Acustic Milenar
|
Posted: 21.12.2013, 23:22 Post subject: Capitolul 195 - Domnul explică un text al Scripturii |
|
|
Capitolul 195
Domnul explică un text al Scripturii
1. La această întrebare a Mea și la expunerea care a precedat-o, toți au făcut ochii-mari și nu știau ce să răspundă. Pentru că, cu cât se gândeau mai mult, cu atât încurcătura din capul și din sufletul lor devenea mai mare.
2. După o vreme, unul dintre cei doi trimiși a spus: Mărite și înțelept prieten! Îmi pari a fi mare cunoscător al Scripturii, deși pari să fii roman sau grec. Imaginea mistică a profetului Ilie, pe care tocmai ne-ai prezentat-o, este corectă în esență, dar până acum nu a fost înțeleasă de nimeni. Ar fi un lucru ciudat să ne lumineze în privința ei tocmai un păgân, pe noi, evreii. Dar te rugăm să o faci, căci mie mi-a mai explicat odată un păgân înțelept din țara de la răsărit niște pasaje întunecate din profetul Isaia și am avut toate motivele să mă minunez de adânca lui înțelepciune. Acum mi se pare că ne aflăm într-o situație similară. De aceea, te rugăm, toți cei care suntem aici, să ne limpezești această imagine!.
3. Eu: Bine, fie! Dar înainte de aceasta, trebuie să îndrept greșeala voastră. Voi Mă considerați păgân, dar vă înșelați: Eu nu sunt păgân, ci M-am născut evreu, ca și voi. Acum însă am o naționalitate universală, pentru a-i câștiga pe toți pentru regatul luminii, pentru regatul adevărului etern! Cine are urechi, să audă, iar cine are ochi, să vadă!
4. Ilie reprezintă sufletul curat al omului, și peștera în care stătea ascuns reprezintă lumea și, de fapt, carnea și sângele omului. Duhul care îi vorbește, lui Ilie, adică sufletului omenesc, este Duhul lui Dumnezeu, cu care sufletul trebuie să devină una, dar încă nu poate, pentru că Iehova încă nu a trecut prin fața peșterii trupului de carne sau a peșterii lumii.
5. Furtuna care trece înseamnă timpul de la bătrânul Adam până la Noe, iar focul - timpul de la Noe până la noi.
6. Iar timpul adierii blânde prin fața peșterii profetului tocmai se află înaintea noastră și îi va aduce fiecărui suflet care are bunăvoință mântuirea deplină în spirit și în adevăr, și - NOTA BENE (luați aminte!) - și voi vă aflați acum în acel punct în care puteți primi mântuirea pe care a primit-o Ilie.
7. Corabia care v-a adus încoace a fost și ea asemenea peșterii profetului. Mai întâi s-a aflat în puterea vijeliei, iar voi ați trecut printr-o mare primejdie și v-a fost teamă, și, când furtuna v-a urcat pe crestele mării dezlănțuite, un foc alcătuit din mii de focuri a zvâcnit în jurul lumii voastre mici și instabile din scânduri putrede. Dar Iehova nu era în acel foc, chiar dacă prin brațul Său (un înger) v-a adus salvarea și nu v-a lăsat să pieriți.
8. Acum vă aflați în punctul în care, după furtună și foc, o adiere trece blând pe lângă voi. Oare cine se află în fața voastră și în apropierea voastră în această adiere blândă?!
9. Perșii se minunau acum peste măsură, iar trimisul a spus: Ciudat, ciudat! Aceasta imagine este surprinzător de asemănătoare cu acea imagine veche a profetului Ilie! Un miracol a fost și salvarea noastră, și nu unul mic, și iată că acum, aici, pe acest dâmb, chiar simt acea adiere stranie, misterioasă, despre care Duhul i-a spus profetului că prin ea ar fi trecut Iehova pe lângă el! Da, voi ce părere aveți, frații mei și surorile mele?! Cum vi se par toate acestea?
10. Cu toții i-au răspuns, ca dintr-o singură gură: Și nouă ni se pare la fel de miraculos. Dar noi - prin puterea noastră - nu vom ajunge la lumină! De aceea să-l lăsăm pe acest bărbat înțelept să vorbească, pentru tine și pentru noi toți!
11. Trimisul a spus: Da, sigur că așa ar fi cel mai bine. Dar nu se poate aici, unde se găsesc cei mai înalți demnitari ai Romei, regi și principi, să cerem pur și simplu una sau alta. Trebuie mai întâi să cerem permisiunea de a adresa o rugăminte pentru ceva ce dorim!
12. Eu am spus, întrerupându-l: Prietene, aici nu e nevoie de așa ceva! Poate că este un obicei al Persiei, dar de noi este cât se poate de departe! În fața lui Dumnezeu, prietene, o umilință care înjosește sufletul uman este o prostie la fel de mare ca oricare alta întâlnită doar la păgâni - cu atât mai mult umilirea unui om în fața unui alt om. O asemenea manifestare umilă a unui om în fața altui om îi face pe amândoi mai răi: pe primul, pentru că în general se preface, și astfel îl face pe aproapele său vinovat de o și mai mare trufie, și pe al doilea pentru că acesta devine într-adevăr mai trufaș!
13. Smerenia care se naște din iubirea curată este o smerenie dreaptă și adevărată, pentru că ea cinstește și iubește în celălalt un frate ca pe frate, dar nu face nici din sine, nici din celălalt un dumnezeu în fața căruia trebuie să cazi în genunchi și să i te închini!
14. Este mai bine să ceri de la cineva ceea ce dorești ca un om de la un om și ca un frate de la un frate. Dar niciodată un om nu trebuie să se târască prin praf în fața altui om!
15. Ceea ce Dumnezeu nu cere de la nici un om, cu atât mai puțin poate să ceară cineva de la aproapele său! Și aceasta este o afirmație înțeleaptă care face parte din rânduiala desăvârșită a lui Dumnezeu. De aceea, țineți-o minte și nu vă abateți de la ea, și atunci veți fi plăcuți în fața lui Dumnezeu și în fața oamenilor!
16. Dar acum să vorbim despre altceva! Ca să vă dați seama mai bine că adierea blândă din fața peșterii profetului coincide cu vremea aceasta, vă voi pune - pentru că sunteți încă evrei adevărați, ca să spunem așa - o altă întrebare. |
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial ! |
|