1. Văzând starea de profundă tulburare a celor patru, Enoh le-a spus: „Înţeleg că nu vă pasă atât de mult de adevăr, ci mai degrabă de un trai confortabil şi călduţ, fără să faceţi vre-un efort serios de a afla adevărul.

2. Vai vouă, nerozi adormiţi! La ce v-a folosit până acum traiul călduţ pe care l-aţi avut?

3. În viaţa oricărui om vine o zi a marii revelaţii, cu marea ei spaimă şi teroare, dar cel care s-a pregătit multă vreme pentru ea nu va fi surprins şi nu va cădea pradă disperării.

4. În schimb, cel care nu face decât să se amăgească singur, astfel încât să îşi poată continua somnul confortabil în noaptea propriei sale amăgiri, va fi cuprins de o spaimă de moarte atunci când va auzi chemarea divină şoptindu-i la ureche: „Somnorosule indolent, trezeşte-te din moarte!”

5. Ascultaţi-mă! Dacă aţi fi fost cu adevărat preocupaţi de Iehova, v-aţi fi pus încă cu mult timp în urmă marile întrebări, de genul: ,Cine este Iehova şi unde se află El?'

6. Voi aţi preferat însă să evitaţi asemenea eforturi mentale, crezând orbeşte în orice vi s-a spus. Să vă gândiţi personal la aceste cuvinte vi se părea prea obositor. De aceea, Abedam a fost nevoit să vă trezească din somnul vostru de moarte, în care aţi mai fi dormit şi astăzi, fără să vă puneţi vreodată întrebări profunde legate de natura lui Iehova.

7. O, nefericiţilor cu inima călduţă, a sosit vremea să vă preocupaţi de viaţă! Ce aţi făcut timp de 200 de ani, deşi nu ştiaţi aproape nimic despre Iehova? Cel puţin, acum aţi aflat care este adevărul despre Iehova. Pe vremea aceea nu ştiaţi însă nimic despre El, dar nici nu v-aţi propus vreodată să aflaţi mai multe, căci aţi preferat întotdeauna amăgirea în locul adevărului. De ce aţi venit astăzi aici, lucru pe care nu l-aţi făcut niciodată înainte?

8. Pentru că Abedam v-a trezit într-o oarecare măsură din visul vostru întunecat referitor la Dumnezeu!

9. Iar acum, nu vă doriţi altceva decât restabilirea acestui Dumnezeu amăgitor, pentru a vă putea continua somnul călduţ. Lucrul acesta nu mai este însă posibil.

10. Voi nu v-aţi dorit cu adevărat lumina, ci doar o lumină materială. Eu v-am oferit însă lumina adevărului. De ce doriţi să vă întoarceţi atunci la vechea amăgire a simţurilor, respingând această lumină?

11. E simplu: pentru că voi nu aţi venit aici de dragul adevărului, ci pentru a scăpa de decepţia provocată de această zguduire. Vi-l doriţi înapoi pe vechiul vostru Iehova pentru a vă redobândi somnul cel dulce în care v-aţi complăcut atâta vreme, în timp ce noi vegheam aici, luptându-ne continuu cu moartea!

12. Haide, vegheaţi alături de noi şi ajutaţi-ne să ducem pe umerii noştri povara incredibil de grea a morţii. Văd că aveţi umerii laţi şi că sunteţi suficient de puternici pentru a ne ajuta în această sarcină a noastră.

13. Adevăr vă spun: vechiul Iehova nu vă va fi de nici un folos în întreaga eternitate, dacă nu veţi construi în voi înşivă un nou Iehova.

14. Aceasta este semnificaţia primului meu discurs faţă de voi: Iehova trebuie să plece dintre noi, tocmai pentru a putea exista pentru noi. În caz contrar, o mie de Iehova exteriori nu ne-ar folosi la nimic.

15. La ce îi foloseşte unei pietre faptul că eu exist pe deplin conştient de sine?

16. Dacă piatra ar putea deveni conştientă de sine, transformându-se într-o fiinţă liberă, mi-aş dori întradevăr să însemn ceva pentru ea, la fel cum însemn pentru voi. La ora actuală, ce însemn eu pentru această piatră? Nimic, absolut nimic!

17. Aceeaşi relaţie care există între mine şi această piatră se aplică în cazul vostru şi al vechiului vostru Iehova.

18. Acest Iehova trebuie să atingă mai întâi stadiul suprem al conştiinţei de sine înlăuntrul vostru, prin voinţa voastră activă, înainte de a putea deveni pentru voi un Iehova activ. Iar acest lucru nu va putea fi realizat decât prin efortul vostru direct. Dacă veţi da greş în acest efort, Iehova nu va putea exista niciodată pentru voi, la fel cum noi toţi nu existăm pentru această piatră.

19. Aşadar, nu îmi mai cereţi noi amăgiri, ci începeţi să căutaţi adevărul. Învăţaţi-l din marea carte şi din semnele naturii, şi atunci veţi înţelege dacă inimile voastre sunt pregătite pentru a primi sămânţa lui Iehova.

20. Acum retrageţi-vă vreme de o gradaţie a umbrei pe ceas şi reflectaţi la cuvintele mele. Apoi întoarceţi-vă, iar noi vă vom testa inimile după măsura iubirii din ele. Haideţi, plecaţi. Amin”.