Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 24.1.2021, 00:28
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 20.12.2013, 23:41    Post subject: Capitolul 188 - Judecata asupra regiunii Cezareii Reply with quote

Capitolul 188
Judecata asupra regiunii Cezareii


1. Eu am spus: “Știi, dragul Meu Marcu, fiecare vorbește așa cum înțelege, iar tu vorbești acum tot așa cum înțelegi tu lucrurile! Eu îți spun: Domnul mătură rar, dar când mătură, lasă locul curat!

2. Cunoști această regiune întinsă? Da, o cunoști și știi că este una dintre cele mai roditoare și că o stăpânesc doar grecii cei mai bogați. Sărmanii evrei însă trebuie să muncească pentru câinii de bogătași greci ca să câștige cu sudoarea frunții o simbrie de batjocură și să ducă toate roadele în hambarele grecilor. Aceștia fac apoi negoț cu ele în toate colțurile lumii și câștigă mult aur și argint, iar evreii noștri trebuie să cerșească iarna și să prindă pești, dacă vor să trăiască!

3. Iată, aceasta evreii vor putea face oricând, iar lacul va rămâne mereu plin de pește!

4. A primit vreodată un evreu măcar o bucată de pâine când i-a fost foame? O, nu, ci a trebuit să treacă lacul și să cerșească pâine dincolo, la frații săi întru credință! Iată-l aici pe Kisjonah și iată-l pe Ebahl! Întreabă-i pe ei și îți vor spune câte mii de evrei săraci din locurile acestea și-au căpătat numai de la ei pâinea pentru iarnă!

5. Am privit multă vreme, cu o răbdare infinită, la această nedreptate ticăloasă; dar acum s-a umplut paharul și îi voi pedepsi pe acești câini de cămătari, lipsiți de milă și de credință, până nu vor mai ști ce-i cu ei!

6. Privește-ți grădina și micile ogoare: nici apa, nici grindina nu le-au dăunat în vreun fel. Dar uită-te apoi la locurile celelalte și vei vedea o asemenea pustiire cum cu greu ai fi putut să găsești altundeva!

7. Cu acest bici vor fi alungați din această țară câinii de cămătari greci. Căci de pe pietrele goale nu vor mai recolta nici grâu, nici secară, nici orz, nici porumb, nici linte și nici fasole; de aceea, ei vor părăsi acest loc pustiit și se vor duce în Europa.

8. Tocmai din acest motiv am îngăduit ca aproape tot orașul să fie transformat în dărâmături și cenușă. Pentru că omul părăsește locul pustiu în care nu mai are nici locuință, nici ogor, și pleacă mai departe.

9. Pentru sărmanii evrei însă va rămâne destul loc arabil pe malul mării, iar pentru evreii adevărați orașul va fi reconstruit, dar într-un mod mai curat și mai bun decât cel de până acum. E adevărat că este un oraș foarte tânăr, care are abia șaptezeci de ani ca oraș, căci înainte aici era doar un petic de pământ lipsit de importanță; dar, de acum înainte, nu va mai fi oraș, ci doar un sat de pescari. Luxul grecilor trebuie să dispară; în schimb, aici trebuie să se reveleze splendoarea cerurilor. Ești mulțumit de planurile mele, bătrâne Marcu?”

10. Marcu Mi-a răspuns: “Da, dacă așa stau lucrurile! O, atunci lasă, Doamne, urgia să lovească de zece ori mai puternic! Ce ai spus Tu este purul adevăr! Cu bogătașii de greci chiar nu se mai putea vorbi, iar de iubirea de aproape demult nu mai putea fi vorba. Tot ce voiai de la ei trebuia plătit cu mult aur și argint. Dacă însă cumpărau ei de la noi, trebuia să ne mulțumim cu mărfuri la schimb. O, de aceea e foarte bine așa, iar furtuna asta năprasnică îmi face multă bucurie! Da, acum poate fi de zece ori mai năprasnică!”

11. Eu: “Fii liniștit, totul se dă cu măsura potrivită!”

12. Cyrenius: “Vrei să spui că toată zona aceasta va rămâne pustie?”

13. Eu: “Nu tocmai; dar grecii cei bogați trebuie să plece de aici. Îți spun că furtuna asta va alunga cel puțin o mie din familiile cele mai înstărite, căci am prevăzut-o deja de mult! Dar vor rămâne totuși supușii Romei.”

14. Cyrenius: “Dar nu e bine, pentru o regiune sau pentru o țară, să aibă locuitori înstăriți?”

15. Eu: “O, ba da, când aceștia sunt asemenea prietenilor Mei Kisjonah și Ebahl. Căci ei sunt adevărați părinți pentru locuitorii săraci ai țării și orice, țară se poate socoti fericită dacă se poate lăuda cu cât mai mulți asemenea părinți.

16. Dar acești greci bogați sug sângele țării și, pe deasupra, au convingerea că bieții evrei ar trebui să fie foarte fericiți dacă, drept răsplată pentru muncile lor grele, pot mânca împreună cu porcii grecilor! În fața Mea, asemenea indivizi nu mai sunt oameni, ci diavoli împietriți, și Eu nu am milă și îndurare pentru ticăloasa și trufașa lor carne! Acum, după furtună, care se va potoli într-un ceas, n-au decât să își așeze grămezile de aur și de argint pe pietrele goale și să semene apoi grâul, și vor vedea dacă se va ridica măcar un spic.

17. Și iată cum am scăpat cu o singură lovitură de o mulțime de muște supărătoare. Mincinoșii de preoți au trebuit să-și ia tălpășița, și acum vor face același lucru și cămătarii greci! Palatele lor sunt în ruine, iar întinsele lor ogoare, grădini și pajiști au fost luate de ape. Când, după furtună, își vor cerceta domeniile și se vor convinge că, oricâtă muncă vor investi de acum înainte, nu vor mai putea scoate nimic din ele, ei își vor face bagajele și vor pleca, cei mai mulți în Europa; iar după aceea Eu voi face - și crede-Mă că am destule mijloace la îndemână - ca aceste locuri să fie în scurt timp cât se poate de înfloritoare.

18. Furtuna a început să se retragă acum, dar, deși grindina a încetat, ploaia continuă să cadă în asemenea șuvoaie încât este limpede că apa va ajunge în curând până la mijlocul unui om, apoi se va scurge în cantități atât de mari în mare, încât nivelul acesteia va crește, ceea ce nu e de ici, de colo. Case, colibe, copaci și mii de alte lucruri plutesc spre mare. Și o mulțime de vite, găini, păsări de tot felul, pe care le-a ucis grindina, porci o sumedenie, măgari, vaci, boi, oi, capre și iepuri, căprioare și cerbi - toți vor fi devorați de mare, iar peștii nenumărați care se ascund în ea se vor desfăta cu aceste animale, vor deveni foarte fecunzi, se vor înmulți foarte tare și vor fi o bună compensație pentru sărmanii evrei, care oricum nu au pierdut nimic acum, pentru că nu aveau nimic sau mai nimic. Cei puțini care erau mai înstăriți căpătaseră însă deja și ei o anumită asprime grecească și își pierduseră bunătatea, iar sufletul lor nu va fi nicidecum păgubit dacă se vor alătura celorlalți la pescuit și cerșit.”

19. Și, când a început să plouă atât de năprasnic, toți cei care înainte căutaseră adăpost sub mese au venit la Mine, uzi până la piele, și nu mai conteneau să se minuneze când au văzut că nici Eu, nici cei care stătuseră cu Mine afară, nu eram uzi câtuși de puțin, cum nu era ud nici locul pe care stătuserăm - căci nici măcar o picătură de ploaie nu căzuse pe vreun fir de iarbă.

20. Când a reușit să ajungă lângă Mine, Hebram M-a întrebat: «Doamne, cum e cu putință ca, după un asemenea potop, acest loc și voi toți să fiți uscați, în timp ce noi suntem uzi de parcă am fi căzut în mare și tremurăm de frig ca iarna, iar aici e la fel de cald și de plăcut ca azi-dimineața? Doamne, cum se poate așa ceva?”

21. Eu am spus: “Se poate așa cum se poate! Alt răspuns la întrebarea ta nu pot să-ți dau! Pentru că, la câte ai auzit și la câte ai văzut, ar trebui să știi și să pricepi Cine și Ce este aici! Și, dacă ai pricepe asta în sufletul tău, cum ai mai putea să-Mi pui asemenea întrebări?!

22. Dimineața voastră a fost bună; dar seara pare să fie o seară a sufletelor! O, voi, oameni îngrozitor de orbi! Sunt clipe în care primiți lumină, dar pentru că nu provine din esența voastră, lumina nu rămâne și, în câteva clipe, noaptea vine iarăși în locul dimineții sufletului!”

23. Hebram a spus: “Doamne, ce ai vrut să ne spui prin asta, mie și celor douăzeci și nouă de frați ai mei?”

24. Eu i-am răspuns: “Nimic altceva decât că și tu și frații tăi, nu sunteți decât niște pești orbi într-o apă tulbure! Spuneți-Mi, ce anume v-a mânat, în prezența Mea, pe sub mese și pe sub bănci?”

25. Cei uzi au răspuns: “Doamne, o spaimă firească de furtunile puternice, care a rămas în noi încă din copilărie!

26. În frica noastră oarbă, nu ne-am gândit unde și cu Cine eram. Acum ne recunoaștem nechibzuința și recunoaștem cât de orbi am fost cu toții și cât de mult am greșit înaintea preasfintei Tale fețe. Acum nu putem face altceva decât să Te rugăm, o, Doamne, cu inima plină de remușcări adevărate și vii, să ne ierți! Doamne, iartă-ne marea noastră prostie!”

27. Eu: “De mult v-am iertat totul și nu i-am deschis nimănui un cont pentru prostie. Pentru că fiecare prost este singurul vinovat dacă pățește vreo pagubă. Dar altă dată, când nu Mă veți avea printre voi, ca acum, gândiți-vă cu credință adevărată și vie la numele Meu, și El vă va proteja mai bine decât orice scândură slabă și fragilă!”

28. Cei treizeci s-au mulțumit cu această dojana și M-au rugat să le îngădui să rămână pe locul uscat.

29. Eu: “Dar este de la sine înțeles acest lucru! Rămâneți și uscați-vă, căci ploaia va mai dura o jumătate de oră bună!”

30. Cei treizeci erau acum foarte bucuroși. Ei au rămas să se usuce și nu mai puteau de bucurie că, sub o ploaie ca o rupere de nori, ei s-au putut usca imediat.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !