Capitolul 158
Avertismentul lui Abba referitor la viclenia şi răutatea lui Satan. Slăbiciunea lui Satan. Feriţi-vă de voi înşivă.

1. După dispariţia marelui duşman al vieţii, Abba s-a adresat copiilor care îl îmbrăţişau:

2. „Dragii Mei copilaşi, aţi auzit ce a îndrăznit să spună marele mincinos, chiar în prezenţa Mea?

3. De aceea, feriţi-vă de el, dacă nu doriţi să fiţi atraşi în prăpastie, căci mare este răutatea lui.

4. Iar viclenia şi şiretenia sa nu sunt cu nimic mai mici. De aceea, aveţi de trei ori grijă atunci când vă aflaţi în prezenţa lui!

5. El nu este altceva decât un spirit exilat, incapabil să se îndrepte şi să Mă recunoască în calitate de unic Dumnezeu al întregii sfinţenii şi puteri, nedorindu-şi altceva decât puterea absolută. Nu caută altceva decât să îmi slăbească puterile, în speranţa de a Mă distruge definitiv, astfel încât să îşi poată asuma întreaga putere asupra cerului şi pământului.

6. Chiar dacă ar reuşi în această intenţie a sa, ura lui faţă de Mine este atât de mare încât nu şi-ar propune altceva decât să distrugă întreaga creaţie, pentru a da apoi naştere unei creaţii noi, menită să îi satisfacă întru totul orgoliul.

7. În noua creaţie nu ar putea exista ceva care să dureze o eternitate, căci existenţa tuturor lucrurilor ar depinde întru totul de liberul său arbitru şi de plăcerea pe care i-ar oferi-o.

8. După ce s-ar plictisi de ea, întreaga sa creaţie ar fi din nou distrusă şi înlocuită cu alta, menită - la fel ca şi prima - să îi satisfacă simţurile senzoriale.

9. El nu şi-ar propune niciodată să creeze fiinţe după chipul şi asemănarea lui, spre exemplu un bărbat, ci numai femei care să-i satisfacă simţurile. Chiar şi acestea ar trebui să fie extrem de sensibile şi dispuse să se supună la tot felul de excese, pentru a-l amuza!

10. Pe scurt, ideile lui sunt atât de odioase încât nici chiar cel mai înalt dintre îngeri nu le-ar putea pătrunde în toată profunzimea lor. De aceea, feriţi-vă de el!

11. Văd că vă întrebaţi în inimile voastre: ,De ce nu distrugi o asemenea fiinţă, de o răutate atât de mare?'

12. Dar doresc să vă întreb la rândul Meu: ,Care dintre voi ar fi dispus să meargă în ţinuturile de jos pentru a-l ucide pe Lameh, deşi acesta nu este cu nimic mai bun decât duşmanul vieţii?'

13. Sau, dacă vi l-aş aduce din nou înainte pe însuşi duşmanul vieţii, aţi fi în stare să îl ucideţi cu mâna voastră?

14. Sunt convins că nu este unul printre voi care să nu ezite!

15. Dacă până şi voi aţi ezita să comiteţi o asemenea atrocitate, deşi iubirea voastră este infinitezimală prin comparaţie cu a Mea, cum aş putea face acest lucru Eu, care sunt însăşi Iubirea eternă şi infinită, Creatorul lui, la fel ca şi al vostru, Dumnezeul lui, la fel ca şi al vostru, Domnul lui, la fel ca şi al vostru, şi chiar Părintele lui aspru, la fel cum sunt pentru voi un Părinte plin de iubire?

16. În schimb, i-am înlănţuit puterea voinţei, atât cât acest lucru a fost cu putinţă fără a-l distruge definitiv. De aceea, nu trebuie să vă temeţi deloc de el, ci doar să vă feriţi de şiretenia lui, care în sine este lipsită de putere, astfel încât oricine i se poate opune, alungând-o la fel de uşor cum ar alunga o muscă ce i s-a aşezat pe nas.

17. Nu are decât să îşi continue viaţa şi să încerce la infinit să ne distrugă, căci şansele lui sunt mai mici decât cele ale unui ţânţar care ar decide să înfrunte un mamut.

18. Văd că vă întrebaţi din nou în sinea voastră: ,În ce constă şiretenia acestui duşman al vieţii, pe care trebuie să-l recunoaştem şi de care trebuie să ne ferim?

19. Căci cine s-ar putea feri de ceva ce nu cunoaşte?'

20. Copilaşii Mei, este corectă întrebarea pe care v-o puneţi acum, dar vă asigur că este absolut inutilă, căci duşmanul vieţii nu are dreptul să se apropie de nimeni pentru a-l seduce.

21. Doar dacă omul însuşi se lasă sedus în inima lui, devenind mândru, arogant, voluptuos, orientat către lumea exterioară şi egoist, el se apropie spontan de duşmanul vieţii, devenind una cu el, nefiind cu nimic mai bun decât duşmanul propriu-zis, de care v-am zis să vă feriţi.

22. Când adevăratul duşman al vieţii observă că un asemenea om s-a apropiat singur de el, el face toate eforturile pentru a-l subjuga şi mai tare, înlănţuindu-l complet.

23. Abia atunci devine eficientă viclenia de care vă vorbeam!

24. De aceea, cel care doreşte să scape de viclenia duşmanului vieţii trebuie să îşi păzească cu credinţă inima, orientând-o în permanenţă către Mine! Dacă veţi acţiona în acest fel, vă asigur că vă va fi mai uşor să convingeţi soarele să coboare de pe firmament decât duşmanului vieţii să vă ia în stăpânirea sa!

25. Aşadar, nu vă temeţi, căci nimic nu se poate petrece fără permisiunea Mea. Dacă Eu permit totuşi anumitor lucruri să se petreacă, puteţi fi convinşi că am raţiunile Mele.

26. Dar mai presus de orice, feriţi-vă de voi înşivă, căci adevăr vă spun, în afară de Mine Însumi, nimic nu este mai liber în creaţia Mea decât inimile voastre.

27. De aceea, vegheaţi asupra lor în acord cu voinţa Mea, iar şiretenia duşmanului vieţii nu vă va putea atinge niciodată.

28. Înţelegeţi ce vă spun acum: sunteţi oricând protejaţi împotriva vicleniei sale atâta vreme cât vă orientaţi inimile către Mine, dar nu vă veţi putea proteja de el prin propriile voastre puteri! - Aţi înţeles acest lucru?”