1. După ce s-au minunat o vreme, unul dintre călători a spus: “Dar unde este luntraşul nostru, ca să-l întrebăm ce îi datorăm?! Doar nu e nicidecum o glumă să te arunci într-o asemenea primejdie ca să salvezi o corabie plină de călători!”

2. Atunci, corăbierii s-au apropiat de călători şi i-au întrebat dacă doresc să îi aştepte aici o noapte şi o zi pentru a-i duce înapoi, pe malul opus, aflat la 5-6 ore de locul în care se aflau acum.

3. Călătorii au răspuns însă că vor să fie aşteptaţi până când îşi vor încheia afacerile în Cezareea lui Filip.

4. Marcu a auzit toate acestea şi le-a spus: “Prieteni dragi! Puteţi renunţa la drumul până în oraş, căci din toată aşezarea veţi mai găsi doar câteva colibe de evrei săraci şi o mulţime de ruine arse şi pustii! În noaptea trecută şi astăzi, oraşul a căzut - pe bună dreptate – pradă focului şi nimeni nu a fost în stare să potolească flăcările!

5. Dacă aveţi ceva de rezolvat, va trebui să o faceţi aici, unde se află cele mai înalte autorităţi, atât lumeşti, cât şi spirituale!”

6. Aflând această veste, călătorii s-au întristat şi au spus: “Prietene, dacă aşa stau lucrurile, atunci vom avea foarte puţine de rezolvat aici, în ciuda prezenţei acestor înalte personalităţi lumeşti şi spirituale! Căci noi am avut însemnate legături comerciale cu neguţătorii greci din acest oraş, iar ei au luat multe de la noi şi ne datorează banii pentru ultima livrare! Cum o să ne mai recuperăm acum banii?

7. Noi suntem foarte pricepuţi la prelucrarea mătăsii şi a părului de cămilă. Le-am livrat de asemenea stofă din lână de oaie din cea mai fină, în toate culorile, tot felul de ţesături înflorate pentru îmbrăcămintea purtată în Templu, iar valoarea acestei ultime livrări era de zece mii de livre de argint. Noi suntem, ce-i drept, evrei supuşi Ierusalimului, dar trăim în Persia, unde avem fabrici mari, şi am fost mereu buni şi cinstiţi.

8. Am ţinut legea lui Moise în ţara noastră mai sever şi mai strict decât evreii din Ierusalim şi întotdeauna am adus Templului jertfe bogate. Avem acolo o sinagogă care, în ceea ce priveşte mărimea şi splendoarea, nu este cu mult în urma Templului din Ierusalim!

9. Suntem oameni buni şi foarte milostivi cu săracii noştri de credinţă mozaică şi întotdeauna, după cum se ştie, am respectat legea şi ordinea! De ce oare Iehova ne încearcă acum atât de greu?!

10. Iată, noi am depune cu bucurie jumătate din cele zece mii de livre în Templu, dacă am putea intra în posesia acestor bani care ni se cuvin. Am fi dispuşi sa lăsăm chiar şi restul de cinci mii de livre aici, spre folosul fraţilor noştri întru credinţă foarte săraci din această zonă; numai dacă am putea lua de la păgâni toţi banii, ca să încheiem o afacere curată şi o socoteală bună!”

11. Marcu: “De, dragii mei oaspeţi şi prieteni, asta cu greu se va putea rezolva, în ciuda devoţiunii voastre demne de luat în seamă! Vorbiţi însă cu guvernatorul general Cyrenius, care se află aici împreună cu alţi trei comandanţi romani! Poate că el ar fi în stare să facă ceva!”

12. Călătorii: “Unde este, ca să mergem la el şi să-i arătăm cu smerenie necazul nostru. Poate se va întâmpla o minune! Căci salvarea noastră de către tânărul luntraş a fost în mod sigur o minune, şi nu una mică! Dar luntraşul nostru s-a pierdut pe undeva şi nu mai iese la iveală, ca să îi oferim răsplata care i se cuvine ca salvator!”

13. Marcu: “Acolo, pe dâmbul de lângă mare, unde se află guvernatorul general şi ceilalţi comandanţi, îl veţi găsi şi pe luntraşul vostru, în mijlocul lor. Puteţi merge acolo fără jenă să vă înţelegeţi în toate privinţele.

14. Dar mai este printre ei Cineva, înfăşurat într-o manta azurie sub care poartă o cămaşă necusută, trandafirie, şi căruia i se revarsă pe umeri valuri de păr auriu. Dacă Îl veţi putea câştiga pe Acela de partea voastră, atunci veţi putea vorbi de cea mai mare fericire! Pentru că Acela poate totul şi, într-un fel, Lui nimic nu îi este imposibil! Dar, în problema voastră, va fi mai greu de discutat cu El!”

15. Călătorii au întrebat: “Dar cine este el şi ce rang poartă? Este vreun mare conducător imperial de la Roma sau vreun rege al unei ţări întinse?”

16. Marcu: “Nici una, nici alta; dar duceţi-vă şi poate vă veţi da seama cine se ascunde sub mantia albastră!”