1. După ce au mai aruncat o ultimă privire superbei privelişti, cei doi au coborât de pe munte, îndreptându-se către oraş. Pe drum, Lameh l-a rugat pe Kisehel să binecuvânteze muntele, pentru ca şerpii să nu se mai întoarcă niciodată.

2. Kisehel i-a ascultat rugăciunea, după care i-a spus: „Dragă frate Lameh, ţi-am ascultat rugăciunea, folosindu-mă de puterea conferită mie de Domnul.

3. Dar puritatea acestui munte va depinde întotdeauna de puritatea inimii tale.

4. Dacă tu şi descendenţii tăi vă veţi păstra puritatea inimii - singura care îi este pe plac lui Dumnezeu - acest munte va rămâne curat. Dacă vă veţi murdări însă inima cu un singur păcat împotriva lui Dumnezeu, vechii locuitori ai muntelui se vor grăbi să revină pe el.

5. Dacă vei vedea vreodată un şarpe târându-se pe acest munte, să-ţi aminteşti ce ţi-am spus acum. Căieşte-te, pune-ţi cenuşă în cap şi posteşte, până când inima ta se va purifica din nou! Numai în acest fel vor dispărea din nou şerpii de pe acest munte.

6. În univers, valoarea supremă este iubirea faţă de Dumnezeu. Atâta vreme cât inimile voastre vor fi pline cu această iubire, tu şi descendenţii tăi veţi fi incapabili să comiteţi vre-un păcat împotriva lui Dumnezeu.

7. Dacă această iubire va slăbi însă în inimile voastre, puţina credinţă care vă va rămâne nu vă va putea asigura decât o slabă protecţie împotriva păcatului!

8. Nu este suficient ca cineva să ştie, să creadă şi să afirme: ,Da, există un Dumnezeu'. Acest lucru nu este deloc dificil.

9. Mult mai dificil, dar şi mai important, este să-L iubeşti mai presus de orice pe acel Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât nu îl poţi vedea deocamdată.

10. De aceea, nu este suficient ca cel care doreşte să-L iubească pe Dumnezeu să creadă că Acesta există. El trebuie să-L recunoască plenar în inima sa, apoi să-L iubească din ce în ce mai mult, prin faptele sale, pe măsură ce va înţelege că Dumnezeu este iubire pură, necondiţionată, dar şi înţelepciunea supremă!

11. După cum vezi, premisa iubirii noastre de Dumnezeu este cunoaşterea propriu-zisă a Acestuia. De aceea, principala noastră îndatorire este aceea de a-L recunoaşte şi de a-L iubi mai presus de orice.

12. Această iubire devine astfel viaţa eternă, căci ne-am născut din iubirea Tatălui preasfânt şi preaplin de iubire şi ne-am întors la El prin iubirea noastră.

13. Ascultă cu mare atenţie aceste cuvinte, căci ele provin direct de la Dumnezeu: nu există decât două căi prin care omul poate ajunge la Tatăl - una este recunoaşterea plină de ardoare a binelui, iar cealaltă iubirea!

14. Văd că îţi spui în sinea ta: ,Din câte mi-a explicat mai devreme, iubirea pare o cale de-a dreptul imposibilă, de vreme ce trebuie precedată de recunoaşterea lui Dumnezeu în sine, lucru greu de realizat, atâta vreme cât Dumnezeu rămâne invizibil pentru noi'.

15. La prima vedere, aşa par să stea lucrurile. Dacă le vom privi însă în lumina spiritului, vom constata că aparenţele înşeală.

16. Ca să înţelegi mai bine această diferenţă, ţi-o voi demonstra - pe scurt, dar cu claritate - printr-o corespondenţă.

17. Să spunem că undeva, pe acest pământ, există o fată de o frumuseţe desăvârşită, pregătită să devină soţia unui bărbat. Pentru ca bărbaţii să afle acest lucru, ea este nevoită să trimită mesageri de-a lungul şi de-a latul ţării.

18. Auzind strigătele mesagerilor, unii se vor gândi: ,Dacă ar fi adevărat, fata ar fi venit în persoană, astfel încât să o putem vedea, alegând-o, dacă este pe placul nostru. De vreme ce nu şi-a trimis însă decât mesagerii, informându-ne astfel cât de superbă este, depinde de noi dacă o vom crede sau nu.

19. Colac peste pupăză, mai are şi pretenţia de a ne informa că nu îl va accepta decât pe acela care îi va recunoaşte frumuseţea în prealabil, fără a o vedea!

20. Cine poate fi atât de prost?'

21. Între toţi aceşti bărbaţi care îi ridiculizează pe mesageri, există însă doi care gândesc altfel. Unul îşi spune: ,Mă voi duce şi o voi privi cu atenţie; dacă este aşa cum o descriu mesagerii, o voi alege pentru inima mea'.

22. Dar celălalt îi spune mesagerului, plin de ardoare: ,Du-mă la ea. Nu doresc să o testez în nici un fel, căci m-am îndrăgostit deja de ea în inima mea. O iubesc mai presus de orice în această lume'.

23. Cei doi bărbaţi ajung astfel la tânăra fată. Primul dintre ei îşi dă seama de frumuseţea ei, se îndrăgosteşte de ea şi o alege pentru inima sa. Cel de-al doilea se limitează însă să-i spună: ,O, sublimă fecioară din ceruri, iartă-mă pe mine, sărman nerod, căci am îndrăznit să te iubesc înainte de a te recunoaşte, şi abia acum îmi dau seama cât de nevrednică era iubirea mea de natura ta divină. De aceea, îngăduie-mi să plec din nou şi să te iubesc în secret, cu toată puterea inimii mele'.

24. Pe care din cei doi crezi că îl va accepta fata? - În mod evident, pe cel care a iubit-o încă înainte de a o cunoaşte!

25. Cât despre primul, acesta va fi nevoit să se mulţumească să devină un simplu servitor, pentru a putea rămâne totuşi şi a se bucura astfel de sublima ei prezenţă. În schimb, cel de-al doilea se va putea bucura de-a pururi în braţele ei, cunoscând fericirea supremă.

26. Iată deci cât de mare este diferenţa: cel care îl iubeşte pe Dumnezeu înainte de a-L cunoaşte va câştiga viaţa eternă în toată plenitudinea ei. În schimb, cel care îl iubeşte numai după ce L-a cunoscut va trăi şi el de-a pururi, dar nu în inima Tatălui, ci în împărăţia graţiei Sale, ca un slujitor bine remunerat.

27. Meditează profund asupra acestor cuvinte, frate Lameh, căci ele au o importanţă deosebită pentru viaţa ta! Iar acum, haide să ne întoarcem în oraş. Amin”.