1. Ajunşi în faţa intrării în camera tronului, Lameh s-a îndreptat către tânărul necunoscut şi i-a spus:

2. „Prietene, infinit mai puternic decât Kisehel şi fraţii lui, ba chiar decât marele preot Enoh, aici se află camera tronului, în care Numele sacru al lui Dumnezeu se odihneşte pe tron.

3. După ce ai vorbit cu atâta forţă despre acest Nume, afirmând chiar că cel care vorbeşte prin gura ta este Dumnezeu însuşi, sunt convins că te vei bucura examinând acest Nume, mai sacru decât oricare altul.

4. Dacă doreşti să faci acest lucru înainte de micul dejun, le voi spune slujitorilor mei să-ţi deschidă chiar acum marea poartă a camerei tronului. Iată, în jurul nostru aşteaptă un singur semn al meu nu mai puţin de o sută de slujitori, deopotrivă bărbaţi şi femei. La cel mai mic semn al meu, aceştia se vor grăbi să ridice zăvoarele grele din bronz ale uşii”.

5. Dar Domnul i-a răspuns lui Lameh: „De ce să-i mai deranjăm pe sărmanii oameni? Sunt convins că putem face noi înşine acest lucru, şi încă cu mai multă uşurinţă decât aceşti sărmani oameni slabi”.

6. Lameh a spus: „Cu siguranţă, dar tot va trebui să cerem cheile”.

7. Atunci, Domnul i-a spus lui Lameh: „Ascultă, Lameh, Eu însumi sunt simultan poarta şi cheia. Cu ajutorul Meu poţi deschide orice poartă blocată, dar mai presus de orice, prin intermediul Meu poţi intra în camera vieţii eterne!

8. Pentru a-ţi demonstra că Eu sunt cheia care poate deschide orice poartă, priveşte! Este suficient să-i spun acestei porţi: ,Deschide-te!' şi ea se va deschide fără nici o cheie”.

9. Într-adevăr, la cuvintele Domnului: „Deschide-te!”, cele două porţi mari din bronz s-au deschis pe loc. Totul s-a petrecut atât de rapid şi de simplu, încât Lameh nici nu a avut timp să-şi dea seama ce se întâmplă.

10. Nu este de mirare că el a rămas practic cu gura căscată. Fără replică, a alergat către Kisehel şi i-a spus: „Ascultă, frate, acest lucru mă cam depăşeşte!

11. Începe să-mi fie teamă de acest om, căci înclin să cred că prin simplul său cuvânt ar putea muta chiar munţii din loc.

12. Spune-mi: tu ai fi putut realiza acest lucru prin puterea cuvântului tău şi a voinţei tale?”

13. Kisehel i-a răspuns: „Aş fi putut, dar numai prin puterea acordată mie de Domnul prin graţia Lui! De altfel, în afara acesteia nici nu există vreo putere sau vreo graţie!

14. Pe scurt, orice om poate realiza orice prin puterea Domnului, dar nimic fără ajutorul Acestuia; căci Domnul este unicul posesor al întregii puteri. El poate realiza orice doreşte prin El însuşi, lucru care nu este posibil pentru nici una din creaturile Sale”.

15. Atunci, Lameh l-a întrebat pe Kisehel: „Înseamnă că acest tânăr uimitor trebuie să fie înzestrat cu o graţie imensă, de vreme ce face asemenea lucruri în faţa noastră fără nici un efort aparent”.

16. Kisehel i-a răspuns: „Într-adevăr, dragul meu frate Lameh! El deţine Graţia supremă a lui Dumnezeu, fiind implicit înzestrat cu Puterea supremă şi cu înţelepciunea supremă”.

17. Lameh: „Mă uimeşte la culme faptul că Dumnezeu l-a înzestrat tocmai pe acest tânăr cu o graţie, o putere şi o înţelepciune mai presus decât ale voastre, oameni cu mult mai vârstnici decât el, şi deci cu mai multă experienţă. - Ţie nu ţi se pare ciudat?”

18. Kisehel: „Deloc, în această privinţă, Domnul acţionează întotdeauna aşa cum doreşte, fiind absolut liber să aleagă pe cine vrea. Nu ai văzut niciodată o floricică firavă de pe câmp al cărei parfum este mai sublim decât al celui mai perfect trandafir? De ce se întâmplă acest lucru? Numai Domnul ştie!

19. Iată însă că tânărul nostru se apropie de tăbliţă. De aceea, îţi propun să fim atenţi la ceea ce va face El”.

20. Domnul s-a limitat însă să privească tăbliţa fără prea multă ceremonie, după care s-a întors şi i s-a adresat din nou lui Lameh:

21. „Ei bine, prietene, putem să trecem acum să servim micul dejun”.

22. Lameh s-a grăbit să îi răspundă: „Prietene mai presus decât oricine, plin de o putere şi de o înţelepciune supremă! Nu trebuie decât să intrăm în sala de mese, unde vom fi serviţi de îndată”.

23. Domnul: „Să mergem, atunci”.

24. După care a luat-o El însuşi înainte, însoţit de Enoh. Kisehel, Lameh şi ceilalţi i-au urmat pe cei doi.

25. Pe drum, Lameh i-a şoptit lui Kisehel: „Frate, mai există un lucru care m-a şocat, şi anume, faptul că acest om înzestrat cu puteri mai mari decât oricare altul nu s-a închinat deloc în faţa tăbliţei, privind-o scurt, fără nici o plăcere, după care i-a întors pe loc spatele.

26. Crede-mă, acest lucru m-a uimit până peste poate”.

27. Kisehel i-a răspuns: „Dragă frate, nu lăsa acest lucru să-ţi tulbure inima, căci în cel mai scurt timp vei înţelege perfect ce se întâmplă.

28. Fă exact ce îţi va spune El, şi te asigur că vei acţiona întru totul pe placul lui Dumnezeu”.