1. După ce Domnul a binecuvântat altarul, Lameh a aşezat tăbliţa, iar Domnul a atins-o cu mâna Sa.

2. Instantaneu, şi-au făcut apariţia doi heruvimi cu o înfăţişare cât se poate de serioasă, aşezându-se de o parte şi de alta a altarului pe nişte nori luminoşi. Şi toată lumea a putut să-i vadă.

3. În continuare, Domnul a suflat asupra tăbliţei, iar deasupra acesteia a apărut un nor splendid, prelungindu-se ca o coloană până în tavanul auriu al templului.

4. Văzând sublimul spectacol, cei de faţă s-au înspăimântat. Chiar şi Enoh a contemplat incredibilul spectacol cu o mare reverenţă, spunând în sinea sa:

5. „O, Tată preasfânt şi preaplin de iubire, cât de infinit de mare este bunătatea Ta! În munţii cei sacri nu Ţi-ai dorit un altar şi cu greu ai acceptat să îţi construim un asemenea altar sacrificial, nedorind să ne laşi nouă, copiilor din munţi, nici un semn al prezenţei Tale vizibile printre noi, cu excepţia grotei restaurate a lui Adam şi a modestei colibe a Puristei.

6. Dar aici ai înălţat un monument de o asemenea splendoare încât până şi soarele, luna şi stelele îl vor contempla cu respect, iar copiii din munţi vor privi cu invidie către ţinuturile de jos, atât de binecuvântate acum.

7. O, Tată preasfânt şi preaplin de iubire, ciudate sunt lucrurile făcute de Tine, căci nimeni nu le poate pătrunde. Eu ştiu însă că tot ceea ce faci se naşte din iubirea şi compasiunea Ta infinită. De aceea, mă închin de-a pururi în faţa Ta, Tată adorat!”

8. Domnul l-a privit însă pe Enoh şi s-a adresat inimii sale (vorbindu-i în plan spiritual): „Ascultă, Enoh, aici se află Numele, dar în munţi s-a aflat însuşi purtătorul acestuia; aici se află un semn vizibil, dar în munţi s-a aflat Cel care a lăsat acest semn; aici se află lumina Mea, dar acolo s-a aflat fiinţa Mea; aici poate fi contemplată splendoarea semnului, dar voi v-aţi bucurat direct de puterea Tatălui; toată această splendoare derivă din pietrele preţioase şi din aurul pământului, în timp ce în munţi splendoarea derivă din iubirea şi blândeţea vie a Tatălui!

9. Spune-Mi, Enoh, cine ţi se pare mai privilegiat?”

10. Emoţionat până la lacrimi, Enoh a răspuns: „O, Tată preasfânt şi preaplin de iubire! Inima mea tace, copleşită de iubirea infinită pe care o simte pentru Tine. Nu mai pot spune decât un singur lucru: cât de bun eşti Tu, Tată!”

11. După care Domnul s-a adresat lui Enoh cu voce tare, ca să fie auzit de toţi: „Enoh, unicul Meu mare preot în această perioadă, când cerul şi pământul au fuzionat, devenind una, şi când între îngerii cerului şi voi, copiii Mei, s-a creat o stare de fraternitate, adevăr îţi spun: de acum înainte, las această turmă în grija ta!

12. Ori de câte ori vei constata că oamenii au nevoie de tine, lasă totul şi vino aici, ca să restabileşti ordinea, în numele Meu.

13. Lui Sehel, cel din munţi, spune-i să vină la Mine, căci am nevoie de el. Spune-i de asemenea să îşi ia o spadă lungă şi astfel, împodobit cu ea, să se plimbe precum un prinţ suprem al tuturor îngerilor din cer, gata oricând să o pornească la luptă.

14. Să faci fără greş acest lucru, căci timpul lui Sehel este măsurat, la fel ca al Meu”.

15. După care Domnul s-a întors către Lameh şi i-a spus: „Iată, Lameh, totul este aranjat. Rămâneţi în această ordine, pe care ţi-am explicat-o în detaliu, şi veţi rămâne integraţi în marea ordine a cerurilor, iar tu şi poporul tău veţi prospera pe pământ!

16. Orice om care Mă va iubi mai presus de orice şi care, din această iubire pentru Mine, va fi dispus să renunţe la cele lumeşti, se va bucura de viaţa eternă şi nu va putea vedea, simţi sau gusta moartea.

17. În acest loc sfânt vei putea afla voinţa Mea, cu condiţia să-Mi sacrifici mai întâi inima ta prin rugăciune.

18. Ori de câte ori Enoh va veni la tine, sau dacă te vei duce tu la el, ascultă-l, căci sfaturile lui vor fi importante pentru tine şi pentru poporul tău.

19. Lăsaţi-vă cu toţii ghidaţi de Enoh, căci Eu vă voi vorbi prin gura lui.

20. Iar acum, primiţi cu toţii binecuvântarea Mea părintească! Iubirea Mea să vă însoţească de-a pururi! Amin”.

21. După care Domnul s-a făcut din nou invizibil, şi toată lumea a suspinat şi a plâns.