1. Kisehel a răspuns pe loc discursului regal al lui Lameh: „Ascultă, Lameh, în calitatea ta de rege, ai dreptate să ne ceri aşa ceva. Ce ţi-am putea cere însă noi, în calitatea noastră de mesageri ai atotputernicului Dumnezeu, lucru pe care ţi l-am dovedit din plin prin faptele noastre?

2. Cum crezi că se poate împăca faptul că tu, marele rege, ne numeşti pe noi animale coborâte din munţi, cu misiunea noastră divină, ca să nu mai vorbim de toate obstacolele pe care le-ai ridicat în calea noastră, de tratamentul pe care ni l-ai aplicat de la bun început, deşi ştiai foarte bine cum stau lucrurile? - Haide, să auzim ce explicaţii regale ne poţi oferi în această privinţă!

3. Dacă poţi justifica acest comportament nedemn, îţi promit că îmi voi retrage cuvintele şi îmi voi cere scuze pentru tot răul pe care ţi l-am făcut; poţi fi convins de acest lucru.

4. Vai ţie însă dacă nu îţi poţi justifica faptele! Căci ai apelat - întru apărarea ta - la Dumnezeu, da, la acel Dumnezeu pe care L-ai blestemat prin cuvintele şi faptele tale, devenind astfel cel mai mare blasfemiator care a existat vreodată în ordinea Sa divină. Pentru a ne condamna pe noi, cei integraţi în această ordine divină, tu ai apelat chiar la sfinţenia de neatins a Divinităţii, pe care ai spurcat-o în fel şi chip până acum!

5. De aceea, ai grijă cum îţi formulezi apărarea, căci altminteri va fi vai de capul tău!

6. Dacă nu vei reuşi să aduci argumente pertinente, vei primi prima lovitură a biciului divin! Vorbeşte, deci! Amin”.

7. Lameh i-a răspuns cu obrăznicie lui Kisehel, spunându-i: „Crezi cumva că Lameh se teme de cuvintele tale, de acel ,Vai ţie'? Niciodată!

8. Regele Lameh nu se va compromite oferindu-ţi ţie justificarea cuvintelor sale, căci el nu se teme nici de moarte, nici de Dumnezeu - dar cel mai puţin se teme de tine, chiar dacă ai fi înzestrat cu o putere de o mie de ori mai mare decât aceea pe care ai primit-o ca emisar al lui Iehova!

9. Dacă doreşti să mă biciuieşti cu torţe aprinse, nu ai decât! Poţi să o faci până când voi muri! Îmi poţi lua viaţa, dar nu şi voinţa liberă de care dispun atât timp cât sunt viu. Îţi jur acest lucru pe onoarea mea regală!

10. Oricât m-ai chinui cu dureri temporare sau eterne, nu îmi vei slăbi niciodată voinţa, ci doar îmi vei hrăni astfel mânia, în timp ce voinţa mea va rămâne la fel de neclintită ca acum. Vei constata astfel că voinţa Dumnezeului tău mai poate fi înfrântă, dar voinţa lui Lameh nu!

11. Nu ai decât să mă arunci în groapa cu şerpi sau într-un cazan cu metal fierbinte, căci nu vei obţine altceva de la mine decât blesteme, deopotrivă pentru tine şi pentru Dumnezeul tău! Unica manieră în care mă poţi supune este să mă distrugi complet, căci dacă nu voi mai exista, încăpăţânarea voinţei mele va dispărea şi ea odată cu mine.

12. De altfel, trebuie să-ţi spun că Lameh dispune şi el de anumite puteri mai presus de fire, chiar dacă până acum nu s-a folosit încă de ele, aşa cum te-ai folosit tu de puterile tale supranaturale. Nu mi-am propus să mă folosesc de aceste puteri tocmai pentru a-ţi demonstra în ce constă adevărata divinitate - legată exclusiv de puterea voinţei mele!

13. De aceea, te sfătuiesc să părăseşti în trei zile oraşul meu regal! În caz contrar, îţi vei primi răsplata meritată!

14. Deşi ai îndrăznit să îmi spui mie, regelui: ,Vai ţie!', din consideraţie pentru tine nu m-am grăbit să îţi acord pedeapsa cuvenită, conştient că nu eşti familiarizat cu legile acestui ţinut, şi deci nu meriţi pentru început decât un simplu avertisment, în plus, mi-am amintit că sunteţi şi voi, la fel ca şi mine sau poporul meu, copiii lui Adam, şi că vă aflaţi pentru prima oară în vizită la noi. De aceea, deşi sunteţi atât de nemanieraţi, m-am decis să vă cruţ, deocamdată.

15. Văzând însă că - în încăpăţânarea ta de catâr - continui să insişti să mă transformi pe mine, regele, într-un sclav al mofturilor tale, îţi adresez şi eu un: ,Vai ţie!', dacă nu vei părăsi oraşul meu regal în următoarele trei zile, aşa cum te-am avertizat!

16. Haide, pleacă de aici! Lameh nu îţi va mai răspunde la nici o întrebare, iar dacă nu vei asculta, va găsi mijloacele cele mai potrivite pentru a pedepsi un blasfemiator ca tine în maniera cea mai dureroasă cu putinţă.

17. Înţelege bine ce îţi spun şi pleacă!”

18. Kisehel i-a răspuns: „Bine, fie cum spui! Ascultaţi-mă voi, femei şi fete, precum şi voi, gărzi de corp ale lui Lameh şi toţi cei care ne-aţi urmat până aici! Veţi părăsi împreună cu noi acest loc. Singur Lameh va rămâne aici timp de trei zile, pentru a simţi pe pielea lui efectul biciului divin!

19. Sper ca după acest interval de timp să fim mai bine primiţi de el! Aşa să fie!”

20. Şi toţi cei de faţă au plecat către oraş, însoţindu-i veseli pe cei trei mesageri. Nu-mai Lameh a rămas, incapabil să se mişte din loc. Cât despre locuitorii oraşului, acestora li s-a interzis cu desăvârşire ca timp de trei zile să se apropie de locul cu pricina.