Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 10.12.2019, 08:44
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber" 
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar


PostPosted: 21.12.2013, 23:51    Post subject: Capitolul 200 - Despre încrederea nechibzuită Reply with quote

Capitolul 200
Despre încrederea nechibzuită

1. M-am îndreptat în continuare din nou către evreii persani și am spus, adresându-Mă mai ales lui Schabbi: “Ei bine, la ce concluzii ați ajuns între timp? Încă mă mai consideri o vulpe șireată, care nu are alt scop decât pe acela de a vă preda pe toți ca vinovați în mâinile aspre ale romanilor, din cauza acelui Mesia al iudeilor de care se tem cei care sunt acum stăpânii lumii? Arăt într-adevăr ca un astfel de trădător mârșav?”

2. Schabbi, ușor jenat: “Bunul, sublimul meu prieten! Înfățișarea omului este de cele mai multe ori o oglindă a sufletului, dar nu întotdeauna! Eu am cunoscut un om care semăna la chip cu un înger nespus de blând și de bun și totuși aceasta era doar o mască, deoarece omul despre care îți vorbesc era - în sufletul său - o Satană desăvârșită in optima forma (în cel mai înalt grad)! Acest om era, datorită chipului său frumos și blajin, chiar un favorit al curții, luminat în toate artele și științele pe care ți le poți închipui. Dar sufletul său era mai negru și mai sumbru decât imaginarul Styx (*1) al păgânilor! Vai de cei care s-au apropiat vreodată de el cu gânduri bune! Pierduți erau! Femeile alergau după el ca posedate, deși fiecare femeie care s-a apropiat vreodată de el a căzut ca o jertfă înjunghiată, ca un strop de ploaie pe care norul nu-l mai poate ține! Dar el se credea cel mai nevinovat, cel mai blând și cel mai curat om! Totul era doar efectul unor circumstanțe neprevăzute. Ciudat era doar că nefericitele împrejurări nu îl atingeau niciodată pe el. El scăpa întotdeauna nevătămat. Numai cei care se apropiau de el primeau cele mai grele lovituri și luptau pe viață și pe moarte! O, pentru regele său, el era slujitorul cel mai devotat, dar pentru fiecare dintre supușii acestuia era un diavol împielițat!

3. În orașul regal, un grec bogat care se convertise la credința noastră avea o soție tânără și minunat de frumoasă și de gingașă, care îi era la fel de devotată soțului ei cum este mâna mea dreaptă supusă trupului meu și voinței inimii mele. Dar n-a durat mult până când acea Satana umană a aflat de frumoasa femeie și și-a rostuit drumurile astfel încât să fie remarcat de ea. Întâmplarea a vrut ca grecul să aibă neplăceri judecătorești cu un persan care era născut acolo și supus obiceiurilor poporului său, din cauza unei mari datorii pe care persanul o avea la grecul nostru și pe care nu voia să i-o restituie. Persanul îi avea pe compatrioții săi, sclavii acelorași moravuri, ca judecători, și de aceea grecul nostru nu reușea să-și câștige dreptul în fața persanului necinstit și lipsit de cuvânt. Atunci, femeia, care știa prea bine că frumosul curtean își oprise adeseori ochii asupra ei, a spus: «Ce ar fi dacă am reuși să obținem protecția regelui în cauza noastră dreaptă prin frumosul curtean?» Grecul i-a răspuns: «Da, știu că se uită mereu după tine cu o privire plină de poftă și probabil că un cuvânt de-al tău sau de-al meu ar face multe, chiar dacă în spatele lui nu ar fi altă răsplată decât speranța oarbă; dar nu se aude nimic bun despre acest curtean! Da, se spune chiar că ar fi mai bine să te numeri printre dușmanii decât printre prietenii lui! Cine a avut vreodată legături de prietenie cu el a intrat apoi negreșit într-un mare necaz! De aceea, nerezolvarea cererii noastre mi se pare nenorocirea cea mai mică între cele două și am face mai bine să i-o aducem ca jertfă lui Dumnezeu!»

4. Tânăra și frumoasa lui soție a fost și ea de acord cu spusele soțului ei. Dar, la scurt timp, curteanul însuși a venit în casa grecului, pentru a cumpăra ceva, căci grecul nostru era giuvaergiu și se ocupa cu montarea pietrelor prețioase în aur și argint. El s-a arătat prietenos și gingaș și i-a inspirat grecului încredere, deși acum soția lui și-a dat foarte bine seama că acest om drăguț, minunat de frumos și deosebit de generos, îi inspira o teamă nelămurită; căci nu i se mai întâmplase să vadă un om plătind pe loc primul preț numit pentru o bijuterie, fără să încerce să-l scadă prin târguiala. Aici trebuia să se ascundă ceva!

5. Grecul însă, care era foarte bucuros, a spus: «A, probabil că doar din cauza frumuseții, a modestiei și a norocului său are omul acesta la curte o sumedenie de dușmani invidioși, care încearcă să-i facă o faimă de ființă detestabilă și să trezească neîncrederea și bănuielile curții împotriva lui. În realitate, el vorbește la fel de cumpătat și de înțelept ca un profet! Îți spun că omul ăsta nu poate ascunde nimic rău!» N-a durat mult și curteanul nostru a venit iar la grec și a cumpărat un diamant mare, montat în aur, pentru turbanul pe care i-l dăruise regele. Prețul diamantului era de o sută de livre de aur și curteanul a vrut să-l plătească pe loc, căci el era mereu urmat de o suită numeroasă care îl slujea. Dar grecul i-a spus: “Preafrumosul, înțeleptul și sublimul meu prieten, ajută-mă tu să-mi recuperez banii pe care mi-i datorează N.N. (nomen nescio - numele nu îl știu.) - și această prețioasă agrafă o voi considera deja plătită! Cuvântul tău poate orice în fața marelui rege, iar eu îți voi fi recunoscător!»

6. Atunci curteanul a spus: «Mâine ți se va face dreptate. Cu toate acestea, primește acum aurul pentru bijuteria ta! Dar, deoarece îți fac o mare favoare fără să am nici un interes, cer de la tine doar foarte puțin în schimb. Peste șapte zile, voi da o petrecere în marea Grădină a Paradisului, de ziua regelui, și te invit la această festivitate. Să vii cu soția ta, îmbrăcați și împodobiți așa cum se cuvine, iar eu te voi prezenta atunci marelui rege și te voi duce împreună cu soția ta la masa lui, unde vei putea cere, împreună cu soția ta, o sumedenie de favoruri!»

7. Grecului i-a plăcut foarte mult ce a auzit, pentru că deja de multă vreme ar fi vrut să fie giuvaergiul Curții. Dar soția lui a spus: «Acum nu mai putem schimba lucrurile, dar nu va ieși nimic bun de aici, nici pentru tine și nici pentru mine! Acest om are intenții rele în ceea ce mă privește, iar tu ai putea fi jertfit alături de mine! Cel mai bine ar fi dacă am strânge totul și am fugi cu viteza vântului, înainte de a veni acea nenorocită a șaptea zi!»

8. Dar grecul a spus: «Scumpa mea soție, prevederea e bună, dar să nutrești o neîncredere prea mare față de un om care nu ți-a dat niciodată vreun motiv pentru asta și despre care nici nu știi altceva decât ceea ce au scornit și ceea ce au răspândit gurile rele pe seama lui - și asta i se poate întâmpla oricând unui om de onoare - este atât un lucru lipsit de inteligență, cât și o nesocotință condamnabilă». Și gingașa femeie s-a mulțumit cu această dojana destul de înțeleaptă. Iar în ziua următoare, persanul datornic a trebuit să-i plătească grecului și ultimul stater.

9. Funesta zi a venit ca un destin neînduplecat, iar ei s-au dus, împodobiți ca de sărbătoare, în paradisul regelui. Acolo, totul era flacără și lumină. Din toate părțile străluceau aurul și pietrele prețioase, mai grozav decât cele mai luminoase stele ale cerului nopții, iar muzica și cântecul străbăteau nenumăratele pergole ale întinsei grădini. Cei doi însă n-au așteptat prea mult până au fost descoperiți de curteanul nostru care i-a prezentat de îndată regelui în marele templu al grădinii; regele le-a arătat multă bunăvoință. În mijlocul marelui templu cu coloane erau așezate mese și perne de mătase nenumărate, într-un fast de nedescris, pe mese erau mari platouri de aur pline cu cele mai alese mâncăruri, iar în mari carafe de cristal sclipea vinul cel mai gustos, alături de o mulțime de alte băuturi aromate.

10. Grecul nostru a trebuit să ia loc la o masă așezată lângă marea masă a regelui, dar frumoasa lui soție a fost trasă la masa regelui. S-a mâncat și s-a băut o vreme în tihnă. Curând însă, grecul nostru a început să nu se mai simtă bine, căci i se dăduse o băutură amestecată cu otravă și a trebuit să fie dus acasă. Soția sa însă a fost dusă în încăperile regelui, unde a trebuit să suporte pe viață și pe moarte tot ceea ce i-au făcut cei doi, până când aceștia s-au săturat de ea. Grecul n-a murit de la otrava aceea, dar a rămas neputincios până astăzi. Și în ce hal a ajuns soția lui acasă, abia după șapte zile, asta își poate închipui oricine cu ușurință.

11. Acesta a fost fructul unei încrederi pripite acordate unui om a cărui înfățișare îi inspira oricui încredere, în timp ce inima îi era locuită de o ceată de diavoli dintre cei mai răi. Cei doi însă, care au trăit nu cu foarte mult timp în urmă cele ce tocmai ți-am povestit, șed, din cauza slăbiciunii lor, acolo, și pot să-ți confirme spusele mele cu propria lor limbă! Prietene, după ce ai trăit asemenea lucruri, știi de ce ești prevăzător!”


(*_1) Styx - în mitologia greacă: râu al infernului.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !