La aceste cuvinte Preotul Superior mi-a împins în faţă cartea, spunând: Poftim, citeşte şi analizează singur!
Eu am luat atunci cartea şi apoi am dat-o judecătorului, indicându-i pasajele pe care să le citească şi l-am rugat să citească cu voce tare ca nimeni să nu poată spune că Eu aş fi ales pasajele ce-Mi erau favorabile. Judecătorul a făcut asta cu uşurinţă, deoarece el cunoştea majoritatea limbilor orientale şi, mai ales textele ebraice vechi le putea citi mai bine decât oricare dintre slujitorii Templului.

Judecătorul a primit cartea bucuros şi a citit din ea cele ce urmează: Căci prunc s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat nouă, a cărui stăpânire este pe umărul lui: şi se cheamă numele lui Minune, Sfat, Putere, Erou, Tatăl-cel-veşnic, Drum-al-păcii; şi mare va fi stăpânirea lui şi pacea lui nu va avea hotar, pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca astfel s-o întemeieze prin judecată şi dreptate, de acum în vecii vecilor! Aceasta va face râvna Domnului Savaot! - Apoi judecătorul a întrebat pe Preotul Superior, dacă textul a fost bine ales.

Preotul Superior a aprobat cu o plecăciune adâncă.

Apoi judecătorul a continuat să vorbească în numele Meu spunând: După părerea mea aţi ales un text care se potriveşte mai bine decât oricare altul acestui băiat minunat şi înţelept!

Cum Fecioara va naşte un fiu, pe care-l va numi Emanuel, am discutat deja, într-un mod, care, după părerea mea, nu mai lasă nici un dubiu asupra faptului că acest băiat este tocmai acel fiu prevestit de profet, născut dintr-o fecioară cu numele Maria, pe care, după mărturisirile voastre, o cunoaşteţi foarte bine.

Şi dacă nu mă înşel îmi amintesc că acum câtva timp, într-o împrejurare oarecare, căpitanul Cornelius mi-a povestit despre o naştere miraculoasă a unui băiat la Betleem, într-o iesle goală - pentru că n-a găsit un adăpost mai bun - şi anume cu mult entuziasm, dar şi compasiune pentru soarta precară a acelei. familii memorabile, şi că s-a tot interesat de ei, dar după plecarea lor din Egipt nu le-a mai dat de urmă! Din păcate el a trebuit să, plece la Tyrus cu nişte probleme, altfel ar fi fost şi el cu mine aici.

Deci, în ceea ce priveşte naşterea profetică a copilului suntem de acord şi cred că un for cu mintea sănătoasă şi curată nu poate veni cu nici un contra-argument!

Poate doar afirmaţia că vă mânca lapte şi miere, ca să înţeleagă şi să aleagă numai binele şi să respingă răul, pe care eu o interpretez simbolic - după părerea mea ea putând însemna el va fi plin de dragoste şi înţelepciune şi va putea recunoaşte binele adevărat şi curat, deosebindu-l de rău!

Căci El poate face acest lucru mai bine ca oricare alt înţelept sau învăţat al acestei lumi şi deja v-a arătat-o clar, deci în El se află mierea şi untul (a se înţelege spiritual), lucru pe care vi l-a dovedit din plin şi vouă, cei mai înzestraţi slujitori ai Templului, care aţi mai avea multe de învăţat de la el, în schimb el nu are nimic de învăţat de la voi! Această situaţie arată destul de limpede câtă miere şi lapte (spiritual) a acumulat el până acum?!

Toate acestea dovedesc foarte clar că El este acel Emanuel care a fost prezis de bătrânul profet şi născut de Fecioară, şi nici o altă fecioară nu va mai putea vreodată să nască pe lume un asemenea fiu!

În întreg imperiul eu n-am mai cunoscut un băiat de doisprezece ani, care să-i semene, fie şi de departe, făcând abstracţie de puterea lui de a face minuni, de aceea consider, că şi cel de al doilea text din profet, propus de voi, i se potriveşte ca şi primul, pe care El ni l-a propus sub forma acelei întrebări de la început.

Adevărat, prin El ni s-a născut un copil mai presus de alţi copii şi un fiu din poală zeilor - cum obişnuim noi, romanii, să spunem - ne-a fost dat nouă, oamenilor muritori, purtând povara stăpânirii pe proprii lui umeri, fără vreun alt ajutor!

Prin numele enumerate mai sus profetul a vrut să sublinieze calităţile sale şi spuneţi-mi, dacă este vreuna care să-i lipsească!

Nu este El minunat în mintea sa, în vorbă şi în faptele sale?!

Ce înţelept de pe pământ poate să-mi dea un sfat mai înţelept, decât acest adevărat şi curat fiu al lui DUMNEZEU?!

Că El este atotputernic în toate - fizic său spiritual - cred că nu vă mai puteţi îndoi, după ce L-aţi auzit vorbind şi L-aţi văzut acţionând!

Prin curajul său neînfricat de a vă înfrunta pe voi, preoţi înfumuraţi, cărora vă place să fiţi preaslăviţi şi adulaţi mai presus de zei, şi-a arătat clar eroismul său!

Că Spiritul său este veşnic şi una cu Spiritul lui DUMNEZEU v-a demonstrat atât de clar şi concis, că ar trebui să fii mai orb decât toate nopţile, care au existat vreodată pe pământ, să-L conteşti sau să nu simţi din prima clipă, dincotro bate vântul!

Apoi, că doar El poate aduce oamenilor adevărata pace interioară şi vie, că doar el este adevăratul rege al tuturor regilor de pe pământ şi că poate aduce pacea pe acest pământ mai bine decât oricare alt rege, acest lucru eu l-am simţit deja!

Doar El poate să reîntemeieze vechea împărăţie a lui David, clarvăzătoare şi plină de credinţă, care a fost distrusă de voi demult, şi să întemeieze astfel o domnie, căreia să i se supună toţi regii pământului, indiferent ce sceptru sau coroană poartă: căci împărăţia celei mai Iluminate recunoaşteri a lui DUMNEZEU este şi rămâne cea mai puternică de pe pământ, şi nici o altă putere nu o va întrece. Căci acolo unde este multă lumină şi acţiunea ei pătrunzătoare, acolo este şi judecata dreaptă şi cea mai deplină corectitudine.

Iar la sfârşit se mai spune: Aceasta va face râvna Domnului Savaot! Cine altcineva este Savaot, decât Spiritul lui DUMNEZEU, care se află în acest băiat, ceva ce eu recunosc că am simţit de la bun început! Atunci voi de ce nu recunoaşteţi această, când problema vă priveşte mai mult pe voi, decât pe mine, un biet păgân?!

O, zei, şi oracole din lumea întreagă! Cât de orbi, proşti şi răi până în adâncul inimii trebuie să fiţi, ca să nu vedeţi de la primă privire şi să nu simţiţi dincotro a început să bată vântul!

Eu, un păgân, trebuie să vă spun vouă, că aşa este!

Oare ce-ar spune profetul, care a făcut aceste prorociri, dacă s-ar scula din mormânt şi ar vedea rigiditatea voastră morocănoasă?

Chiar nu vă năpădeşte deloc ruşinea, cum staţi aşa, mulţi şi proşti, în faţa celui, care vă face favoarea, de a vă lăsa viaţa voastră, leneşă şi păcătoasă, şi domnia voastră bicisnică? Nu credeţi că ar putea face cu voi aceeaşi demonstraţie ca ieri, cu măgarul sau cu piatra?!

Iată-i reflectând, cum ar fi mai bine - să se plece în faţa unui DUMNEZEU, pe care nu-l cunosc şi în care n-au crezut niciodată, sau în faţa lumii, de pe urma căreia s-au îngrăşat şi ar vrea să se îngraşe şi mai tare - iar în faţa lor se află un DUMNEZEU adevărat, dotat cu toate calităţile pe care fantezia omenească le-a imaginat vreodată despre un DUMNEZEU, bineînţeles în modul cel mai deosebit!

Şi acum aş vrea să aflu de la voi, bătrâni proşti, cum vi-l imaginaţi voi pe DUMNEZEU?! Căci o idee trebuie să vă fi făcut?!

Vorbiţi, dar - căci eu doresc să-mi daţi un răspuns chiar acum!