Zicând acestea Superiorul sinagogii s-a întors către mine şi Mi-a spus: Nu-i aşa că tu vrei să afli de la noi toate amănuntele despre acea naştere memorabilă din Betleem?

Eu am zis: O, în privinţa asta poţi să stai liniştit, căci referitor la aceasta mie totul îmi este cu mult mai familiar şi mai cunoscut decât oricăruia dintre voi! De la voi eu nu doresc acum să aflu decât dacă şi în ce măsură întâmplările de atunci din Betleem au vreo legătură cu prezicerile profeţilor şi în special cu prezicerile lui Isaia. Despre asta este vorba înţelepţilor şi nu despre altceva!

Superiorul sinagogii din Betleem a spus atunci: Ei bine, dragul meu copil, vezi, tu ceri de la noi nişte lucruri pe care noi nu suntem în stare să ţi le dăm decât cu greu, sau chiar deloc! Este adevărat că între prorocirile profetului Isaia şi acea naştere, petrecută acum doisprezece ani într-o iesle din Betleem - deci într-un loc care a fost desemnat de un profet - putem căuta, şi chiar găsi cu oarecare uşurinţă, o anumită legătură: dar, dragul meu, câte asemenea lucruri nu s-or fi petrecut, din vremea lui Isaia până azi, şi totuşi, iată că nici urmă de vreun Emanuel!

Iudeea a rămas deja în mai multe rânduri fără rege, iar unele fete din Betleem au mai născut câte un copil în câte o iesle, uneori chiar cu mare ceremonie - deşi arareori - dar totul a fost considerat atunci ca o întâmplare naturală.
Oamenii slabi şi superstiţioşi, influenţaţi şi de magicieni din India şi din Persia, dornici de câştig, şi de ghicitori în stele - de care nu am dus niciodată lipsă - au ştiut să profite de o asemenea situaţie. Cunoscând prezicerile profeţilor, ei au folosit aceste situaţii speciale, şi, cu o mână de profeţi serioşi au prezis evreilor orbi cum că, iată, s-a născut acel Mesia pe care îl aşteptau.ar timpul, această putere implacabilă care distruge tot ce creează omul - opere, legende şi poezii, a demonstrat până la urmă cu totul altceva şi astfel totul s-a prăbuşit în prăpastia fără fund a uitării, iar nouă ne-a parvenit doar o poveste trecătoare, vanitoasă şi încâlcită peste poate. Prezicerile profeţilor sunt nişte tablouri mistice, la care omenirea va mai rumega fără îndoială, sute de ani; şi cu greu va putea vreun popor să găsească o soluţie pe acest pământ.

Vezi, deci, copile drag, aşa stau lucrurile şi cu povestea de acum 12 ani ani Betleem, căci toţi magicienii, povestitorii şi cititorii în stele se tot învârt în jurul acestui loc, tocmai pentru că a fost descris de profeţi, iscodind dacă nu se întâmplă cumva ceva, ce ar putea fi exploatat în folosul lor. Naşterea de acum 12 ani a fost pentru ei ca o ploaie mare pentru ogoarele lor uscate.

Pentru darurile oferite Fecioarei, cei trei magi din Persia, au fost recompensaţi de păstori cu o mulţime de oi, viţei, vaci şi boi. Şi n-au făcut zadarnic călătoria lor. Dar iată că s-au scurs abia 12 ani de atunci şi deja nimeni nu se mai gândeşte la această poveste!

Nu mă minunez câtuşi de puţin că tu, care vii din Galileea, aduci cu tine această istorie, căci Galileea a fost întotdeauna o ţară plină de exaltare, din care motiv a şi fost numită de cei bătrâni ţară din care niciodată nu va ieşi un profet adevărat.

Cu asta, dragul meu copil, sper să-ţi fi răspuns complet la aşa zisa ta întrebare-cheie! Se prea poate ca Iehova să fi promis cândva evreilor năpăstuiţi un erou, care să-i ridice din nou la rangul de popor liber: dar aşa cum se prezintă acum situaţia, nu există nici cea mai mică perspectivă.

Cum ar trebui să arate un asemenea erou şi de unde ar putea veni el, ca să se poată măsura cu forţa uriaşă a românilor?!

Asta s-ar putea întâmpla poate peste vreo mie de ani, dacă toate celelalte mari puteri ale lumii, inclusiv Roma, ar slăbi, dar acum nu se întrevede nici o speranţă, iar problema ridicată de tine se risipeşte în van, adică nouă nu ne vorbeşte despre nimic şi se pierde într-un nimic absolut. Ei, acum te-ai lămurit?

Eu am răspuns: Da, da, aşa cum judeci tu îngust totul, cu măsura acestei lumi, ai putea avea dreptate. Dar aici trebuie să fie folosită o măsură spirituală, de care tu pari să nu ai habar, aşa că, până la urmă, cu toată vorbăria ta, aparent plină de experienţă, despre problema care Mă interesează pe Mine, n-ai spus aproape nimic.

Căci Mesia, când va veni, nu va întemeia pe pământ o împărăţie materială, ci una spirituală, iar această împărăţie nu va avea sfârşit, aşa cum şi profetul Isaia a prorocit despre venirea lui Mesia.

Ce înseamnă o împărăţie spirituală pe pământ? Aceasta nu este o împărăţie cu aspect exterior, căci în realitate ea se va revela în oameni, iar omul care va ajunge cu adevărat în această împărăţie când încă este pe pământ, va fi cu adevărat viu în veşnicie, şi nu va mai vedea, nici simţi moartea în veci, aşa cum au prezis David, Daniel şi Isaia.

Dacă voi spuneţi că aşa se pune problema cu făgăduitul Mesia, din care motiv acea naştere minunată din Betleem vă apare atât de lipsită de importanţă? DUMNEZEU a ferit cu puterea Sa pe acel copil minunat de mâna ucigaşă a lui Irod, şi iată că el trăieşte şi azi, desigur foarte retras, şi are o putere imensă asupra elementelor din jur, aşa cum numai DUMNEZEU mai are. Nimeni nu se poate ascunde niciodată de El; dar dacă El vrea să se ascundă de ceilalţi oameni, apoi atunci, nimeni nu mai este în stare să-L găsească, până când El însuşi nu se lasă găsit.

El nu a învăţat niciodată să scrie şi să citească, dar cu toate acestea nu există nici o scriere pe lume pe care El să n-o poată citi, şi în plus el poate scrie în toate limbile şi este extraordinar de priceput în toate formele de artă existente pe pământ, şi are o putere uriaşă, în faţa căreia se cutremură munţii, iar cedrii cei puternici îşi pleacă vârfurile până la pământ şi chiar soarele, luna şi stelele pot să asculte de voinţa Lui. Ceea ce vă spun Eu aici nu-i nici o exagerare ci adevărul curat.

Dacă este aşa şi nu altfel, atunci cred că merită din plin osteneala voastră, să vă interesaţi mai îndeaproape şi să cercetaţi dacă nu cumva prezicerile profetului Isaia nu corespund cu datele despre părinţii copilului şi despre acest copil, cu naşterea sa şi locul unde s-a născut, cu epoca, cu locul şederii sale acum şi cu unele semne care s-au arătat deja!

Acest fapt, de o mare importanţă, n-ar trebui să fie neglijat de voi, preoţi, înţelepţi, învăţaţi şi bătrâni, deoarece voi ocupaţi funcţii însemnate, de la care poporul aşteaptă anunţarea venirii lui Mesia. Eu vorbesc acum în baza dreptului meu, obţinut prin plată şi nimeni nu poate să mă facă să tac! Iată-l pe judecătorul roman, singurul care ar avea acest drept!

Eu nu l-aş fi invocat pe judecător, dacă în cursul cuvântării mele un fariseu bătrân şi mândru nu mi-ar fi spus să tac, pentru că vorbesc despre lucruri pe care un mucos de porcar din Galileea nu are cum să le înţeleagă.

Dar judecătorul, care era cu totul de partea mea, a reproşat fariseului grosolănia sa şi i-a interzis să se mai manifeste cu un asemenea limbaj în faţa sa. Căci ştirea Mea despre copilul minune ce locuieşte în Nazaret este chiar şi pentru romani mai importantă decât încâlceala cea evreiască, învechită şi cusută cu aţă albă. El le-a spus apoi fariseilor pe şleau: Învăţătura voastră, mai mult decât oricare alta de pe acest pământ, necesită o reformă totală, căci altfel n-o să mai reziste nici cincizeci de ani de acum încolo! Mie îmi este clar că, faţă de cum se prezintă acum, credinţa voastră şi slujbele voastre religioase, bacanalele Romei sunt ca un soare pârjolitor, deşi, în ceea ce priveşte slăvirea unei divinităţi, ele sunt un adevărat eşec al minţii omeneşti. Iar tu, băiat minunat, vorbeşte liniştit mai departe! Nimic rău nu poate să ţi se întâmple, căci în tine pare să fie mai multă minte decât în întreg Templul. Aşa că te rog să vorbeşte mai departe, copil minunat!