1. Eu am spus: “Dacă viaţa unui om nu este o simplă glumă jucăuşă, ci o chestiune serioasă şi sfântă, nici actul prin care ea se naşte nu poate fi o glumă, ci o chestiune serioasă şi sfântă, înţelege cum trebuie fondul, şi totul ţi se va limpezi de la sine!

2. Nu senzaţiile plăcute care însoţesc actul sexual trebuie să fie mobilul acestuia, ci doar iubirea celor două suflete ce se unesc pentru a da naştere unui copil!

3. Dacă înţelegi asta, vei realiza curând că senzaţiile plăcute sunt doar efecte secundare, care facilitează procesul devenirii umane în natura cărnii. Dacă te împinge scopul principal, supune-te impulsului şi nu vei păcătui! Dar, şi în acest caz, trebuie luate în considerare alte câteva aspecte.

4. Acest act nu trebuie să aibă loc în afara sferei iubirii faţă de aproapele tău, iar un principiu fundamental al acesteia spune: «Nu-i fă aproapelui tău ceea ce nu ai vrea ca el să-ţi facă ţie!»

5. Să spunem că tu ai avea o fată ca o floare, o comoară a inimii tale de tată; de nimic nu te vei îngriji mai mult decât de fericirea binecuvântată a acestei fiice preaiubite. Să presupunem că această fiică ar fi coaptă şi, prin urmare, capabilă să procreeze. Cum ţi-ar fi dacă ar veni un bărbat, altfel perfect sănătos, mânat de dorinţa de a da naştere unui copil cu o fecioară pe care n-ar iubi-o, şi ar sili-o pe fiica ta să zămislească?!

6. Iată, asta te-ar umple de o cumplită dorinţă de răzbunare faţă de acest nelegiuit şi nu l-ai mai pierde din ochi până nu i-ai aplica cea mai aspră pedeapsă!

7. Aparent acest om nu a comis nici un păcat împotriva castităţii, fiind mânat de grija de a nu-şi risipi sămânţa în afara unui vas bun şi de a închide astfel calea devenirii unui om. Dar actul în sine ar fi cu toate acestea păcătos, pentru că ar contraveni principiului iubirii aproapelui!

8. Să presupunem că tu însuţi ai fi stăpânit de această nevoie undeva, pe tărâm străin, că ai întâlni o femeie pe care n-ai iubi-o, undeva, pe un câmp şi ai convinge-o, prin vorbe şi bani, să vină în întâmpinarea dorinţei tale. În acest caz, tu nu ai păcătui împotriva castităţii şi nu ai comite nici adulter, chiar dacă femeia ar fi nevasta legiuită a unui alt bărbat. Dar, pentru că nu te-ai gândit în ce încurcătură va intra femeia când bărbatul ei îi va spune: «Femeie, dă socoteală, cine şi-a vărsat sămânţa în tine, că eu de atunci şi atunci nu te-am atins!» - iată, pentru că ai tulburat astfel liniştea casei şi pacea dintre cei doi soţi, ai comite prin aceasta un păcat grav împotriva iubirii aproapelui! Căci ai fi putut să mai aştepţi şi să-ţi urmezi pornirea - dacă nu era doar dorinţă de plăcere - într-o ocazie mai potrivită!

9. Poţi constata aşadar că un bărbat, chiar dacă nu comite fapte împotriva ordinii şi castităţii, trebuie să acorde atenţie tuturor celorlalte aspecte ale relaţiei lui cu ceilalţi oameni, dacă vrea să nu păcătuiască împotriva unei legi.

10. Dar un bărbat poate trăi cu soţia lui în imoralitate la fel de rău ca şi cu o târfă sau chiar mai rău. Căci dacă el, deşi n-o mai iubeşte deloc, o aduce totuşi la surescitare astfel încât ea să fie cuprinsă de o poftă pătimaşă, dar lipsită totuşi de iubire, atunci aceasta va face din ea o târfă mai păcătoasă decât una nemăritată.

11. Dar cine se culcă cu o femeie nemăritată, fără a o iubi, păcătuieşte împotriva castităţii, pentru că actul său n-a avut ca scop decât obţinerea plăcerii lipsite de iubire, şi nici nu putea avea alt scop, căci judecata trebuie să-i spună că nu semeni grâu de-a lungul drumului.

12. Dar, pe lângă păcatul împotriva castităţii, acela care se culcă cu o târfă, fără să o iubească deloc, păcătuieşte şi împotriva esenţei sale umane şi a târfei, pentru că, pe de o parte, lipsit fiind de iubire, face un mare rău naturii sale şi, pe de altă parte, o întăreşte pe târfa orbită în patima ei lipsită de iubire, îndepărtând-o şi mai mult de vindecare, ceea ce iarăşi este un păcat împotriva iubirii de aproape.

13. Iar cine se culcă fără să iubească cu nevasta altuia devenită târfă, care a uitat de mult de iubirea pentru soţul ei care încă o mai iubeşte, acela păcătuieşte de două ori, şi de patru ori dacă este el însuşi soţ, pentru că astfel comite el însuşi un adulter, uitând de iubirea pentru soţia sa care îl iubeşte.

14. Acum cred că, deoarece eşti un om cu gânduri curate, îţi va fi de ajuns puţinul pe care ţi l-am spus, cu atât mai mult cu cât un om ca tine ştie oricum ce se cade pentru un om care trăieşte aşa cum trebuie în toate privinţele!”

15. Iura: “Da, Domnul şi Învăţătorul meu, acum totul îmi este limpede şi ştiu şi unde poate să ducă desfrâul şi variatele lui manifestări. Da, acum totul e limpede! În toate există un singur adevăr plăcut lui Dumnezeu, fundamentat în ordinea veşnică, iar toate care sunt sub, deasupra sau alături de acest adevăr sunt ale răului!”

16. Eu: “Da, aşa este şi aşa va fi în veci! Dar iată că se întorc barcagiii cu morţii lor; trebuie ca acest slujitor al Meu (Rafael) să se ducă la ei şi să-i ajute să întindă cadavrele cum trebuie, altminteri mâine învierea lor ar merge mai greu!”

17. Rafael a plecat repede într-acolo şi a pus totul în ordine. Abia apoi barcagiii s-au aşezat la masă.