Acustic Milenar
|
Posted: 23.5.2014, 13:38 Post subject: Capitolul 211 - Tălmăcirea celei de a patra porunci |
|
|
Capitolul 211
Tălmăcirea celei de a patra porunci
1. Ne-am așezat apoi la mesele noastre și am luat cina. De data aceasta, în timpul mesei nu s-a vorbit. După vin însă, mesenii au devenit mai vioi. Lângă masa la care ședeam Eu cu Cyrenius, Cornelius, Faustus și Iulius, cu ucenicii Mei, cu Ebahl, Iara, Kisjonah, Philopold, cu Uran, Elena, Matael și tovarășii acestuia, cu îngerul Rafael și băiatul Josoe, se întinsese o nouă masă pentru perșii noștri. Toți ceilalți oaspeți - deja cunoscuți - ședeau la mesele așezate special pentru ei, după rangurile lor sociale.
2. Toți se minunau de seara plăcută și caldă de după acea vijelie nemaipomenită și, mai ales, se minunau de uscăciunea solului, deasupra căruia cu câteva ore în urmă apa fusese de câteva picioare. Uran M-a întrebat atunci unde vor dormi atâția oameni. El îi primea cu plăcere pe toți cei care încăpeau în corturile sale, dar, cum era vorba de câteva sute sau mii de oameni, se temea că acestea nu vor ajunge nici pe departe!
3. Eu: Prietene! Adam și primii săi urmași nu au avut nici corturi, nici colibe și nici case foarte luxoase. Pământul și un copac umbros au fost tot ce au avut la îndemână, iar ei s-au odihnit multe nopți sub cerul liber și erau sănătoși și puternici. Nu știau să-și confecționeze nici măcar ceva pentru acoperirea trupului. O împletitură din frunze de smochin cu care își acopereau rușinea era toată îmbrăcămintea lor, și toți au atins vârste de câteva sute de ani! Acum însă, oamenii au inventat tot felul de lucruri pentru un trai comod și și-au creat în locul paradisului terestru pierdut, alte sute și mii, și iată că vârsta de o sută de ani a devenit o raritate!
4. Iată, cauza este slăbirea omului care, prin toate acestea, se înstrăinează de natură, de mama lui - pământul - care are menirea de a-i purta și de a-i hrăni pe oameni, și de a-i ajuta să fie puternici și sănătoși!
5. De aceea, Uran, nu-ți face griji în privința adăpostului pentru acești numeroși oaspeți. Pământul bun și sănătos îi va adăposti pe toți foarte bine! Pe cine Îl copleșește somnul, acela doarme foarte bine și cu o piatră sub cap. Dacă piatra îl jenează, atunci omul nu e obosit și nu are nevoie de odihnă, așa că el poate să se ridice din nou și să-și vadă de treabă!
6. Paturile moi îi înmoaie pe oameni și le iau puterea din membre, iar un somn prea lung slăbește sufletul și mușchii corpului. Natura omului este ca un sugar, pe care nimic nu-l hrănește mai bine decât sânul mamei. Acei copii care au primit multă vreme hrana de la pieptul unei mame puternice - dacă aceasta este sănătoasă și pură ca o Evă - cresc ca niște uriași, atât de puternici că nici lupta cu un leu nu-i va mai putea obosi.
7. În aceeași măsură este și natura acestui pământ un adevărat sân matern pentru om, dacă nu se îndepărtează de el prin diverse lucruri și obiceiuri vlăguitoare. Dar dacă oamenii au apucat să se îndepărteze de acest mare sân matern și s-au izolat de influențele sale întăritoare, atunci când dau peste un sân plin cu lapte, lor li se petrece exact ceea ce i se petrece unui bărbat matur care încearcă să bea lapte de la o mamă. I se face greață și îi vine să vomite. Ceea ce l-a hrănit și l-a întărit pe când era copil, acum, ca bărbat matur care s-a desprins de sânul mamei, îl va îmbolnăvi și îi va strica stomacul.
8. Sigur că omul nu poate bea mereu la sânul mamei lapte dătător de putere și de vitalitate pentru trupul său. Dar de sânul mamei-pământ el nu ar trebui să se îndepărteze niciodată prea tare, dacă vrea să rămână sănătos și să atingă o vârstă înaintată.
9. Moise a spus: «Respectă-ți tatăl și mama, și atunci vei trăi mult și îți va merge bine pe pământ!» În acest caz, Moise nu s-a referit numai la tatăl care a procreat și la mama care a născut, ci și la pământ și la forța lui mereu dătătoare de viață. Nici lui omul nu trebuie să-i întoarcă spatele, ci trebuie să îl țină la mare cinste; și atunci va fi binecuvântat, așa cum a prezis Moise. Cinstirea tatălui trupesc și a mamei trupești este bună și necesară, acolo unde se poate. Dar dacă ceea ce a spus Moise este cuvânt divin, atunci trebuie să aibă un caracter general, asemenea luminii soarelui, care se răspândește pretutindeni fără a putea fi oprită de nimeni și de nimic!
10. Dacă însă făgăduiala lui Moise ar spune că numai aceia care își cinstesc părinții trupești pot spera la o viață lungă și îmbelșugată pe pământ, atunci lucrurile ar sta cam prost pentru cei care i-au pierdut pe aceștia încă din leagăn și au fost crescuți apoi de oameni străini! Cum să-și cinstească aceștia adevărații părinți, pe care nu i-au cunoscut niciodată?!
11. Mulți copii sunt adeseori găsiți pe drumuri sau pe străzi. Mame denaturate i-au conceput în desfrânare și i-au abandonat la scurtă vreme după naștere. Acești copii găsiți sunt culeși și îngrijiți de oameni cu suflet bun și milostivi; ei le datorează apoi toată iubirea și cinstirea lor acestor binefăcători. Moise nu spune nimic de acești părinți de suflet, ci numai de părinții adevărați!
12. Iată însă că un copil găsit, bine crescut, nu își poate cinsti părinții adevărați, pe de o parte pentru că nu îi cunoaște, și pe de altă parte pentru că, chiar dacă i-ar cunoaște, nu ar avea nici în fața lui Dumnezeu, nici în fața oamenilor obligația de a-i cinsti pe cei care l-au conceput în desfrâu păcătos și apoi l-au abandonat în brațele morții. Și, pentru că un asemenea om nu își poate iubi părinții adevărați așa cum cere Moise, să nu aibă el dreptul să spere la împlinirea făgăduinței acestuia? O, frumos ar mai suna atunci înțeleptul cuvânt dumnezeiesc!
13. Apoi mai sunt și părinții care își educă odraslele spre tot ce poate fi numit rău. Ei le insuflă deja din leagăn o trufie de-a dreptul satanică și îi învață să fie duri și cruzi cu oricine. Acești părinți-tigri își învață copiii de mici să fie obraznici, mincinoși și perfizi! Oare făgăduiala lui Moise să fie valabilă și pentru astfel de copii, care își cinstesc părinții înrăiți cu toată răutatea și ticăloșia posibilă, pentru că asta așteaptă părinții de la ei?
14. Ce le datorează oare copiii de hoți, tâlhari și criminali, părinților lor adevărați? Ei își cinstesc părinții în mod natural, fiind și făcând în mare măsură ceea ce sunt și fac mereu părinții lor, adică prin furt, tâlhărie și crimă! Oare făgăduiala lui Moise se poate referi și la acești copii?
15. Dacă ai cât de cât mintea limpede și înțelegi rosturile lumii, trebuie să îți dai seama că o făgăduiala care trebuie astfel înțeleasă ar fi, împreună cu porunca lui Moise, o ocară nemaipomenită adusă înțelepciunii divine! Cum poate Dumnezeu, Cel preaînțelept, să dea o poruncă în numele căreia un spirit de înger întrupat în carne să datoreze iubire și cinstire unor părinți care au în trupul lor de came un spirit din fundul iadului?!
16. Vezi bine că, privit din unghiul acesta, al adevărului, porunca lui Moise ar fi cea mai mare absurditate!
17. Așadar, pe de o parte, este limpede și mai mult decât dovedit că tot ceea ce a spus și a poruncit Moise este cuvânt curat dumnezeiesc și, prin urmare, nu poate conține în veci absurdități; pe de altă parte, dacă interpretezi legea lui Moise așa cum se obișnuiește - prostește - îți dai seama că în fața scaunului de judecată al rațiunii umane sănătoase el este o absurditate!
18. Dar din ce cauză oare trebuie să fie legea lui Moise o absurditate așa cum a fost înțeleasă până acum, în ciuda originii ei divine? Ei bine, deoarece spusele lui Moise au fost greșit înțelese. Prin părinții marii naturi a lui Dumnezeu, el înțelegea pe de o parte pământul, acest corp al universului creat pentru neamurile omenești, ca tată, și pântecele acestuia, din care se nasc mereu nenumărați copii de toate felurile și soiurile, ca mamă! Pe acești părinți străvechi așadar trebuie să-i cinstească întotdeauna omul întrupat, fără să le întoarcă vreodată spatele moleșit, și atunci el va trăi o viață lungă într-un trup sănătos și în bunăstare.
19. De la acești părinți bătrâni, un om sârguincios poate deprinde cel mai temeinic binele, măreția și adevărul, din care să-și construiască mai întâi acea scară mare pe care Iacov i-a văzut pe îngeri coborând din cer și venind spre el. Cine cercetează cu hărnicie și cu seriozitate natura, acela va aduce la lumină multe lucruri binecuvântate care îi vor aduce belșugul lui și fraților săi.
20. De aceea, dragul Meu Uran, nu te teme dacă vei petrece o noapte în poala bătrânei tale mame trupești - nu ți se va petrece nimic rău! |
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial ! |
|