1. Cu toţi au rămas uimiţi de adânca judecată şi înţelepciune a lui Phiiopold. Kisjonah l-a privit de la tălpi până în creştetul capului, fără să priceapă cum de putea acest om, cu toată experienţa pe care ştia că o avea, să îi uimească pe toţi în cel mai înalt grad cu înţelepciunea lui pătrunzătoare. Însuşi Matael a spus: “Şi eu înţeleg câte ceva, dar până la asemenea profunzimi spiritul meu nu a pătruns niciodată! Spiritul sau sufletul lui trebuie să fi cules învăţătura aceasta într-o altă lume, mai bună!”

2. La rândul ei, Iara l-a privit pe înţeleptul bărbat, fără să reuşească să îşi revină din uimirea trezită de înţelepciunea acestuia.

3. Eu însă i-am spus: “Vezi, dragul Meu prieten şi frate, că ţi-a mers destul de bine şi că, prin răspunsul la întrebarea pusă de Mine inimii tale, ai reuşit să pui degetul pe rană!

4. Adevăr îţi spun, că acum ai revelat - corect şi uşor de înţeles - deplinul adevăr, în numele Meu, tuturor ucenicilor, prietenilor şi fraţilor Mei, iar Eu nu mai am nimic de adăugat decât că aşa este şi aşa stau lucrurile în toate privinţele!

5. Iată, aici e mai multă înţelepciune decât în «Cântarea Cântărilor» a lui Solomon, care a înţeles-o în esenţa esenţei ei la fel de puţin ca şi oricine altcineva, căci, dacă ar fi înţeles-o, n-ar fi căzut în atâtea păcate şi nu s-ar fi prăpădit!

6. De aceea, doar în inimă să căutaţi înţelepciunea şi adevărata revelaţie venită din Mine, şi atunci o veţi pricepe uşor şi o veţi putea păstra toată viaţa şi pentru veşnicie!”

7. Petru: “Dar, Doamne, noi suntem deja de nouă luni cu Tine şi în preajma Ta. De ce nu ne pricepem şi noi să vorbim dinlăuntrul nostru precum acest prieten din Cana?”

8. Eu: “Romanii au un proverb, care sună astfel: Ex trunco nou statim fit mercurius! (Dintr-un trunchi nu se face imediat un Mercur). Aşadar, totul depinde mai mult sau mai puţin de voi, iar Mie însumi îmi vine din când în când să vă întreb: cât timp va mai trebui să vă suport, până când veţi cuprinde şi pricepe ceva din esenţa vieţii voastre?

9. V-am spus doar adeseori că nu în cap, ci în inimă trebuie să vă formaţi gândurile pentru a ajunge la deplinătatea acelui adevăr care v-ar face liberi! De ce nu faceţi aşa şi preferaţi să rămâneţi mai degrabă legaţi de materie, care nu are nimic şi nu poate da nimic? Faceţi ce vă învăţ Eu, şi atunci veţi vorbi şi voi la fel înţelept ca Philopold!”

10. Petru: “Doamne! Am încercat adeseori şi noi; dar gândirea în inimă ne rămâne încă străină. Doar din când în când simt ceva - nu tocmai gânduri adevărate, ci mai degrabă cuvinte - în inimă, iar pe acestea nu le pot numi gânduri, deoarece mi se pare că ele răsună în inimă abia după ce au fost gândite în creier!”

11. Eu: “E un început. Exersaţi şi în curând veţi fi capabili de cele mai adânci şi mai libere gânduri în inimă!”

12. Petru: “Mulţumire Ţie, bunule învăţător; dacă aşa spui Tu, atunci sigur vom reuşi!”

13. Eu: “Da, da, dar nu pe deplin înainte de întoarcerea Mea acasă. După aceea însă, da!”

14. Aceste cuvinte nu le-a înţeles nici unul dintre cei de la masă, drept pentru care M-au întrebat ce am vrut să spun.

15. Eu însă am spus: “Voi credeţi că Fiul Omului va umbla printre voi, oamenii, aşa ca acum, în trup de carne şi sânge, până la sfârşitul pământului, şi va propovădui şi va face minuni?!

16. Da, voi rămâne până la sfârşitul pământului printre acei oameni care au bunăvoinţă, voi rămâne ca să mângâi, să dau putere, să însufleţesc şi chiar să fac minuni, şi voi veni la toţi cei care Mă iubesc cu adevărat şi care îmi respectă poruncile, voi veni şi Mă voi revela lor, dar nu în acest trup muritor, ci transfigurat, în trupul veşnic, nemuritor! Cine are minte, să priceapă!”
17. Ucenicii au spus: “Doamne, minte am avea noi, dar ceea ce ne-ai spus acum tot nu putem înţelege!”

18. Eu: “Nici nu v-am făcut răspunzători pentru asta! Orice ucenic are nevoie de timp pentru a putea ajunge să stăpânească ceea ce învaţă. Dar când acest lucru se petrece, ucenicul este eliberat şi abia din acel moment este el însuşi răspunzător pentru greşelile pe care le face! De aceea, dacă acum nu pricepeţi câte ceva, nu este vina voastră. Mai târziu însă va fi altfel! Dar acum trebuie să vă adunaţi! Căci imediat se va petrece ceva care ne va da de furcă!”