1. Auzind această chemare, s-au grăbit cu toţii în braţele lui Abba, înconjurându-L din toate părţile, iar Abba amplifica focul din inimile lor.

2. Întrucât Adam nu mai era atât de sprinten, când a reuşit să ajungă la Abba, ceilalţi îl încercuiseră deja complet.

3. A încercat să-şi facă loc cu coatele, dar de data aceasta nimeni nu s-a grăbit să-i cedeze locul, aşa că bietul Adam a început să suspine.

4. Dar Abba i-a spus: „Adam, de ce suspini? Oare am sosit singur aici? Dacă vezi că nu mai ai loc lângă Mine, cu siguranţă vei găsi lângă celălalt străin! Haide, cuibăreşte-te la pieptul lui, dar mai întâi recunoaşte-l şi întreabă-ţi inima de cine se simte mai apropiată. Adevăr îţi spun: inima ta va striga cu putere, făcându-te să înţelegi de ce ai ajuns atât de târziu lângă Mine de data aceasta.

5. Te asigur că străinul, pe care îl vei recunoaşte cât de curând, este mai presus decât tine, căci el a atins deja nemurirea, în timp ce tu vei fi nevoit să mai aştepţi moartea trupească pentru a o atinge.

6. Haide, priveşte-l mai îndeaproape pe acest tovarăş al Meu, iar după ce îl vei fi recunoscut, spune-ne tuturor pe cine ai recunoscut în el”.

7. Uimit, Adam s-a întors lent şi a început să-l analizeze pe celălalt străin din cap până în picioare. Incapabil să îl recunoască, el s-a întors din nou către Abba şi i-a spus:

8. „Abba, nu îl pot recunoaşte pe tovarăşul Tău. Cine este el şi care este numele său? O, Abba, nu mă mai ţine cu sufletul la gură!”

9. Faptul că eu şi descendenţii mei trebuie să murim trupeşte pentru ca spiritul nostru să se poată întoarce în adevărata sa patrie, asta ştiu încă din zilele lui Abel, căci el a devenit - vai nouă! - un exemplu pentru noi toţi.

10. Cu toate acestea, nu-mi este deloc teamă, căci ştiu foarte bine că voi muri în braţele Tale, la fel cum m-am născut cândva din ele.

11. Nu reuşesc însă deloc să-l recunosc pe acest străin. O, Abba, spune-mi chiar cu gura Ta sfântă cine este el”.

12. Atunci, Abba i-a spus lui Adam: „Apropie-te mai tare de el, şi atunci îl vei recunoaşte cu siguranţă”.

13. Adam s-a apropiat de străin, după care a scos un strigăt de fericire, căci l-a recunoscut în el pe fiul său Abel. A dat să se repeadă către el, pentru a-l îmbrăţişa, dar Abel l-a oprit:

14. „Ascultă-mă! Toţi copiii tăi L-au îmbrăţişat pe adevăratul lor Tată. De ce doreşti să te îndepărtezi de El numai pentru a mă îmbrăţişa pe mine, care nu însemn nimic prin comparaţie cu El?

15. Haide, întoarce-te repede şi du-te la Cel care este Cauza unică a tuturor fiinţelor, în caz contrar, vei muri chiar astăzi!

16. Ascultă, în această zi i s-a permis marelui şarpe o libertate deplină; el are dreptul să se târască chiar şi pe aceste înălţimi. De aceea, grăbeşte-te, dacă nu doreşti să te prindă înainte de a fi intrat în sfera vieţii!

17. Priveşte către peştera ta. Acolo se află el, marele duşman al vieţii! 18. Haide, grăbeşte-te, grăbeşte-te, tată Adam, căci el este mai iute decât fulgerul şi mai răzbunător decât un leu provocat!”

19. Adam a alergat imediat către Abba, care l-a primit la pieptul Său.

20. Subit, prinţul lumii exterioare s-a interpus între Abel şi grupul strâns lângă Abba, asumându-şi o formă umană, şi a strigat plin de mânie:

21. „O, Atotputernicule, de ce mă persecuţi chiar aici, în sfera mea de influenţă? Ce ai Tu de-a face cu creaturile Mele? De ce doreşti să-i smulgi de lângă mine pe cei care nu s-au născut din Tine, ci din mine, lăsându-mă astfel ca un tată fără copii? Oare nu ai la dispoziţie nenumărate legiuni de spirite pure care s-au născut din Tine?

22. Haide, pleacă de pe acest pământ, care reprezintă marele meu regat, căci el îmi aparţine numai mie, de vreme ce s-a născut din mine, şi nu din Tine! Calci cu picioarele Tale pe proprietatea mea, dovedindu-te astfel un hoţ. Haide, pleacă de aici!”

23. Dar Abba i-a spus: „Vai ţie, blasfemiatorule! Câte minciuni îţi ies din gură!! Dacă pământul acesta este proprietatea ta, a cui proprietate eşti chiar tu? Cine te-a adus la viaţă, la fel ca şi în cazul celorlalte legiuni de spirite pure?

24. Ce tot vorbeşti de proprietate? Arată-mi o singur plantă de pe acest pământ pe care ai creat-o tu, şi îţi voi dărui întregul pământ şi întregul cer vizibil în proprietate!

25. Mincinos odios, văd că tremuri în faţa Mea, căci ţi-am dezvăluit infamia. De ce nu tremuri în faţa ta, căci cu fiecare secundă care trece te afunzi tot mai adânc în damnare, din cauza răutăţii tale fără seamăn?

26. Află că Eu sunt Domnul cerului şi al pământului deopotrivă! Haide, pleacă de aici, căci acest loc este prea sfânt pentru picioarele tale!”

27. Iar duşmanul a dispărut de pe înălţimi, urlând şi blestemând.