1. După discursul lui Abba, cei patru au rămas foarte intrigaţi. Fiecare se gândea în sinea sa: „Este un om cu totul ieşit din comun.

2. Cine poate fi el şi de unde a venit? După felul în care vorbeşte, ai zice că este Iehova însuşi!”

3. Primul vorbitor i-a întrebat atunci pe ceilalţi trei: „Fraţilor! Aţi auzit, la fel ca şi mine, cuvintele rostite de acest om - şi sunt convins că le-aţi înţeles la fel de bine ca şi mine. Ce credeţi despre el? Cine este? Cine ar putea fi?”

4. Cel de-al doilea vorbitor a spus: „Frate, ştii că în anumite privinţe nu m-am înşelat niciodată, aşa că voi pune şi acum punctul pe i.

5. Metafora grădinii, a udării plantelor, comparaţia dintre apa secătuită de izvor cu apa vie a ploii, asemănarea cuvintelor noastre cu apa lipsită de energie a izvorului, dar mai ales a cuvintelor sale cu ploaia cea vie căzută din cer şi indiciul final referitor la prezenţa lui Abedam - toate acestea mă fac să cred – dincolo de orice îndoială - că în acest om se ascunde Abedam Iehova însuşi!

6. Iată, fraţilor, aceasta este părerea mea, care mă uimeşte în cel mai înalt grad, dar mă umple totodată de o fericire fără seamăn, aşa cum nu am mai simţit vreodată.

7. Nu doresc să vă impun însă această părere a mea, aşa că sunt dornic să aud şi alte opinii”.

8. Al treilea vorbitor i-a replicat pe loc: „Fraţilor, eu cred că antevorbitorul meu nu a greşit deloc. Nu îndrăznesc să spun un Da din toată inima, dar dacă veţi cădea de acord asupra acestui aspect, atunci cu siguranţă nu voi spune Nu.

9. Că acest om nu este un om obişnuit rezultă cât se poate de clar din fiecare din cuvintele lui. Singurul lucru care mai rămâne de dovedit este dacă avem de-a face chiar cu Abedam Iehova însuşi, sau cu un om prin care vorbeşte Spiritul Divin.

10. Dacă ar fi să-mi exprim o părere pur personală - fără ca prin aceasta să doresc să aduc prejudicii părerii altora - eu aş înclina să cred mai degrabă că este chiar Abedam Iehova Însuşi”.

11. Cel de-al patrulea vorbitor a luat şi el cuvântul, spunând: „Frate, cred că nu comit nici eu o greşeală aprobându-te întru totul. Cred că unanimitatea voturilor noastre este evidentă!”

12. Atunci, primul vorbitor a tras concluzia: „Fraţilor, constat că suntem întru totul de acord! Aceasta a fost părerea mea secretă chiar după primul Său discurs şi sunt extrem de fericit să constat că suntem cu toţii la unison în această privinţă! Se pune însă întrebarea: ce vom face în continuare? Cum să îl abordăm din nou? Ce ofrandă i-am putea aduce? Cum îl vom putea privi în ochi? Ce am putea să-i mai spunem noi, când El a cunoscut cele mai secrete gânduri ale noastre încă de la începutul eternităţii, când, prin puterea Cuvântului Lui atotputernic, am devenit fiinţe gânditoare şi simţitoare?

13. El, care a creat printr-un singur Cuvânt cerul şi pământul, ne-a adresat atâtea cuvinte nouă, cele mai nevrednice dintre creaturile sale! Ce mai putem face în aceste condiţii?”

15. Dar Abba s-a îndreptat brusc către ei şi le-a spus: „Copii, prieteni şi fraţi! Inima Mea îşi găseşte o mare plăcere în voi; căci voi M-aţi găsit cu adevărat, aşa cum orice om liber are datoria să o facă.

16. Calea voastră către Mine, Tatăl vostru preasfânt şi etern, a fost însă lungă şi grea. Înţelepciunea avansează întotdeauna cu paşi mici şi grei, în timp ce iubirea zboară pur şi simplu, ca să spun aşa. Oricum, întrucât M-aţi găsit, este timpul să vă bucuraţi peste măsură, căci Eu, Dumnezeul vostru atotputernic, Mă aflu acum în faţa voastră, într-o formă vizibilă.

17. Haideţi, veniţi cu toţii lângă inima Mea şi simţiţi că Eu sunt şi voi rămâne de-a pururi Tatăl vostru preasfânt şi preaplin de iubire! Veniţi, veniţi la Mine! Amin”.