Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 3.7.2020, 15:43
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 3.3.2018, 16:19    Post subject: Capitolul 154 - Dialogul lui Enoh cu celălalt străin. Enoh și Adam sunt puși în încurcătură. Reply with quote

Capitolul 154
Dialogul lui Enoh cu celălalt străin. Enoh și Adam sunt puși în încurcătură.
(13 septembrie 1842)

1. Aceste cuvinte i-au pătruns drept în inimă lui Enoh. El a meditat în sinea sa asupra tuturor cuvintelor rostite de Abedam, dar și asupra celor rostite de străin.

2. Totul a fost însă în zadar, căci el, pe care îl numisem mare preot, trebuia să treacă printr-un test mai dificil decât ceilalți.

3. În timp ce străinul vorbea în șoaptă cu Abedam, Enoh s-a folosit de ocazie și s-a adresat celuilalt străin, pe care l-a întrebat cine este necunoscutul, care era numele acestuia și de unde primise o înțelepciune atât de divină.

4. Dar celălalt străin i-a replicat: „Cum poți să mă întrebi așa ceva?

5. Eu sunt opozantul lui în această dispută, și știi foarte bine că după cutumele străvechi opozantul trebuie să tacă atunci când celălalt vorbește. Iar dacă partea adversă îl convinge că a greșit, el nu mai are dreptul de a vorbi în continuare.

6. Ascultă, exact acest lucru s-a întâmplat acum. De aceea, potrivit vechii cutume eu nu mai am dreptul să spun nimic în legătură cu el fără permisiunea lui, și cu atât mai mult ție, care ești marele preot consacrat de Domnul Însuși!

7. Potrivit obiceiului, nu-i poți forța pe opozanți să își dezvăluie numele, căci acest lucru poate duce la părtinire.

8. Din acest motiv, opozanții și-au ascuns întotdeauna fețele, susținându-și tezele cu o voce falsă, monotonă, care să nu poată fi recunoscută.

9. Mai târziu s-a ajuns chiar să nu li se mai permită amândurora să vorbească. Unul dintre ei trebuia să susțină inclusiv teza opozantului său, tocmai pentru a li se păstra ascunsă identitatea, astfel încât judecata la care erau supuși să fie absolut corectă.

10. Cum poți să-mi ceri atunci mie, un opozant redus la tăcere, să vorbesc, tocmai tu, care, în calitatea ta de șef al justiției, ar trebui să mă pedepsești dacă ți-aș cere să-ți adresez un singur cuvânt?

11. De aceea, nu pot să-ți dau nici un răspuns.

12. Deși opozantul meu este cu mult mai înțelept decât mine, sunt și eu suficient de inteligent ca să nu mă las prins în capcană.

13. Ce am avut de spus, am spus, căci, potrivit vechii cutume, fiecare are dreptul să vorbească în apărarea sa.

14. De aceea, nu te supăra din cauza răspunsului meu, iar dacă dorești totuși să mă mai întrebi ceva, fă-o deschis, în fata tuturor, pentru ca toată lumea să știe că - din ordinul marelui preot - vechea cutumă aplicată în cazul zilei dezbaterilor s-a schimbat”.

15. După acest discurs defensiv, Enoh nu a mai știut ce să facă. De aceea, el s-a îndreptat către Adam, cerându-i sfatul.

16. Dar Adam i-a răspuns: „De ce ești atât de agitat? Acest lucru nu este deloc potrivit pentru un judecător.

17. Rezolvă disputa și nu te mai gândi la ea.

18. Indiscutabil, înțelepciunea primului vorbitor și corectitudinea celuilalt - care pe mine unul mă face să cred că este de bună credință - sunt absolut uimitoare,

19. Dar nu înțeleg de ce trebuie să fii atât de agitat? Oare nu te-a numit Domnul însuși principalul învățător și preot al acestor oameni? Îndeplinește-ți funcția și nu mai pune atâta lucrurile la inimă.

20. Disputa a fost rezolvată. Ce dorești mai mult?

21. Ce îți pasă ție că Abedam din regiunea de la apus l-a recunoscut pe străin mai repede decât tine? Mai bine relaxează-te și slăvește-L pe Dumnezeu. Acesta este unicul sfat pe care pot să ți-l dau”.

22. Cuvintele lui Adam l-au mai calmat pe Enoh, dar el nu a putut alunga din inima sa cuvintele lui Abedam și cele ale străinului. De aceea, el i s-a adresat din nou lui Adam:

23. „Tată, într-o anumită privință ai dreptate; dar străinul mi-a cerut în mod explicit să îi hrănesc pe toți cei flămânzi cu hrana oferită de el. Ce trebuie să fac în acest caz? Cum ar putea acest necunoscut să-mi ceară așa ceva dacă ar fi un simplu opozant?

24. Cu siguranță, cazul este foarte dificil, căci omul este prea înțelept pentru a putea fi acuzat de lipsă de respect. Care ar putea fi sursa puterii sale?”

25. De data aceasta, Adam nu a mai avut contraargumente, așa că i s-a adresat lui Enoh: „Mda, ai dreptate.

26. Cred însă că cel mai bun lucru pe care îl putem face este tot relaxarea. Dacă străinul va dori să fie recunoscut de tine și de noi ceilalți, el își va revela cu siguranță identitatea. Dacă nu, nu ne rămâne decât să-L slăvim pe Dumnezeu, căci de la El vin toate încercările.

27. Cel mai bun lucru este să ne supunem voinței Domnului, oricare ar fi aceasta! Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !