1. După ce a aşteptat o vreme fără să primească nici un răspuns, străinul s-a întors din nou către Enoh şi l-a întrebat: „Enoh, mă consideri prea nevrednic de a primi un răspuns, de vreme ce nu spui nici da nici nu? Sau poate nu ai găsit nici un răspuns înlăuntrul tău?

2. Te provoc să-mi dai un răspuns, sau să mă trimiţi la altcineva. Dar insist să rezolv acest diferend pe care îl am cu fratele meu”.

3. De data aceasta, Enoh nu a mai ezitat şi i-a răspuns pe loc străinului: „Ascultă, dragul meu frate, problema ta este de o asemenea natură încât nu se pot spune prea multe lucruri în legătură cu ea. Căci afirmaţia ta este în esenţă la fel de adevărată ca şi cea a fratelui tău. Practic, voi spuneţi unul şi acelaşi lucru, numai cuvintele diferă. Cam aşa înţeleg eu lucrurile. Din păcate, ţie lucrurile îţi apar ca fiind extrem de diferite, aşa că nu te pot ajuta prea mult, întrucât personal nu găsesc nici o diferenţă între ele. Într-adevăr, viaţa supusă judecăţii nu poate fi numită altfel decât o viaţă amăgitoare, şi ce înseamnă o viaţă amăgitoare? Cu greu poate fi considerată ea o mişcare autentică.

4. Spre exemplu, dacă într-o noapte întunecată, norii trec pe deasupra lunii, aceasta pare să se mişte. Dar este oare această mişcare reală?

5. În nici un caz. Din această perspectivă, se poate spune că luna este moartă, căci nu ea se mişcă, ci norii.

6. La fel cum această mişcare aparentă nu reprezintă deloc o mişcare, nici viaţa supusă judecăţii sau coerciţiei nu poate fi considerată cu adevărat o viaţă, putând fi comparată pe bună dreptate cu moartea în raport cu adevărata viaţă.

7. Căci dacă un obiect lipsit de viaţă este purtat de altul care este viu, aşa cum corpul meu poartă pe el o haină, asta nu înseamnă că primul obiect este viu, fiind complet mort prin comparaţie cu viaţa propriu-zisă, deşi el dispune de o anumită putere înnăscută care îl face să nu piară în totalitate, lucru care îi permite să îmi slujească drept haină.

8. Acesta este unicul răspuns pe care pot să ţi-l dau la întrebarea ta.

9. Dacă doreşti să obţii un răspuns mai clar la această problemă, va trebui să întrebi pe altcineva sau să aştepţi până când voi primi mai multă lumină în această chestiune.

10. De altfel, nu pot să nu remarc că este mai bine să îl iubeşti pe Dumnezeu mai presus de orice şi pe fraţii tăi mai presus decât pe tine însuţi decât să te angajezi în asemenea dezbateri sterile.

11. Dacă vei proceda astfel, probleme de genul diferenţei între viaţa supusă judecăţii şi cea absolut liberă nu te vor mai preocupa atât de tare, căci numai iubirea te va face cu adevărat viu.

12. Iar cel cu adevărat viu se dovedeşte lipsit de înţelepciune dacă mai este încă preocupat de moarte.

13. De aceea, procedează aşa cum vei dori, dar nu lăsa această problemă să te tulbure”.

14. Străinul i-a răspuns lui Enoh: „Dragă Enoh, dintr-o anumită perspectivă nu se poate spune că nu ai dreptate. Nu sunt însă foarte lămurit ce ai vrut să spui atunci când ai afirmat că cel viu nu trebuie să se preocupe de moarte.

15. Ascultă, Dumnezeu este cu siguranţă absolut viu. Prin comparaţie cu El, se poate spune că toţi oamenii sunt cu desăvârşire morţi! Pe de altă parte, dacă Lui, în marea Lui iubire, compasiune şi graţie, nu i-ar păsa deloc de oamenii morţi, şi nici de moarte în general, ce s-ar întâmpla cu oamenii? Cum ar mai putea renaşte ei din punct de vedere spiritual?

16. În sfârşit, dacă noi suntem imagini după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar El este viu, în timp ce noi suntem morţi, nu ştiu cum trebuie să înţelegem acest lucru, ţinând cont de afirmaţia ta? Căci în acest caz nu viaţa, ci moartea are nevoie de un Mântuitor.

17. lată deci că lucrurile nu se opresc aici. Oferă-mi un răspuns la aceste întrebări şi voi fi satisfăcut”.

18. Enoh a rămas din nou la fel de blocat ca şi înainte, iar Abedam i-a şoptit:

19. „Este din ce în ce mai clar că ne aflăm din nou într-un punct mort. Tocmai mă pregăteam să mă bucur de lecţia înţeleaptă de mai înainte, când iată, lucrurile s-au încurcat din nou.

20. Ce obiecţie a putut să aducă... Ca un munte prin comparaţie cu un muşuroi.

21. Nici chiar un arhanghel nu ar putea contrazice această obiecţie.

22. Frate, ştii ceva? Cred că cel mai bine ar fi să renunţăm la misiunea pe care am primit-o din partea lui Dumnezeu, şi cu siguranţă ne vom simţi mai bine. Căci este de ajuns o nouă obiecţie de genul celei de mai sus pentru ca puţina viaţă de care dispunem să dispară complet. Da, da, cred că este cel mai bine aşa”.