1. Eu am spus: “Nu, asta nu; dar este totuşi adevărat că, adeseori, negustorii trec uşor peste lucrurile spirituale, şi asta s-a petrecut şi cu voi. Am dreptate sau nu?”

2. Schabbi: “Da, asta, sublimul meu prieten plin de putere dumnezeiască, e adevărat, anume că negoţul şi comorile acestui pământ, câştigarea şi dreapta lor administrare dau multă bătaie de cap şi multe griji, dar apoi, prin bogăţia folosită în bine, se pot face tot felul de lucruri folositoare şi se trezeşte spiritul adormit al câte unui om pentru tot felul de lucruri bune, i se dă o îndeletnicire utilă şi este astfel ţinut departe de trândăvie, care în mod obişnuit este izvorul multor vicii şi păcate.

3. Uita-te la tagma preoţilor oricărui popor! Câtă vreme aceşti oameni au trebuit să muncească şi şi-au câştigat pâinea cu sudoarea frunţii, ei au fost şi cei mai mari prieteni ai adevărului şi au făcut descoperiri şi calcule de care şi astăzi ne mai minunăm. Ei au adus armonie în gândirea umană şi au întemeiat şcoli în care spiritul uman să se formeze şi să înveţe să se cunoască pe sine însuşi, în vremea aceea, astfel de preoţi au găsit căile spre Dumnezeu şi i-au condus, plini de spirit şi de bune intenţii, şi pe ceilalţi oameni spre aceeaşi cunoaştere.

4. Dar când - mai târziu - oamenii au recunoscut tot mai mult binefacerile înaltelor eforturi ale vechilor şi adevăraţilor preoţi şi şi-au dat seama de folosul lor, ei au luat asupra lor toate muncile grele ale preoţilor, pe care îi respectau şi îi iubeau mai presus de orice, au introdus zeciuiala şi au hotărât că preoţii trebuiau să muncească doar pentru spiritul omului şi să-i poarte de grijă doar acestuia. Dar, în curând, preoţimea a devenit trândavă, s-a dedat poeziei şi a început să lenevească, a zidit adevărul luminos în catacombe întunecate şi a început să-i servească omenirii credule de pe atunci tot felul de basme şi fabule; şi, astfel, trândăveala preoţilor a devenit cauza vădită a decăderii chiar a celei mai înalte şi divine învăţături a marelui şi adevăratului preot Moise.

5. Nu trebuie decât să-i citeşti pe Moise şi pe profeţi şi să priveşti apoi la apucăturile de acum ale urmaşilor din Ierusalim ai lui Moise şi ai lui Aaron, şi îţi dai seama îndată că ei nu cred nici în Moise, şi nici în Dumnezeu. Căci, dacă ar crede în Moise şi în Dumnezeul propovăduit de el, nu ar fi cei mai mârşavi mincinoşi şi şarlatani ai poporului, pe care îl exploatează fizic şi spiritual. Dar toate acestea sunt urmarea necesară a viciului trândăviei! De aceea spun că bogăţia dreaptă în mâinile unor oameni înţelepţi, binevoitori şi harnici este pentru oamenii nevoiaşi în mai mare măsură o pecete dumnezeiască decât aceea a lui Solomon de la Ierusalim!

6. Sigur că noi nu avem prea mult timp să ne ocupăm cu tot felul de scrieri mistice ale trândavilor privilegiaţi şi să le cercetăm pentru a vedea cât adevăr conţin. Dar noi învăţăm poporul să fugă de trândăvie şi formăm oameni adevăraţi şi folositori! Şi astfel cred că îndreptăm greşeala asupra căreia îmi atragi atenţia, şi anume aceea că adeseori trecem cu uşurinţă peste lucruri ale spiritului. Căci eu gândesc aşa: să făptuieşti binele este mai presus decât să scrii despre el cele mai frumoase învăţături, dar fără să-l practici niciodată.

7. Şi, până la urmă, la ce ne foloseşte adânca noastră cugetare şi trăncăneală? Adevărata înţelepciune a lui Dumnezeu un muritor oricum n-o va pătrunde niciodată, ba nu-i va ridica nici măcar vălul cel mai exterior!

8. Dar dacă va fi nevoie, mila lui Dumnezeu va ilumina iarăşi vreun Moise, adică un Mesia adevărat, aşa cum pari a fi şi tu unul. Acesta ne va arăta calea adevăratei înţelepciunea lui Dumnezeu, pe care noi o vom primi cu recunoştinţa, cu orice preţ, ca pe o marfa de cea mai bună calitate venită direct din cer, şi o vom urma prin faptele noastre, pentru că noi, neguţătorii, întotdeauna am fost prietenii activităţilor folositoare omenirii şi ne folosim marea avere pământească pentru a le da oamenilor, care de obicei sunt înclinaţi spre lene şi trândăveală, ceva de lucru folositor pentru ei şi pentru alţii.

9. Spune-mi acum, prietene plin de duhul lui Dumnezeu, dacă concepţia noastră de viaţă e bună, folositoare şi adevărată, sau dacă din înţelepciunea ta ne poţi oferi una mai bună.