Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 27.2.2021, 01:33
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Taina dezvaluita a celor trei zile petrecute de Iisus la templu" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 10.3.2018, 07:13    Post subject: Capitolul 11 Reply with quote

Capitolul 11
Consfătuirea secretă din timpul nopții

Dar domnii de la Templu n-au avut o noapte la fel de liniștită, căci Eu am considerat că asemenea soi de oameni plini de ei și dornici de mărire trebuie să fie speriați pentru a se îndrepta. Preotul Superior n-a putut să doarmă de răutate, supărare și teamă, căci îl deranja cumplit faptul că judecătorul roman mă luase împreună cu el ca pe un oaspete de seamă. Și de aceea el și-a pus imediat iscoadele pe urmele mele, să afle ce discutăm, numai că noi atunci n-am vorbit nimic.

În schimb membrii Templului au pălăvrăgit din plin și s-au consultat, cum ar putea în ziua următoare să mă prindă în capcană cu întrebările lor și să mă zăpăcească. Doar tânărul levit, care era pe punctul de a deveni fariseu și șef al unei sinagogi, care făcuse numeroase călătorii ca misionar, cu care ocazie văzuse și aflase multe, spuse celor adunați de-a dreptul în față:

Voi toți câți sunteți aici n-o s-o scoateți la capăt cu acest băiat! În Nazaret eu am auzit multe minuni referitoare la felul lui de a vorbi, și am aflat că până acum nu există nici un învățat care să fi câștigat înaintea lui! Vă spun deschis: cuvântul acestui băiat și puterea inexplicabilă a prietenului său sunt destul de mari, încât eu cred că poate să subjuge întreaga lume! Iar noi ne-am cam bătut singuri cuie-n talpă cu acest băiat, pe care acum n-o să le putem scoate fără a lăsa urme!

Dacă vreți să mă ascultați, părerea mea ar fi următoarea: să-l lăsăm să rămână cu convingerea lui, cum că acel băiat-minune ar putea fi sau ar putea să devină făgăduitul Mesia, pentru că, dacă privim așa cum trebuie, să recunoaștem totuși că prezicerile profeților trimit la el și la vremurile noastre!

Dacă o să-l tot contrazicem, nu vom ajunge prea departe, iar a-l supăra cu o amenințare mi se pare și mai puțin indicat, căci el cunoaște totul foarte precis, și chiar cele mai ascunse secrete ale noastre de la Templu nu par să-i fie deloc străine!

Ar fi pentru noi chiar foarte rău dacă va începe să dezvăluie secretele noastre mai deosebite lui Simon - care pare să-i fie foarte devotat - sau judecătorului roman. De aceea eu cred că ar fi mai înțelept să-l lăsăm să rămână cu părerea lui, ba chiar să i-o întărim, decât să încercăm să-i abatem de la ea.

În fond, ce ne afectează pe noi, care am aruncat de mult timp în marea uitării asemenea probleme de credință aflate în cărți, dacă există sau nu un Mesia?! Este mai bine să fim abili, să trăim și să profităm pe seama mulțimii celor proști și orbi, decât să urmărim să facem uz de o putere, pe care de fapt nu o avem, să ne umplem de griji, de care nu avem nevoie, sau de o teamă care apoi o să ne macine! Chiar ieri am acționat greșit, apărând plini de o înfumurare rigidă în fața romanului, iar întâmplarea cu Zaharia ne-a pus într-o mare încurcătură! Căci cu păgânii nu este deloc de glumit! Așa că mâine este suficient să ne purtăm lipsiți de blândețe cu băiatul, ca să ajungem să fierbem cu toții în oală romană!

Așa că trebuie să fim cât mai atenți și șireti ca vulpile, căci este necesar să încercăm să dregem greșelile de ieri, și procedând astfel pariez că romanul va trece cu vederea povestea cu Zaharia, pe care altfel o va folosi ca pe o armă ascuțită împotriva noastră! - Ce părere aveți de sfaturile mele? -

Superiorul sinagogii, cel veșnic treaz a spus: Da, da, sunt absolut de acord cu tine, așa ar trebui să facem! Trebuie deci să lăsăm băiatul să vorbească și să-i răspundem, pentru că și-a cumpărat acest drept, și acum n-avem ce face! Dar sunt de părere că pentru mâine să alcătuim - dintre noi un alt colegiu, care să-i fie mai favorabil în discuții decât i-am fost noi ieri! - Ce părere aveți?

Vorbitorul cel tânăr a spus: Nu sunt de aceeași părere! Un alt colegiu ar trebui să fie informat, pentru a înțelege corect cine se află de fapt în fața lor. Noi, însă, îl cunoaștem acum pe băiat și știm ce vrea, așa că vom putea conversa ușor cu el. Un alt colegiu ar sta mâine ca vițelul la poartă nouă și nu ar fi în stare să-i facă față, oricât l-am informa noi.

Apoi mai este ceva foarte important, ce trebuie luat în considerație, anume: putem noi ști, dacă băiatul nu se încăpățânează să discute tocmai cu noi? S-ar putea atunci să fim chemați de Simeon și de judecătorul roman, să facem față întrebărilor acestui băiat îngrozitor de viclean și abia în asemenea caz ne-am trăda față de roman, că în lupta noastră cu băiatul am ales calea cea mai scurtă!

Eu nu vreau și nu pot susține, că părerea însă este cea mai justă, dar este totuși sigur că ne putem aștepta la așa ceva, și cred că nimeni dintre noi nu dorește acest lucru!

Superiorul sinagogii a spus: Sunt absolut de acord cu tine și ne vom orienta chiar după sfatul tău cel bun; dar tu ce crezi, fiul meu, despre acest băiat îngrozitor de viclean?

Să-ți vină să înnebunești! Noi, demnitarii superiori din întreaga țară a iudeilor să fim nevoiți să ne lăsăm mânați de la spate de un porcar din Galileea! Să trebuiască să tremurăm în fața unui asemenea vierme ieșit din praful uliței și să facem tot posibilul, ca să scăpăm de el într-un mod onorabil. Nu, nu, așa ceva nu s-a mai întâmplat de când a fost făcută omenirea!

Deci, spune-mi, te rog, tu ce crezi despre băiat? Cum și de unde a putut acest băiat de 12 ani să-și însușească atât de deplin știința?

Tânărul vorbitor a spus: Iubitul meu stăpân și protector, după Mai-marele Preot cel mai important! Așa ceva nu este o noutate în Galileea! Toți în Galileea fac comerț și vin astfel în contact cu toate țările lumii, având astfel mii de experiențe de toate felurile, ei învață limbi străine și sunt în relații cu grecii, cu armenii, cu egiptenii și cu o mulțime de alte popoare. Este, deci, ușor de înțeles, că în orașele, târgurile și satele Galileii întâlnești adeseori copii cu o minte pătrunzătoare, care îi uimește pe mulți dintre oamenii din Ierusalim care vin cu treburi pe-acolo.

După cum se știe, și eu sunt născut în apropiere de Nazaret și la vârsta de doisprezece ani cunoșteam Sfânta Scriptură mai bine decât acum, când am mai uitat câte ceva, plus o mulțime de alte scrieri și învățături. Atunci, de ce nu ar fi la fel și acest băiat cu bucle blonde?! Pe mine să știți că nu mă uimește îndrăzneala lui, deși inteligența este atât de pătrunzătoare.

Superiorul spuse mai departe: Da, și eu cred că pentru un băiat talentat și instruit din timp nu este ceva cu totul deosebit, dar oare cum ajung oamenii aceștia în posesia scrierii sfinte, care este păstrată în sanctuarul Templului, și care nu poate fi citită decât de superiorul sinagogii, de înalți preoți și de cărturari?

Tânărul vorbitor a spus: Prea-bunule stăpân, acest lucru nu mai este adevărat încă de când romanii au cucerit imperiul nostru! Toate bunurile Templului și toate cărțile sale au fost prezentate cuceritorului. Trei ani la rând s-au făcut copiile cele mai fidele de pe tot ce există aici.

Iar acum există la romani și la greci o mulțime de asemenea copii în toate limbile, astfel că pentru câțiva arginți oricine își poate procura o copie, în orice limbă dorește. Așa stând lucrurile, de ce n-ar fi posibil să descoperi într-un băiat talentat din Galileea un adevărat cărturar non plus ultra?

Superiorul a spus: Îmi vii cu citate romane, când știi că sunt adversar de moarte a tot ceea ce este roman! - Ce înseamnă non plus ultra?

Tânărul vorbitor a spus: Prea-bunule stăpân, eu, ca locuitor al Galileii, cunosc pe lângă limba ebraică și pe cea a grecilor, și pe cea a românilor, deci înțeleg vorbele din Siria, Chaldeea, Armenia, Persia, ca și araba veche, pe care trebuie s-o cunoști ca emisar - de aceea, uneori, în cursul vorbirii, îmi vin pe limbă cuvinte străine!

Expresia non plus ultra este folosită printre noi, iudeii, datorită laconicității sale, pentru că altfel ne vine destul de greu să folosim expresia ebraică, care este lungă și plictisitoare. Ea ar însemna cam așa: acest băiat este un foarte bun cunoscător al Scripturii și nu poate fi întrecut de nimeni.

Superiorul a spus: Bine, bine, nu face nimic; din motive ușor de înțeles, eu nu sunt un prieten al românilor, deci nici al limbii lor; dar să lăsăm asta; spune-mi acum ce știi despre acel băiat-minune din Nazaret, pe al cărui tată îl cunosc, ca și pe mama sa!

Tânărul vorbitor a spus: Da, prea-bunule stăpân, aceasta este o problemă foarte delicată! Cred că l-am văzut acum câțiva ani în tovărășia mai multor copii, care semănau între ei de parcă erau gemeni.
Mi s-a spus atunci câte ceva despre ei, dar copiii se zbenguiau veseli și vioi, așa că mi-a fost greu să rețin pe vreunul dintre ei în centrul atenției mele. Pot spune, deci, că l-am văzut și totuși nu l-am văzut!

Băiatul, care ne dă nouă acum de furcă, a fost precis în grupul acela și era însoțit de un altul care-i semăna leit, dar - după cum îmi aduc acum aminte - avea o mină mult mai serioasă, și nu sărea la fel de vesel ca ceilalți. Părea că cei doi ar fi fost mai degrabă stăpâni peste ceilalți, deoarece ceilalți copii păreau să acționeze după dorința acestora.

Ce joc jucau atunci acei copii n-am putut să înțeleg, deoarece nu mai văzusem până atunci ceva asemănător. Oricum, jocul nu părea să se desfășoare la întâmplare, deoarece, dacă îi urmăreai mai mult timp, nu putea să-ți scape o anumită ordine. Dar ce semnificație avea nu a putut explica nimeni din cei prezenți. Mi s-a spus doar că băieții se jucau adeseori în acest fel, necunoscut până atunci în Nazaret; dar nimeni nu a înțeles ce însemnă, de fapt, acest joc.

Aceasta ar fi cam tot ce pot spune din proprie experiență despre acel băiat. Însă am auzit povestindu-se despre el lucruri extraordinare, aproape incredibile! Ca să povestesc tot mi-ar trebui cel puțin zece zile, de aceea voi spune doar câte ceva:

Toate elementele naturii ascultă de acest băiat, mai bine zis de băiatul acela; chiar soarele, luna și stelele se supun voinței lui; este destul ca el să vrea, ca soarele și luna să nu mai lumineze! Și dacă apoi spune cu seriozitate soarelui sau lunii: luminați mai departe, lumina lor reapare imediat.

Printr-un singur cuvânt el poate face pe un orb din naștere să vadă la fel de bine ca o pisică ce-și caută prada într-o noapte întunecoasă.

Pe un băiat, care zăcea mort, deoarece în timp ce se juca s-a urcat plin de îndrăzneală pe un acoperiș, de unde a căzut, făcându-se zob, l-a readus la viață doar prin cuvântul său, astfel că băiatul respectiv și-a revenit, fiind apoi sănătos tun și vesel, de parcă n-ar fi pățit nimic. Bineînțeles că băiatul-minune l-a dojenit serios pe cel înviat din morți, pe viitor să nu mai fie așa de neastâmpărat și neascultător, că n-o să-l mai ajute.

Se vorbește mai ales de minuni, de moralitate și despre cea mai înțeleaptă elocință care vine din partea acestui băiat. Doar un singur lucru pare puțin ciudat: el nu roagă niciodată pe nimeni pentru ceva, iar dacă cineva îi dă ceva, el nu mulțumește niciodată. Este întotdeauna foarte serios și adesea este văzut rugându-se, uneori plângând în timp ce se roagă pe tăcute, dar niciodată nu a fost văzut râzând!
Acestea ar fi, pe scurt, lucrurile mai deosebite pe care le-am aflat despre acel copil-minune. Mai mult nu cunosc; cum și prin ce mijloace reușește el să facă toate aceste minuni depășește puterea mea de înțelegere și știința mea. Aceste lucruri puteți să le explicați voi, cei mai bătrâni și mai înțelepți conducători ai Templului, eu am spus ce aveam de spus!

Preotul Superior a spus: Cu ce alte mijloace decât cele diavolești?! Căci DUMNEZEU nu face niciodată minuni prin intermediul unor copii și băieți oarecare, ci doar foarte rar și prin oameni copți la minte, pioși și devotați lui, cum suntem noi! Dacă la Nazaret un băiat de doisprezece ani poate face asemenea lucruri, este clar că diavolul și-a vârât coada! - Aceasta este părerea mea, iar dacă cineva poate da o explicație mai bună, să se ridice și să vorbească!

Un bătrân s-a ridicat și a spus: După părerea mea, acorzi prea multă putere diavolului! Între noi fie spus, diavolul (Belzebut) este doar un personaj alegoric, care întruchipează tot ceea ce este rău și stricat, datorită pervertirii sufletului omenesc.

Că apoi, prin acțiunea concertată a unui grup de oameni, ce sfidează bunele noastre legi, apare câte un așa-zis Belzebut, care împiedică manifestarea a tot ceea ce este bun, este un lucru arhicunoscut! Căci un astfel de spirit al răului este un fel de epidemie de ciumă morală, care otrăvește continuu inimile oamenilor ce trăiesc într-o asemenea societate, până nu mai rămâne aproape nimic bun în ei.
Dar nici în acest caz nu-i vorba de un spirit al răului, întruchipat de Belzebut, ci de educația greșită și dăunătoare a copiilor încă din leagăn. Acești oameni n-au idee de existența lui DUMNEZEU cel Atotputernic și înțelept, chiar și în alte probleme, de știință și cunoaștere, sunt cu mult în urma popoarelor civilizate, ceea ce face să fie ușor cuceriți de alții.

Dacă ne gândim acum la instruirea extraordinară a băiatului în discuție, la părinții lui, foarte pioși și instruiți - pe care îi cunoaștem destul de bine - și dacă ținem seama de Spiritul lui de binefacere, n-aș putea - eu, cel puțin - nici în cele mai negre coșmaruri ale mele, să-mi închipui și să susțin că un asemenea băiat s-ar afla în legătură cu mai-marele diavolilor, care n-ar permite niciodată să încolțească în cineva cel mai mic gând luminos!

Sau, poate, considerați că prin Spiritul răului se poate realiza și un lucru bun? Eu, cel puțin, n-am auzit până acum de așa ceva! Sau, poate, cunoaște careva dintre voi fapte bune și demne de laudă făcute de oameni răi? Sau că prin mijloacele cele mai rele și mai condamnabile se poate realiza ceva cu adevărat bun?

Prin urmare, dacă acest copil-minune, prin puterea pe care o are - chiar dacă ea este de neînțeles pentru noi, poate să facă fapte benefice, nobile și mărețe, cu urmări dintre cele mai bune, cum ar putea el atunci să se servească de mijloacele rele? La această situație vă rog să-mi dați o explicație plauzibilă!

Mai mulți dintre bătrânii și cărturarii prezenți au fost atunci de acord cu vorbitorul - numai Preotul Superior și cei câțiva susținători ai lui nu. Și la scurt timp după aceea Preotul Superior s-a ridicat, adresându-se apărătorului băiatului:

(Preotul Superior a spus): Vezi, din cuvântarea ta reiese că tu negi atât personalitatea lui Belzebut, cât și personalitatea diavolilor ce-i stau în subordine! Dacă ceea ce susții tu este adevărat, atunci explică-mi și mie, cine s-a luptat pe muntele Horeb trei zile la rând cu arhanghelul Mihail pentru corpul lui Moise, obținând chiar victoria!

Cine a fost acea făptură care a îndrăznit să se înfățișeze în fața tronului lui DUMNEZEU, cerând permisiunea de a-l tenta și a-l pune la încercare pe părintele Iov? Cine a fost șarpele tentator al Evei? Cine este duhul cel rău al lui Saul, care a alungat pe copilul David cu cântecul lui din harfă? Mai există de asemenea o mulțime de date în Scriptură, în special la Daniel, care pomenesc adeseori de marele dragon și de târfa cea mare a Babilonului! Tu, care ești un mare înțelept, cum îți explici toate acestea?

Bătrânul cărturar cel înțelept de mai înainte a spus: Pentru mine ar fi foarte ușor să explic toate acestea, dacă mintea ta ar avea nivelul de pătrundere necesar pentru a înțelege, dar în întunericul din mintea ta constat că nu pătrund deloc asemenea lucruri luminoase. Ar însemna să țin o predică zadarnică unuia care este orb și surd, fără ca aceasta să aibă nici un efect, așa că mai bine mă lipsesc.
Cine a vrut cu adevărat și a putut să mă înțeleagă, acela m-a înțeles deja. Dar să ții predică înțeleaptă unui încăpățânat e ca și cum ai pune o piatră de bazalt la înmuiat. N-ai citit oare niciodată marea Kabbală, care este opera unui mare spirit? În ea se găsesc explicații ample și pline de înțelepciune privind corespondențele tainice dintre imaginile scrise sau cuvintele vorbite și realitatea pe care acestea o reprezintă!

Preotul Superior a spus: Pe cea mică da, dar pe cea mare trebuie să recunosc că nu!

Vorbitorul a spus: Atunci află că îmi este imposibil să vorbesc cu tine, deoarece cea mică are un alt autor și nu poate fi considerată nici măcar un extras de calitate proastă al celei mari și vechi!
În fața lui DUMNEZEU nu există Satană și diavol, deci nici vreun alt spirit absolut rău, pentru că în realitate Lui trebuie să i se supună toate forțele, energiile și elementele, și așa cum le-a rânduit cu înțelepciune DUMNEZEU pe toate, nici unul nu poate acționa dincolo de sfera lor proprie de influență.

Nu este, după cum știm cu toții, focul un element ce include în cel mai înalt grad o forță rea și distructivă? Să-l considerăm oare un produs al Satanei, pentru că uneori distruge orașe întregi și le transformă în cenușă, când de fapt atunci ACȚIUNEA lui este rezultatul unei intenții rele sau al unei neglijențe demne de pedepsit?

Sau putem noi oare spune că Satana se află în apă, pentru că omoară oamenii și animalele ce cad în ea? Sau că se află Satana în pietre, ori în înălțimile munților, ori în animalele și plantele otrăvitoare, deci, pe scurt, în orice ne poate provoca moartea, dacă nu suntem înțelepți și foarte atenți asupra proporției utilizate și a modului cum le folosim? - Reține: tot ceea ce există în aer, în apă, pe pământ sau în pământ poate fi pentru noi binecuvântat sau blestemat, după cum omul folosește tot ceea ce există cu înțelepciune sau cu ignoranță!

Ce a fost de fapt vestita luptă a Satanei cu arhanghelul Mihail pentru corpul lui Moise?

O parte dintre evrei, și anume cei pioși, care îi venerau pe Moise ca pe un DUMNEZEU, considerau că Moise ar trebui să fie și trupește nemuritor, deoarece se spune: Cei care respectă cu strictețe legile lui DUMNEZEU, aceia niciodată nu vor muri, ci vor trăi în veci, iar trupul lor nu va fi devorat de viermi! Dar Moise a fost în cele din urmă slab și de aceea el a murit ca orice muritor de rând..
Printre evrei se aflau în acele vremuri un înțelept și un doctor.

Înțeleptul a spus: Duceți corpul neînsuflețit pe vârful unui murite înalt unde adie vântul cel mai curat și atunci sigur Moise va învia și-și va conduce poporul în Țara Făgăduită și mult lăudată!
Dar medicul fiind mai realist a spus: Nici un corp care a fost părăsit de sufletul său n-a înviat vreodată!

Înțeleptul a spus: Dacă trupul lui Moise, care va fi dus pe vârful muntelui, nu învie în termen de trei zile, ci rămâne mai departe mort, atunci tu ai repurtat o victorie asupra mea și asupra credinței mele, iar eu voi deveni după aceea sclavul tău pentru tot restul vieții mele.

Medicul, însă a spus: Știu dinainte că voi învinge. De aceea nu accept să-mi promiți așa ceva, astfel eu voi rămâne ceea ce sunt, iar tu vei fi mai departe ceea ce ești, și vei vedea că prințul sau duhul morții își păstrează victima și n-o lasă niciodată să-i scape.

Și apoi Moise a fost dus cu mare pompă pe vârful muntelui Horeb. Multe mii de israeliți dintre cei mai distinși, au însoțit atunci mortul. Iar când, cu multă greutate, vârful muntelui a fost atins, Moise a fost expus în bătaia vânturilor și timp de trei zile la rând sau făcut tot felul de încercări spirituale și materiale pentru a-l readuce la viață, dar în final s-a constatat că totul a fost zadarnic: ochii marelui profet nu s-au mai deschis pentru a vedea lumina acestei lumi.

În a patra zi înțeleptul fiind foarte dezamăgit, s-a adresat poporului: Privește, popor ales de DUMNEZEU, ce înseamnă puterea Satanei! Trei zile la rând s-a luptat Mihail (puterea cerească) cu Satana (puterea morții) pentru corpul profetului și iată că în final Satana l-a învins; atunci s-a auzit glasul arhanghelului Mihail care a spus: DUMNEZEU te va judeca pentru aceste cuvinte!
Aceasta a fost o cuvântare rostită în fața poporului, ce-i drept simbolică, dar totuși necesară și care, în fond, era în felul ei foarte adevărată.

Când medicul s-a aflat între patru ochi cu înțeleptul și-a amintit că a avut dreptate, înțeleptul a spus:

Din păcate am constatat că ai avut dreptate. Dar, oricum, este trist pentru noi, oamenii, că DUMNEZEU nu face nici o excepție, nici măcar pentru cel mai mare profet al său și îl lasă să moară, ca pe orice vietate! Pe Moise măcar ar fi putut să-i păstreze viu, ca să arate astfel poporului că Satana nu are nici o putere asupra celor sfinți!

Medicul însă a spus: Tu nu-L judeci acum corect pe DUMNEZEU! El a trasat un drum pentru tot ceea ce este trup și un alt drum pentru Spirit: drumul trupului trebuie respectat cu strictețe, pentru ca drumul Spiritului să fie liber în veci.

În timp ce cei doi stăteau astfel de vorbă, a apărut între ei Spiritul lui Moise, care a spus: Pace vouă! Să știți că în realitate ordinea Domnului este intangibilă și tot ce face El este foarte bine! Chiar dacă corpul moare, Spiritul rămâne mai departe viu. Respectați Legile lui DUMNEZEU și nu vă faceți probleme pentru trupul meu, căci iată eu, Moise, trăiesc în veci, chiar dacă trupul, pe care l-am avut, ar muri de o mie de ori. După aceea Spiritul a dispărut imediat, lăsându-i pe cei doi împăcați.

Și acum să vedem, Iubitul meu frate în Abraham, Isaac și Iacob, ce spui de toate acestea, unde este de fapt acea personalitate a Satanei? Căci ceea ce ți-am spus eu acum este adevărul adevărat, iar cel descris în carte este doar o imagine, asemenea multor informații care sunt cuprinse în creațiile poetice, ce pot fi înțelese doar cu ajutorul științei corespondențelor (analogiilor) din natură. - Ei, ce-ai de spus acum, ca un cărturar mare ce ești?

Superiorul sinagogii a spus: Da, da, problema aceasta are multe aspecte și este plăcut să o asculți, dar să știi că ea se bazează, totuși, pe credință și nu prezintă nici o dovadă palpabilă. Dar eu cred că ceva tot trebuie să fie la mijloc, căci, chiar dacă se bazează doar pe credință, nu este atât de important, pentru că, în cele din urmă, este mai aproape de natura noastră să credem în ceva, decât să nu credem. - Dar eu zic să punem punct acum la această discuție! Noaptea aproape că a trecut și în curând va trebui să mergem în sala de adunare!

Tânărul semi fariseu a spus: Sunt foarte curios să văd ce întorsătură vor lua astăzi lucrurile! Pentru binele nostru aș vrea să vă rog să țineți seama de sfatul meu, de a lua în considerație ceea ce susține romanul; căci nu are de fapt prea mare importanță dacă acceptăm de formă ceea ce susține băiatul, atunci când suntem între noi, căci de vom proceda altfel, mai mult ca sigur că ne vom face din romani niște dușmani mai mari decât sunt acum!

Superiorul sinagogii a spus: Fii fără grijă, fiul meu! Nimic din ceea ce putem face nu va fi neglijat, căci astăzi punctul nostru de vedere ne este mult mai clar decât era ieri.
După aceste cuvinte un slujitor de la Templu a venit să anunțe - bineînțeles cu toată smerenia - că în sala de adunare se află deja comisarul roman cu băiatul, Simon din Betania și alte câteva persoane.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !