1. După acest miracol, Kisehel s-a întors către Lameh şi l-a întrebat: „Lameh, tu, care pretinzi că eşti nu doar un rege, ci şi un Dumnezeu pe pământ, spune-mi: ştiu că ai ucis mii de oameni în maniera cea mai crudă cu putinţă. Ai ridicat însă vreodată pe cineva din morţi, în virtutea divinităţii tale?

2. Ştim cu toţii foarte bine că ţi-ai regretat de multe ori propriile fapte.

3. De pildă, ţi-ar fi plăcut să-ţi readuci la viaţă fraţii pe care i-ai măcelărit, precum şi pe alţi câţiva, dar cu toată pretinsa ta divinitate, nu ai reuşit niciodată.

4. Haide, spune-ne, de ce nu ai reuşit acest lucru, de vreme ce ai fost atât de convins că erai un Dumnezeu atotputernic?

5. Oare nu ai vrut să faci acest lucru, sau nu ai putut? Sau poate ai considerat sub demnitatea ta divină să faci aşa ceva?”

6. Plin de orgoliu, Lameh i-a răspuns: „Da, am considerat sub demnitatea mea să fac aşa ceva. De aceea, nu mi-am propus niciodată acest lucru”.

7. Kisehel a insistat însă: „Bine, atunci spune-ne ce fapte consideri tu că ţin de demnitatea unei divinităţi”.

8. Lameh i-a replicat însă cu mânie: „Chiar sunt obligat să îţi răspund la fiecare întrebare?”

9. Kisehel i-a răspuns cu asprime: „Da, eşti obligat să îmi răspunzi la fiecare întrebare, în caz contrar, vei primi de sus o lovitură de bici. Haide, răspunde la ceea ce te-am întrebat”.

10. Citind pe faţa lui Kisehel că nu glumeşte, Lameh s-a grăbit să răspundă la întrebare:

11. „De vreme ce tot trebuie să răspund, îţi pot spune că unicul lucru pe care îl consider de demnitatea unei divinităţi este să creeze lumi, numai pentru a le distruge apoi.

12. Orice altă acţiune este comparabilă cu opera unui ţânţar şi poate foarte bine să fie realizată de spiritele din subordinea ta.

13. De pildă, răzbunarea şi judecata sunt demne de un Dumnezeu, în timp ce iubirea, compasiunea, răbdarea, iertarea şi celelalte slăbiciuni de acest fel sunt trăsături ale fiinţelor comune”.

14. Kisehel şi-a continuat interogatoriul: „Bine, îţi voi accepta deocamdată răspunsul; dar trebuie să-mi demonstrezi că eşti un Dumnezeu atotputernic.

15. Căci îmi este greu să cred că nu ai ridicat din morţi numai pentru că nu ai dorit acest lucru; pentru atotputerea unui Dumnezeu nimic nu este imposibil!

16. Afirmi deci că ai putea trezi morţii la viaţă, la simpla ta dorinţă?

17. Bine, te provoc să faci chiar acum acest lucru, ca să ne convingi de divinitatea ta. Căci noi nu îţi recunoaştem divinitatea numai ca urmare a crimelor şi distrugerilor tale, de vreme ce şi fiarele din pădure pot face acest lucru.

18. Iată, ai în faţă foarte multe femei şi toţi servitorii tăi. Ucide pe cineva, iar apoi trezeşte-l din nou la viaţă, şi poţi fi convins că îţi vom recunoaşte divinitatea şi te vom adora inclusiv noi, cu toată smerenia, ca unic Dumnezeu al cerului şi al pământului.

19. Haide, nu te mai gândi, ci dovedeşte-ne chiar acum marea ta putere!”

20. De data aceasta, Lameh nu a mai ştiut ce să spună, şi cu atât mai puţin ce să facă.

21. Dar Kisehel i-a spus pe tonul cel mai serios cu putinţă: „Ascultă, Lameh, dacă nu faci imediat dovada divinităţii tale, aşa cum ţi-am cerut, te voi forţa lipindu-ţi torţe aprinse pe spinare să sapi cu propriile tale mâini regale groapa cu fecale şi să cureţi personal tăbliţa pe care o cunoşti atât de bine, pe care ai scris numele lui Iehova numai pentru a-l pângări cu murdărie, pentru a-l blestema şi a-l arunca în groapa cu gunoaie! După ce o vei curăţa cu mânuţele tale, îţi vei primi adevărata penitentă, care constă în a adora tăbliţa respectivă şi a te închina în faţa Numelui sfânt toată viaţa ta!”

22. Auzind aceste cuvinte, Lameh s-a umplut de furie, căci ştia foarte bine cât valora aşa-zisa lui atotputere şi ce era capabil să facă.

23. Incapabil să găsească vreo soluţie, el a recunoscut - plin de mânie - că divinitatea lui era un fel de titlu de nobleţe şi nu acoperea nici o realitate.

24. Atunci, Kisehel i-a spus: „În acest caz, de ce ai spurcat în felul acesta numele adevăratului Dumnezeu? Vorbeşte, sau te voi sili pe loc să îţi îndeplineşti pedeapsa amintită mai devreme!”

25. Lameh aproape că şi-a pierdut minţile de furie, dar a preferat să păstreze tăcerea.