Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 7.12.2019, 16:53
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 21.12.2013, 22:55    Post subject: Capitolul 191 - Cei doi trimiși ai călătorilor vorbesc cu Domnul Reply with quote

Capitolul 191
Cei doi trimiși ai călătorilor vorbesc cu Domnul

1. Spunând acestea, Marcu i-a părăsit pe călători și a intrat în casă, pentru a pregăti cina. Călătorii au început acum să se sfătuiască între ei dacă să meargă toți pe dâmb sau să-i delege doar pe câțiva dintre ei. Ei au căzut repede de acord să îi trimită doar pe câțiva dintre cei mai înțelepți. Au fost astfel aleși doi dintre aceștia, care au pornit îndată spre dâmb.

2. Cum au ajuns la noi, ei au făcut o plecăciune adâncă în fața noastră, după care s-au îndreptat imediat spre luntrașul în sfârșit regăsit, căruia i-au vorbit despre datoria pe care o aveau la el.

3. Dar luntrașul i-a asigurat că lucrurile nu stau deloc astfel și le-a spus: “Eu nu sunt decât un slujitor al Stăpânului meu, de la care am tot ceea ce îmi trebuie. De aceea, eu nu primesc nici o răsplată de la nimeni, căci ea i se cuvine doar Stăpânului meu!”

4. Trimișii l-au întrebat atunci pe luntraș: “Unde și cine este fericitul tău stăpân?”

5. Rafael a arătat cu dreapta către Mine și a spus: “Acela este, la El mergeți și întrebați-L, și El vă va spune ce Îi datorați!”

6. Cei doi au făcut atunci o plecăciune în fața îngerului și s-au îndreptat imediat către Mine. Ajunși la Mine, au căzut, după obiceiul persan, cu fețele la pământ și au spus, fără să se ridice: “Stăpâne, a cărui față strălucitoare nu îndrăznim să o privim! Tu ți-ai trimis luntrașul nespus de priceput și de curajos într-un ceas de grea cumpănă la noi. Fără el am fi fost fără îndoială pierduți! Noi nu suntem niște săraci care nu pot răsplăti un asemenea ajutor! Suntem oameni foarte bogați și nu așteptăm de la nimeni vreun serviciu pe degeaba, cu atât mai puțin pe acesta, care este de neprețuit. Ce îți datorăm deci pentru faptul că ne-ai salvat viața din cel mai mare pericol?”

7. Eu le-am răspuns: “Mai întâi să vă ridicați ca oamenii și să stați în fața noastră drepți, după obiceiul nostru; căci noi nu suntem ca mai-marii voștri, și nici înfumurați, precum locuitorii sclavagistului imperiu persan. Apoi vom vorbi puțin despre taxa voastră de salvare.”

8. La aceste cuvinte ale Mele, cei doi s-au ridicat și M-au rugat să le stabilesc valoarea recompensei.

9. Eu însă am spus: “Eu știu de unde sunteți și de ce veniți încoace. Știu că sunteți bogați în aur, argint și pietre prețioase, cum sunt puțini evrei în Israel. Știu și că ați plăti pentru această salvare a voastră tot ceea ce aveți de luat din acest oraș pustiit de neguțătorii greci și probabil nu veți mai lua niciodată înapoi!

10. Așadar, răsplata pe care aș putea-o cere de la voi, mai ales că sunteți perși și de-ai noștri, ar putea fi pe bună dreptate la fel de mare ca pierderile pe care le-ați suferit prin negustorii greci care acum își caută adăpost în colibele din păduri. Dar ce ați câștiga atunci? Ați recupera de-acolo și ați da aici! Apoi v-ați întoarce acasă așa cum ați venit!

11. Dar Eu nu vă pun nimic la socoteală pentru salvarea voastră, ba vă dau și asigurarea că șederea voastră aici, călătoria încoace, și de aici - prin Ghenizaret – înapoi de unde ați plecat, n-o să vă coste nici un stater! (Căci vasul era al lui Ebahl și corăbierii erau tot ai lui.) Sunteți mulțumiți?”

12. Cei doi trimiși Mi-au răspuns: “Stăpâne, care ești încă plin de puterea tinereții, dar pari la fel de plin de înțelepciune ca și Solomon - cum, de fapt, chiar ești cu adevărat - ceea ce ai numit acum ca preț al salvării noastre voiam oricum să aducem ca jertfă, jumătate Templului din Ierusalim și cealaltă jumătate săracilor din acest ținut, dacă negustorii de aici ne-ar fi putut plăti această sumă deloc neînsemnată.

13. Dar, deoarece i-a lovit o soartă atât de cruntă, pierderea pe care noi am suferit-o nu ne necăjește câtuși de puțin, ba chiar suntem dispuși să le venim în ajutor cu o sumă de două ori mai mare, pe care nu trebuie să ne-o înapoieze și pentru care nu vrem nici dobândă, și, pe lângă asta, dorim să-ți jertfim ție, ca răsplată pentru salvarea noastră, cele zece mii de livre, cu inima plină de bucurie! Căci, stăpâne al acestui ținut, noi suntem foarte bogați; pe o sută de mii de cămile nu ne-am putea aduce avuțiile încoace, chiar dacă fiecare dintre ele ar purta o povară de patru mii de livre (*1). În plus, avem multe ogoare și multe și mari turme. De aceea, pentru noi nici nu contează. Cere-ne ce vrei, iar noi nu vom simți altceva decât bucurie să ne supunem voinței și dorinței tale, pentru că, probabil, vom strânge de zece ori mai mult din orașele Iudeii! Atunci îți vom da imediat banii peșin sau un ordin de plată!

14. Nu dorim să facem decât ceea ce îți este ție pe plac, stăpâne al locurilor acestea, căci zgârciți și calici nu am fost niciodată! Doar noi știm că bogăția se află în mâna Domnului, care poate să o dea într-o noapte și să o ia în noaptea următoare! Noi suntem doar păstrătorii ei. Doar Domnul de Sus este Stăpânul, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov!

15. Din cele ce ți-am spus, îți poți da seama cu ce fel de oameni ai de-a face. De aceea, poruncește doar, iar noi vom face după spusele tale, desigur foarte înțelepte!”

16. Eu: “Ce am spus o dată, așa rămâne. Căci vă cunosc pe voi și legăturile voastre, și veți face suficient dacă veți respecta ceea ce v-am cerut. Dar dacă vreți să faceți mai mult pentru cei care sunt într-adevăr săraci, nu vă va împiedica nimeni. Aici veți putea găsi însă ceva mult mai valoros decât comorile voastre aproape incomensurabile - dar despre asta vom vorbi mai târziu!”

17. Cei doi trimiși: “Pari să fii un înțelept ciudat! Comorile acestui pământ nu par să te miște. Nu pari să fii nici prietenul vreunei binefaceri exagerate! Comorile spiritului au în ochii tăi o valoare mult mai mare decât tot aurul lumii! De altfel, ai întru totul dreptate, în toate privințele; căci comorile spiritului durează veșnic, în timp ce acelea pământești durează pentru fiecare om doar până la groapă, după care ele nu mai există pentru cel care a fost luat de pe acest pământ!

18. Da, înțeleptule stăpân, dă-ne tu comorile înțelepciunii - ele ne vor fi mai prețioase decât tot aurul nostru, decât pietrele noastre prețioase și decât tot argintul nostru! Dar acum să mergem să le spunem și fraților noștri!”

19. Eu: “Da, da, mergeți și spuneți totul fraților voștri și întoarceți-vă cu ei. Căci sunteți numai douăzeci cu toții, fără corăbieri, și aveți destul loc aici!”

20. “Desigur”, au spus trimișii cu un glas vesel, “loc avem destul. Ne întrebăm doar dacă vei avea bunătatea să ne dai și ceva din înțelepciunea ta. Căci la noi, în Persia, înțelepciunea adevărată este tot mai rară, și în locul ei se răspândește tot mai mult arta magiei preoților păgâni, care va pune capăt - probabil foarte curând – chiar și înțelepciunii evreilor care trăiesc acolo, mai ales dacă preoții și slujitorii idolilor, însetați de putere și avizi de bani, vor primi de la rege mai multă putere, fapt de care ne temem, deoarece îl încolțesc tot timpul și îl pisează zi și noapte.

21. Până acum i-am sprijinit prin marea noastră bogăție, dar acești oameni răi se pricep să adune comori nemăsurate și îi sar în ajutor cu orice ocazie risipitorului rege. Și astfel se va întâmpla că vor veni de hac toleranței regelui, care altminteri este un om bun la inimă. Dar despre asta mai târziu; acum e timpul să mergem la frații noștri care sunt nerăbdători și să le spunem cum stau lucrurile aici!” Cu aceste cuvinte, ei s-au închinat în fața noastră și au plecat în grabă către frații lor. Ajunși aici, ei le-au povestit acestora în amănunt cele aflate, după care s-au consultat cu tovarășii și cu tovarășele lor în privința anumitor lucruri.

(*_1) Nota lui J. Lorber: o livră persană ar fi astăzi (pe timpul lui Lorber n.t.) 5 până la 6 jumătăți de uncie.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !