1. În timp ce discutau cu toţii, plini de voie bună, despre căile lui Dumnezeu, iar mesagerii le povesteau gazdelor câteva din miracolele petrecute pe munţii sacri, precum şi felul în care Domnul păşise alături de ei, vorbindu-le despre nemurirea spiritului şi despre viaţa eternă, care este sinonimă cu iubirea pentru Dumnezeu din inima omului, dinspre porţile palatului s-au auzit strigăte puternice. În curând, acestea au putut fi distinse. Se pare că strigau: „Blestemat fie Lameh, împreună cu toţii cei care îl urmează!

2. Moartea şi distrugerea să cadă asupra acestui palat, căci ne-a trădat în favoarea animalelor venite din munţi!

3. De aceea, moarte lui! Mase uriaşe de războinici înalţi coboară din munţi cu gândul să ne distrugă!

4. Dar înainte de aceasta, vom avea grijă să te pedepsim pe tine, mizerabile Lameh, pentru că ne-ai predat cu neruşinare acelor criminali!

5. Gărzile tale coborâte din munţi nu-ţi vor mai fi de nici un folos, căci te vom distruge împreună cu ele!”

6. După aceste blesteme, mulţimea de rebeli a pătruns în palatul lui Lameh, înarmată cu bâte şi alte arme. În curând, din camerele palatului puteau fi auzite tropăituri, blesteme, înjurături şi zgomote de mobilier răsturnat. Iar tumultul se apropia din ce în ce mai tare de sala în care se desfăşurau festivităţile.

7. Auzind zgomotul infernal, Lameh şi Thubalkain s-au speriat de moarte. La rândul lor, fetele şi femeile, inclusiv noua soţie a lui Thubalkain, au început să ţipe.

8. Atunci, Kisehel i-a spus cu o voce puternică lui Lameh: „Frate Lameh, de ce tremuri ca şi cum pumnalul ar fi fost deja înfipt în gâtul tău?

9. O, oameni fără minte! Tot nu v-aţi convins încă de inutilitatea puterii voastre împotriva noastră? Nu au fost siliţi soldaţii voştri, transformaţi în stâne de piatră, să îşi arunce armele şi să îndeplinească poruncile noastre?

10. Cum se face că vă speriaţi de o mulţime agitată, după ce aţi experimentat direct puterea divină dinlăuntrul nostru?

11. Haide, reculegeţi-vă şi înveseliţi-vă iarăşi! Lăsaţi-i pe rebeli să vină şi nu vă speriaţi de ei până când nu veţi vedea cu ochii voştri că ne-au învins. Atâta vreme cât aşa ceva nu s-a petrecut încă, păstraţi-vă calmul şi credinţa în Dumnezeu, căci puterea Lui este mai mare decât cea a tuturor rebelilor orbi de pe acest pământ! - Gata, păstraţi-vă calmul! Amin”.

12. Auzind aceste cuvinte, Lameh şi-a mai revenit în simţiri şi a spus:

13. „O, prieteni! Nu vă supăraţi pe mine pentru că m-am temut atât de tare în prezenţa voastră. Toate zgomotele acestea sunt înspăimântătoare, mai ales dacă asculţi şi ameninţările pe care le proferează! Noi nu suntem decât nişte copii sărmani din ţinuturile de jos, care se sperie uşor în asemenea ocazii. De aceea, nu vă supăraţi pe noi. Lameh vă promite că nimic nu-l va mai speria de acum înainte, nici măcar moartea!

14. De acum şi până la sfârşitul zilelor mele mă voi opune morţii şi voi lupta pentru slăvirea glorioasei Naeme”.

15. Kisehel i-a răspuns: „Frate, abia acum te recunosc ca atare, căci cuvintele tale îmi demonstrează că ai devenit un frate perfect. Văd însă că rebelii continuă să se apropie. De aceea, îţi propun să ieşi şi să îi înfrunţi singur, pentru ca victoria ta să fie deplină!

16. Te asigur că îi vei risipi fără probleme în toate direcţiile, precum nişte găini speriate. Haide, du-te! Amin”.