1. După discursul lui Enoh, toţi cei prezenţi s-au închinat în faţa lui Dumnezeu, slăvindu-L în inimile lor, după care au părăsit templul, pe care Lameh l-a încuiat.

2. Abia acum a început el să privească cu mai multă atenţie structura clădirii, minunându-se şi slăvindu-L pe Dumnezeu pentru că i-a permis omului să construiască şi să contemple ceva atât de inspirat şi de sublim.

3. Enoh l-a luat atunci de braţ şi l-a întrebat: „Iubitul meu frate Lameh, văd că eşti extrem de impresionat de frumuseţea incredibilă a templului, dar mă întreb dacă înţelegi semnificaţia structurii sale.

4. Văd că îmi răspunzi în sinea ta: ,Nu, frate, cum aş putea să o înţeleg?'

5. Bine, îţi voi răspunde eu, mă bucur că eşti deschis şi sincer.

6. Îţi voi spune eu: dacă vei privi cu mai multă atenţie clădirea templului, vei înţelege în inima ta ceea ce stă scris cu litere de aur în această formă exterioară:

7. ,Tu, mare preot al sanctuarului lui Dumnezeu, trebuie să recunoşti în spiritul adevărului lucrarea Domnului, în caz contrar, nu eşti altceva decât blasfemiator orb în acest loc.

8. Vai ţie dacă vei îndrăzni să îţi înveţi fraţii ceva ce nu înţelegi tu însuţi. Căci iată care este voinţa Domnului:

9. ,Într-un asemenea caz, îi voi pedepsi deopotrivă pe învăţător şi pe discipol, şi nu voi privi nici către primul, nici către cel din urmă!' - Lameh, înţelegi ce ţi-am spus?

10. Ascultă, oricine doreşte să vorbească despre Dumnezeu şi despre lucrările Sale, instruindu-şi fraţii în privinţa acestui subiect sacru, trebuie să primească această învăţătură direct de la Dumnezeu.

11. De ce? - Simplu: pentru că nimeni nu îl cunoaşte pe Dumnezeu şi lucrările Sale decât numai Dumnezeu!

12. Ştiu că toate acestea ţi se par deocamdată extrem de ciudate, căci tu nu ştii încă felul în care Dumnezeu îi atrage pe oameni către El, învăţându-i.

13. Dar îţi spun: chiar astăzi, înainte de apusul soarelui, vei afla primele elemente ale acestei ştiinţe, în care te vei perfecţiona mai târziu, până când vei deveni un cunoscător perfect în dumnezeire!”

14. Auzind aceste cuvinte, Lameh s-a cam speriat şi l-a întrebat pe Enoh: „Frate Enoh, ce spui tu acolo? Inima mea este incapabilă să te înţeleagă!

15. Te implor, explică-mi pe larg despre ce este vorba, căci altfel discursul tău nu îmi este de nici un folos!

16. Mai înainte spuneai: ,Vai învăţătorului care încearcă să îşi înveţe fratele ceva ce nu înţelege el însuşi!'

17. Ce să înţeleg eu din asemenea vorbe, care îmi sunt mai străine decât sfârşitul lumii, în măsura în care acesta există?”

18. Enoh a luat din nou cuvântul şi i-a spus lui Lameh: „Frate Lameh, nu te nelinişti degeaba. Spune-mi, dacă elevul ar şti dinainte ce are profesorul să-i spună, la ce ar mai folosi acesta din urmă?

19. Tocmai aceasta este marea diferenţă între elev şi profesor: nici un elev nu este de la bun început la fel de perfect ca şi profesorul său.

20. Când ajunge la fel de învăţat ca şi acesta, el devine la rândul lui perfect, iar între el şi profesorul său nu mai există nici o diferenţă.

21. Ascultă! Domnul m-a trimis din munţi ca să fiu primul tău profesor; de aceea, trebuie să mă asculţi.

22. Cât de stupid ar fi însă un profesor care s-ar grăbi să-i dea elevului său explicaţii aprofundate şi o analiză plenară a subiectului, înainte de a-i prezenta subiectul însuşi?

23. De aceea, eu am început prin a-ţi da subiectul asupra căruia vom discuta mai departe, conform ordinii divine. În această privinţă, m-am dovedit un învăţător adevărat, în acord cu voinţa lui Dumnezeu.

24. Aşadar, nu te lăsa tulburat înainte de vreme. De vreme ce ţi-am dat subiectul, vor urma cu siguranţă şi explicaţiile.

25. Dar nimic nu se poate face fără timp şi răbdare.

26. Acasă la tine vei afla multe alte lucruri. Dar mai întâi trebuie să ajungem acolo. Amin”.