1. Atunci, Abba s-a adresat astfel vorbitorului şi fraţilor săi: „Adevăr îţi spun: mi-ai dat răspunsul corect şi nu poate fi altul mai bun.

2. Dar cuvintele tale s-au născut din intelectul tău lumesc, plin de rigoare şi de corectitudine.

3. Întrucât ai ajuns la asemenea concluzii pe calea gândirii mature şi a reflecţiei profunde, simţurile sufletului tău s-au dezvoltat într-o oarecare măsură; cu toate acestea, spiritul tău nu s-a trezit deloc, fiind practic mort. Îţi voi demonstra acest lucru cu ajutorul câtorva parabole.

4. Sufletul şi simţurile sale reprezintă floarea spiritului. Dacă rupi un liliac încă neînflorit şi îl pui în apă, el va înflori şi va mirosi la fel ca şi cel care a rămas în copacul viu. În ceea ce priveşte însă coacerea seminţei vii, aceasta este imposibilă în cazul liliacului rupt, care se va veşteji în câteva zile şi va muri. Căci viaţa seminţei nu îşi trage esenţa din floare, a cărei unică sarcină este aceea de a da formă corpului seminţei; viaţa ei îşi trage seva din rădăcina implantată în solul care musteşte de viaţă

5. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul omului care aspiră doar către înţelepciunea pură. În sine, înţelepciunea nu înseamnă nimic altceva decât floarea ruptă a unei plante, separată de rădăcina ei dătătoare de viaţă, şi deci incapabilă ea însăşi să dea naştere vieţii. Apa în care este aşezată floarea nu dispune de viaţa solului, deşi are capacitatea de a elibera această viaţă atunci când udă rădăcina, care devine astfel receptivă prin intermediul ei la viaţa din interiorul solului.

6. Rădăcina copacului vieţii şi a inimii este iubirea, în timp ce capacitatea de înţelegere a inimii, care se manifestă prin sentimente, reprezintă solul. De aceea, toţi cei care doresc să dea naştere fructelor vieţii trebuie să îşi fertilizeze solul şi să îşi hrănească rădăcinile. În acest fel, din tulpina sănătoasă, care se sprijină pe o rădăcină puternică, se vor naşte mai întâi florile, iar din acestea seminţele vii.

7. Înţelegerea ta legată de Abedam şi de Enoh este la fel de apropiată de adevăr cum este liliacul rupt şi pus în apă de seamănul său din copacul cel viu. Dacă ai dori însă să cauţi seminţele, nu le-ai găsi, căci îţi lipsesc solul şi rădăcina. - înţelegi ce îţi spun?

8. Ascultă acum o altă parabolă! Vara, când este foarte cald afară, din pământ răsar o sumedenie de plante. Când vine însă iarna, marea încercare a vieţii, ea distruge tot ce a creat lumina, - dar nu poate ucide rădăcina şi seminţele din sol care au atins maturitatea deplină.

9. La fel stau lucrurile şi cu înţelegerea ta referitoare la Abedam şi la Enoh. Intelectul se poate agăţa de Abedam şi de Enoh atât timp cât cei doi sunt de faţă, reflectând asupra lor până când ajunge la o concluzie finală. După ce a ajuns la această concluzie, soarele dispare şi începe iarna.

10. Cunoaşterea va muri în curând şi va deveni moartă, ceea ce echivalează cu o cunoaştere falsă şi rea, la fel ca ciupercile care cresc pe sol, deşi nu au rădăcini şi nu fac seminţe.

11. În schimb, dacă sunt primiţi cu iubire de inimă, atât Abedam cât şi Enoh vor creşte, transformându-se într-un arbore puternic, pe ramurile căruia îşi vor face sălaş până şi spiritele cerului.

12. Căci Abedam devine astfel rădăcina, iar Cuvântul Său solul plin de viaţă din care se va naşte sămânţa cea vie, imatură şi plină de viaţă, adică Enoh. Floarea acestui copac va fi superbă şi va da seminţei forma sa perfectă, care va permite perpetuarea de-a pururi a vieţii. - Înţelegi ce îţi spun?

13. Da, constat că acum înţelegi că floarea pusă în apă seamănă perfect cu cea vie. Dacă te vei limita însă la apa intelectului tău, din cunoaşterea ta nu va creşte nici o sămânţă vie, la fel cum nici o sămânţă nu poate creşte dintr-o floare pusă în apă.

14. Adevăr îţi spun: plantează floarea ruptă de rădăcina sa în solul fertil al inimii, ud-o apoi cu apa vie care a curs din gura Mea, până când va face din nou seminţe. În continuare, plantează aceste seminţe în solul inimii tale, pentru ca din ele să se nască o nouă rădăcină a vieţii, pe care iarna să nu o mai poată distruge. Căci fără rădăcină, viaţa nu este posibilă.

15. Constat că eşti uimit de înţelepciunea Mea, dar Eu îţi spun: aşteaptă până când îmi vei cunoaşte iubirea, şi atunci nu înţelepciunea Mea te va uimi, ci viaţa eternă, care este iubirea şi sursa primordială a oricărei înţelepciuni.

16. Dacă cineva îţi dă o floare frumoasă, cum nu ai mai văzut, plăcerea ta va fi mare. Dar Eu îţi ofer întreaga plantă. Planteaz-o în sol şi vei avea parte deopotrivă de rădăcină, de floare, iar în cele din urmă, de sămânţa vieţii!

17. Încearcă să înţelegi ce ţi-am spus. Dacă sunt totuşi aspecte pe care nu le poţi înţelege, iată, aici sunt Eu, iar acolo se află Enoh. Întreabă, iar noi îţi vom oferi răspunsurile dorite din rădăcina fiinţei noastre. Amin”.