Acustic Milenar
|
Posted: 23.5.2014, 14:02 Post subject: Capitolul 214 - Ce este desfrâul? |
|
|
Capitolul 214
Ce este desfrâul?
1. Iura: O, da, aici sunt concentrate într-un singur punct lumina, iubirea și adevărul cel mai înalt! Da, Doamne și Învățătorule din veci, așa mi-aș dori să fie luminată toată legea lui Moise, atunci s-ar putea trăi fără abatere în ordinea Ta veșnică! Atunci Satana nu ar mai găsi ferestre prin care să se strecoare ca un lup în blană de oaie în preasfântul și luminosul Tău lăcaș, ca să transforme sfintele Tale legi în reguli omenești!
2. Eu: Prietene, n-a sosit încă ceasul în care domnul întunecat al lumii să fie judecat; dar e foarte aproape! Oricând va fi judecat însă, se vor găsi foarte curând oameni care vor trata cele mai curate legi ale Mele mai rău decât Satana însuși. Pe pământul acesta, lumina va avea de luptat întotdeauna cu întunericul!
3. Iura: Doamne, dar de ce? Atunci când toți oamenii vor recunoaște lumina așa cum o recunosc eu acum, Satana va trebui să plece pentru vecie la plimbare, cu toată răutatea lui! Iar copiii noștri și copiii copiilor noștri vor fi crescuți în aceeași lumină și în ea vor rămâne până la sfârșitul lumii; lucrul acesta este la fel de sigur ca și faptul că două unități de un fel împreună cu alte două unități de același fel fac în vecii vecilor patru unități de același fel! Nici un om de pe pământ nu se îndoiește de asta, pentru că este un adevăr evident și incontestabil. Deslușirea celor zece porunci ale lui Moise de către Tine le transformă în principii matematice și, dacă lucrurile stau așa, cui i-ar putea trece mai apoi prin cap să se îndoiască în vreun fel de un asemenea adevăr?!
4. Dar, deoarece nimeni n-ar mai putea avea vreo îndoială, toți ar trebui să se poarte conform acestui adevăr recunoscut, altminteri ar trebui să apară în proprii săi ochi ca nebun sau ar trebui să asculte această părere din gura oricărui om cu judecată! 5. Sigur că dacă devărurile cele mai sfinte și mai importante pentru noi, oamenii, ni se dau într-un fel de învăluire misterioasă și omul poate face din ele ce dorește, apar imediat cu ghiotura mincinoșii, prin care Satana și suita sa de păcătoși pot pătrunde fără nici o piedică printre oameni.
6. De aceea, dă-ne Tu, Stăpânul și învățătorul nostru divin, adevărul limpede și deschis, pentru ca, în viitor, calea Satanei către oameni să fie blocată de zidul puternic al neclintitului adevăr!
7. Vreau să amintesc acum doar acea poruncă a lui Moise în care el vorbește despre păcatul desfrâului. Ce înseamnă, de fapt, desfrâul? Înseamnă doar să te unești cu o femeie fără să-ți fi spălat trupul înainte, și să nu te speli nici după aceea? Sau înseamnă să dorești și să te unești cu o femeie, o fecioară, o târfă, o țiitoare sau cu o tânără văduvă?
8. Intră aici desfrânarea oarbă sau păcatul mut al sodomiei, sau legătura cu nevasta stăpânită de pofte a altcuiva? Trebuie, pentru a nu fi desfrânat, să îți reprimi total această pornire naturală, cea mai puternică dintre toate? Dar dacă lucrurile stau așa, nici patul conjugal nu este altceva decât un lăcaș al desfrâului, căci cine ne garantează că bărbatul nu se culcă cu femeia lui nurlie mai des decât e necesar pentru procreare?!
9. Am văzut și am cunoscut oameni care pot fi numiți adevărați oameni de aur în ceea ce privește bunătatea, dăruirea, răbdarea, blândețea și mila, dar în ceea ce privește castitatea, au fost și au rămas slabi. Ce-i drept, ei s-au străduit să se întărească și în privința aceasta, dar natura lor nu a cedat, nici măcar atunci când i-a ajuns neputința firească și deplină - o fecioară nurlie le trezea în continuare pofta.
10. La fel, am văzut și am cunoscut oameni care în fața celei mai mari frumuseți feminine rămâneau reci ca pietrele, adevărate modele de castitate, dar care altfel erau niște buturugi lipsite de orice sensibilitate! Nimic nu îi mișca! Necazul și mizeria săracilor erau în ochii lor chestiuni ridicole, lacrimile celor în suferință simple tertipuri pentru trezirea milei, femeia - nimic altceva decât un lucru demn de dispreț, de care te poți lipsi ușor, care nu are alt rol pe lume decât acela de a fi un ogor pentru o sămânță oarecare. Căsătoria o considerau unul dintre cele mai ridicole aranjamente ale societății umane. După părerea lor, toate femeile sănătoase ar trebui închise într-o clădire mare, unde bărbați puternici și viguroși să se unească cu ele, pentru a procrea oameni frumoși, sănătoși și puternici, iar femeile urâte și slabe ar trebui exterminate sau folosite ca vitele la muncile cele mai de jos și lăsate să muncească până ar crăpa! Oameni cu astfel de păreri am cunoscut eu însumi!
11. Și acum, Te întreb dacă omul slab în ceea ce privește castitatea nu are în ochii celorlalți întâietate față de eroul rece al castității? După mine, are! Acum, divinul nostru Domn și învățător, eu nu știu și nici nu pot să știu cum judeci Tu aceste lucruri. Ce să facă omul pentru a respecta ordinea hotărâtă de sus, pentru a nu încălca interdicția lui Moise și a nu trăi mereu cu spaima distructivă de a fi păcătuit în fața lui Dumnezeu prin fiecare astfel de act? Și, dacă acest act, sub orice formă, este mereu un păcat, vei ști, Doamne, vreun leac împotriva lui, un leac care să scape omul de poftă și de dorință ca de un guturai! Căci nu există nimic mai mizerabil pentru un om onest decât să fie mereu împins spre păcat dintr-o anumită direcție. Căci natura silește carnea cu o putere irezistibilă, iar dacă te lași în voia ei și cazi cum cade orice corp sub acțiunea propriei greutăți, ai și comis un păcat de moarte! E totuși un pic prea mult, mai ales pentru un om care, slavă Domnului, atât cât a putut nu și-a pierdut nici capul, nici curajul. Despre asta, Doamne, aș vrea să-mi vorbești, ca să mă lămuresc! Căci aici se află, după mine, unul din punctele cele mai vulnerabile! |
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial ! |
|