Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 24.1.2021, 00:25
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 20.12.2013, 23:20    Post subject: Capitolul 185 - Despre nimb Reply with quote

Capitolul 185
Despre nimb


1. Ultimele cuvinte au fost rostite atât de tare încât le-au auzit și oaspeții de la celelalte mese, iar Stahar al nostru, mai-marele evreilor din Cezareea lui Filip s-a ridicat cu o figură gravă de la locul său, a venit la Mine și a spus: “Doamne! Am auzit tot ce s-a discutat și tot ce s-a judecat la această masă festivă: multe lucruri minunate, sublime, adânc înțelepte, pe deplin adevărate și în toate privințele incontestabile. Din toate a strălucit pura Ta dumnezeire - ca un soare pe cerul cel mai luminos al amiezii - și toți îngerii cerurilor nu ar putea spune altceva.

2. Cu toate acestea, ceva mi-a lipsit, și anume, acel dumnezeiesc-măreț nimb care mai poate fi perceput și astăzi în Templu, și mai ales în Sfânta Sfintelor, de la primul pas cu care pătrunzi înăuntru!

3. O anumită liniște, sfânt-misterioasă, aroma sfințită a jertfelor - aici destul de rară - îl fac întotdeauna pe om să se cutremure și să se smerească. Ce prăpastie există între om și Dumnezeu!

4. Ce mic se simte omul în fața sublimei maiestuozități divine, eterne! Da, cum cade înapoi în nimic și cum simte abia în nimicnicia sa deplină marele, dumnezeiescul tot în tot și, în același timp, nimicnicia sa cea mai mare, ceea ce, pentru inima omenească foarte înclinată către orgoliu, este o adevărată terapie!

5. Pe scurt, după umila mea părere, omul - mai ales în prezența astfel manifestată a Dumnezeului și Creatorului său - nu ar trebui să se simtă atât de ușor și atât de confortabil ca și când s-ar afla la el acasă, în fața unei porții de linte!

6. Așadar, aici lipsește acest sublim nimb! Ședem cu toții ca adevărați prieteni, chiar ca niște frați, împreună și amestecați, deși dacă cineva spune ceva, el spune, ce-i drept, cuvinte nespus de adevărate și de înțelepte, dar complet lipsite totuși de acel străvechi, cu adevărat profetic, nimb. După ce termină de vorbit, a terminat; dar aproape că și noi (terminăm) cu acel deosebit și înalt respect pe care omul trebuie să-l aibă necontenit în fața lui Dumnezeu!

7. În prezența Ta ne cuprinde o adâncă tihnă și nici măcar sabatul - care altfel aduce în inima omului o liniște plină de măreție - nu mai face acum asupra noastră o impresie mai bună decât oricare dintre zilele obișnuite de lucru.

8. Nu s-ar putea evita, prin atotputernicia Ta, această stare de lucruri, astfel încât măcar ultimele două ore ale zilei să beneficieze de odihna cuvenită sabatului și să nu-și piardă tot nimbul dumnezeiesc?”

9. Eu i-am răspuns: “Un copac bătrân greu se îndoaie. Nu ai auzit niciodată spunându-se: «Câinele se întoarce și linge ceea ce a scuipat, iar porcii se întorc și ei la bălțile în care s-au murdărit!»?

10. Ce-i cu povestea asta despre nimbul din Templu, acel nimb gol și lipsit de Dumnezeu, cu miros sublim?! Cui i-a deschis acesta vreodată ochii sufletului și pe cine l-a învățat căile vieții?!

11. Crezi tu că Eu l-am creat pe om pentru acest nimb, sau pentru iubirea dătătoare de fericire?!

12. Tiranii și asupritorii brutali ai oamenilor obișnuiesc să se înconjoare mereu cu acest nimb, aruncă nisip în ochii tuturor celor care mai văd și îi sugrumă pe cei săraci și slabi, doar pentru a-și întări înfiorătorul lor nimb grandios - și asta numești tu bun și folositor sufletului omenesc?! O, nebunule, bătrân și orb!

13. La ce v-aș mai putea fi Eu de folos dacă M-aș afla printre voi ca un foc atoatemistuitor?! Oare astfel aș putea face să crească iubirea și încrederea voastră în Mine?! Tu îl poți iubi pe acela care, fiind mai puternic, amenință tot timpul să te sugrume, cu ochii lucind de furie, pentru cea mai mică greșeală?!

14. Știi tu și Templul tău întunecat mai bine decât Mine de ce a creat Dumnezeu oamenii și care este relația dintre Dumnezeu și oameni?!

15. Ce este în fond ceea ce tu numești «nimb»? Află de la Mine că el este miasma adevărată, cea mai rea și cea mai otrăvitoare, a iadului cel mai de jos, cu care Satana îi înconjoară pe slujitorii săi devotați, care îi seamănă întru totul, așa încât aceștia să aibă în fața lumii o mare și înspăimântătoare autoritate, pentru a împinge astfel cu ușurință cât mai multe suflete omenești spre imperiul Satanei!

16. Dar stă scris că tot ceea ce, fiind înconjurat de acel nimb, apare ca fiind măreț în fața lumii, în fața lui Dumnezeu este o oroare!

17. Ai văzut vreodată doi oameni care se iubesc cu adevărat să se poarte unul cu celălalt cu trufia tipică dată de nimb, fără să se învrednicească unul pe celălalt cu vreo privire prietenoasă și cu vreo vorbă tandră?

18. Sau ai văzut vreodată vreo tânără mireasă iubitoare întâmpinându-și mirele cu nimbul celei mai mari aroganțe, iar mirele să-i răspundă la fel?! Crezi că aceștia doi ar putea fi vreodată o pereche de adevărați soți? Da, poate că, prin puterea legii, ar putea fi o pereche în lumea aceasta, dar niciodată în fața cerului! Pentru că acolo unde nu este iubire, nu este nici cer!

19. Adevăr îți spun: acolo unde este blestemul iadului nu există nici o lumină, nici o cale, nici un adevăr, nici o iubire și, prin urmare, nici viață liberă, ci doar o judecată veșnică, care îi apasă și îi ține în frâu pe cei blestemați prin ei înșiși!

20. Ție ți se pare tot ceea ce vezi aici ca fiind mai puțin dumnezeiesc și demn de Dumnezeu, pentru că de fapt nu ți se oferă nici o mostră de iad și de ticăloșie diavolească!

21. Iată până unde poate ajunge oarba omenire! Credința ei se află pe punctul de a considera că prin iad i-ar putea aduce lui Dumnezeu un serviciu drept și plăcut! Mai departe nici nu ar fi putut merge cu orbirea, prostia și răutatea!

22. Și, dacă ți se pare atât de încântător și demn de Dumnezeu să te afli în iad, du-te înapoi acolo și slujește-i dumnezeului închipuirii tale mărețe și simte-te bine în nimbul său!”

23. Auzind aceste cuvinte, Stahar a căzut în genunchi în fața Mea și Mi-a cerut iertare, spunând: “Doamne, iartă-mă pe mine, nebun lipsit de minte, bătrân și orb, iar eu Îți voi mulțumi pentru această dojana. Abia acum sunt pe deplin vindecat!

24. Iată, eu așa am fost crescut și în acest fel mi-a fost adormită conștiința, iar impresiile din leagăn sunt greu de șters! Dar acum parcă s-a ridicat un soare nou în mine și văd întreaga ticăloșie și absurditate a serviciului din Templu. De aceea, acum, orice s-ar întâmpla, eu voi rămâne neclintit asemenea unei stânci de granit în apele mării, neclintit în această nouă învățătură demnă de Dumnezeu pe care am primit-o din sfânta Ta gură.”

25. Eu: “Ridică-te, frate! Dar du-te acum și spune și fraților tăi ce ai auzit. Pentru că și ei sunt încă scufundați până peste urechi în nimbul lor stupid! Explică-le ce este nimbul, dar explică-le și cine sunt Eu, chiar fără acel nimb, și ce doresc Eu de fapt!”

26. După aceste cuvinte, Stahar s-a ridicat, a făcut o plecăciune adâncă în fața Mea și a plecat repede spre frații săi, unde a început să-și descarce inima. Foarte curând s-a iscat zarvă la masa lui, unde până atunci fusese liniște, iar Stahar i-a putut ține destul de greu în frâu pe frații săi ușor înfierbântați de vin. 27. Singur Floran, principalul său susținător, l-a sprijinit, și astfel lucrurile s-au liniștit repede.

28. Philopold însă i-a spus lui Cyrenius: “Mărite stăpâne! E totuși cât se poate de ciudat cum unii oamenii nu văd pădurea din cauza copacilor!”

29. Cyrenius: “Obișnuința este un punct de sprijin foarte puternic pentru prostie. În Europa trăiește un popor unde totul se pedepsește cu bâta și cu biciul. Pentru orice greșeală, oricât de mică, intră într-o acțiune dureroasă fie bățul, fie biciul, fie o nuia zdravănă. Fratele meu, Augustus Cezar, a vrut să desființeze aceasta practică. El a trimis acolo educatori și a adus la Roma bărbați și femei din acel popor, ca să cunoască binecuvântarea umanității. Și iată că acestor oameni li s-a făcut dor de casă, dor de țara în care cu siguranță cel puțin o dată pe lună erau învinețiți în bătaie!

30. Dar dacă omul se obișnuiește până într-atât cu un iad material, încât atunci când nu-l mai întâlnește la un alt popor cu o cultură mai umană tânjește după el, cu atât mai mult se va obișnui el cu un iad spiritual, care îi aduce omului atâtea privilegii pământești!

31. De aceea nici nu m-am mirat de afirmațiile lui Stahar. Acest om s-a aflat fizic mulți ani sub nimbul său și acum a simțit nevoia să mai vorbească odată despre el, pentru a-l abandona apoi pentru totdeauna. Dar acum toate sunt bune iar în ceea ce privește nimbul său - odihnească-se în pace!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !