Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 20.9.2018, 13:18
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Taina dezvaluita a celor trei zile petrecute de Iisus la templu" 
Author Message
1%
Star Travel
Star Travel


PostPosted: 10.3.2018, 04:23    Post subject: Capitolul 1 Reply with quote

Capitolul 1
Obiceiul examinării atente a copiilor în Templul din Ierusalim

Era un vechi obicei și o datină de necontestat în întreaga împărăție a iudeilor ca ei să-și aducă copiii la Ierusalim, la Templu, dacă aceștia împliniseră deja doisprezece ani, unde ei erau atent întrebați de bătrânii farisei și de către învățați despre tot ce-și însușiseră până la această vârstă, în special cu privire la învățătura despre DUMNEZEU și profeți.

Atunci pentru o asemenea examinare trebuia să fie achitată și o anumită taxă, după care cei examinați, în măsura în care o doreau și dacă în plus mai plăteau încă o mică taxă, puteau obține în final un fel de certificat de capacitate. Dacă copiii astfel examinați se dovedeau excepționali în toate privințele, ei puteau fi primiți după aceea și în școlile Templului, având astfel perspectiva de a deveni cândva slujitori aleși ai Templului.

Dacă părinții puteau într-un anume fel dovedi că ei și copiii lor proveneau din seminția lui Levi, atunci primirea în școlile Templului se făcea fără dificultăți. Dar dacă ei nu puteau dovedi acest lucru, atunci primirea se făcea mai greu, ei trebuind în mod formal să-și plătească cu o anumită sumă de bani admiterea în seminția Levi și totodată să aducă Templului o jertfă însemnată.

Fetele erau excluse de la acest examen - cu excepția cazurilor în care ele, fiind îndemnate de părinți, doreau să fie examinate, pentru a fi cât mai plăcute lui DUMNEZEU. În acest caz ele erau examinate foarte minuțios de bătrânele Templului, într-o clădire specială și în final primeau la rândul lor un certificat care atesta astfel toate cunoștințele și deprinderile care au fost dobândite de ele până atunci. Asemenea fete excepțional dotate ca inteligență și foarte frumoase puteau apoi să devină soțiile respectate ale preoților și leviților.

Examinarea băieților, dar mai ales aceea a fetelor, dura puțin. Erau atunci puse câteva întrebări principale care erau folosite aproape întotdeauna și pe care orice iudeu le învăța și le știa pe de rost cu mult înainte.

Răspunsurile respective la întrebările care erau bine cunoscute erau băgate dinainte în capul copiilor, astfel că nici nu apuca examinatorul să-și termine bine întrebarea, că examinatul era deja gata cu răspunsul.

În asemenea situații mai mult de zece întrebări nu primea nici un examinat, de aceea este ușor de înțeles că examinarea unui băiat abia dacă dura câteva minute. Mai ales că, dacă el răspundea foarte bine și rapid la primele întrebări, celelalte nu i se mai puneau.

După acest examen sumar băiatul respectiv primea un mic bilet cu care el și părinții lui se prezentau la aceeași casă la care se achitase taxa de examinare; după prezentarea bilețelului el și familia sa trebuiau să mai achite suplimentar o mică taxă, dacă doreau cumva ca în schimbul bilețelului să primească un certificat al Templului. Copiii cu părinți săraci trebuiau să prezinte într-o asemenea situație, un Signum paupertatis (certificat de sărăcie) căci altfel nu erau admiși la examen.

Perioada examenelor respective era fie de Paști, fie de sărbătoarea Tabenacolelor și ea dura de obicei cinci până la șase zile. Dar înainte de a începe examinările în Templu, chiar cu câteva zile înainte, anumiți slujitori ai Templului erau trimiți prin hanuri ca să afle cam câți candidați s-au adunat.

Cei care doreau atunci să fie remarcați puteau să o facă, contra unei taxe, pentru că în acest fel le venea mai repede rândul la examen. Cei fără taxă rămâneau de obicei ultimii, iar pentru examinarea lor examinatorii nu-și dădeau prea multă osteneală și de obicei aceștia nici certificate nu primeau. Este drept că lor li se promitea în final că le va fi trimis un asemenea certificat, dar în realitate totul rămânea doar o simplă promisiune.

Uneori se întâmpla însă și ca unii băieți de foarte mare spirit, înzestrare și talent să pună la rândul lor întrebări examinatorilor și să ceară felurite explicații despre un anumit aspect sau despre altul care fusese revelat în scrierile inspirate ale profeților. În asemenea împrejurări unii examinatori plini de orgolii și ifose deveneau de obicei arțăgoși și supărăcioși; căci la rândul lor examinatorii de atunci erau rareori mai buni cunoscători ai Scripturii și profeților decât deplorabilii noștri învățători de azi (această afirmație a fost făcută (scrisă) în anul 1859). Ei știau de multe ori foarte puțin, cunoscând doar atât cât să răspundă acceptabil la acele clasice întrebări. Dincolo de aceasta întunericul ignoranței se întindea chiar și în cazul examinatorilor.

Desigur că atunci asistau la examen, ca un fel de comisari de examen, și unii bătrâni și învățați. Ei însă cel mai adesea nu examinau, ci doar ascultau ceea ce se examina. Numai în cazuri cu totul deosebite, ca cel amintit mai înainte, dacă merita cu adevărat osteneala, începeau și ei să se agite și mustrau mai întâi pe un astfel de băiat care punea întrebări dificile, pentru îndrăzneala lui nechibzuită, de a se fi încumetat să-și pună examinatorii într-o situație delicată (în care ignoranța lor cu privire la acele subiecte ieșea și mai mult în evidență), răpindu-le pe deasupra și timpul.

Dacă un asemenea băiat excepțional ca pregătire și inteligență nu se lăsa astfel intimidat și insista cu hotărâre asupra a ceea ce-și propusese și dorea să cunoască, atunci mai mult pentru a salva aparențele față de popor decât de dragul adevărului, el era trecut în grupa celor care așteptau și atunci el trebuia să aștepte pentru a afla ulterior răspunsul la asemenea întrebări critice, până la o anumită oră din seară, și abia atunci era din nou chemat și audiat.

În final, atunci când venea ora stabilită, acești băieți care puneau întrebări dificile erau chemați, cu o oarecare stare de nemulțumire, din colțul lor și atunci fiecare trebuia să-și repete din nou întrebările puse de el mai înainte, iar unul dintre bătrânii sau învățații care se simțea cât de cât capabil îi dădea de obicei un răspuns cât mai abscons și foarte încâlcit, din care băiatul respectiv clar că nu devenea cu ajutorul lui mai deștept - iar poporul care asista și el, în timpul acesta, se bătea cu palma în piept și se minuna adânc cât este el de prost, mut, surd și orb, față de profunzimea necercetată a Spiritului lui DUMNEZEU, care era atunci exprimată prin gura unui bătrân sau a unui învățat și în cele din urmă unii dintre acești oameni simpli și neștiutori chiar îl dojeneau pe acel băiat pentru obrăznicia lui.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !