1. După acest discurs, care l-a convins definitiv pe Lameh de importanţa chestiunii şi de marele adevăr pe care îl conţin cuvintele lui Enoh, el s-a dus în camera alăturată şi i-a comandat servitorului care se ocupa cu mesele regale o masă simplă şi moderată.

2. Uimit de această cerere, slujitorul l-a întrebat pe Lameh dacă a înţeles bine ce i-a cerut acesta.

3. Lameh i-a răspuns: „De ce mă întrebi? Ştiu foarte bine ce ţi-am cerut!

4. Nu mai pune întrebări inutile şi fă ce ţi-am spus. În acest fel, vei fi un slujitor adevărat al celui pe care Dumnezeu însuşi l-a numit adevăratul vostru şef”.

5. Aceste cuvinte l-au uimit şi mai tare pe servitor, care şi-a spus în sinea lui: „Oare Lameh nu mai este rege? Ce vrea să spună atunci când afirmă că a fost numit adevăratul nostru şef de către Dumnezeu? Eu unul nu înţeleg nimic”.

6. Văzând că servitorul mormăie, Lameh i-a spus; „Ascultă, Brudal! Pot să-ţi explic pe loc ceea ce nu înţelegi. Există într-adevăr mare diferenţă între Lameh regele şi Lameh liderul, şi anume:

7. Lameh regele te-ar fi pedepsit pe loc pentru această nesupunere, condamnându-te la moarte fără să ezite, în timp ce Lameh liderul numit de Dumnezeu vine la tine, te îmbrăţişează şi îţi spune: dragul meu Brudal, du-te şi fă aşa cum ţi-am spus, căci aceasta este voinţa Domnului, atotputernicul Dumnezeu al lui Farak.

8. După ce vei pregăti mâncarea, adună-i pe săracii oraşului şi pe toţi cei întemniţaţi în marea sală a tronului şi dă-le de mâncare ca şi cum ar fi fraţii şi copiii mei.

9. Trimite curieri pretutindeni în oraş şi anunţă oamenii că pot veni acasă la mine ca să participe la festin, aducând cu ei pe oricine doresc! La fel, toate închisorile vor fi deschise şi nici un deţinut nu trebuie să rămână în ele, - nici chiar cei mai mari duşmani ai mei, care erau hrăniţi până acum numai cu insecte fierte în apă. Doresc ca toţi să beneficieze de acest festin regal!

10. De acum înainte nu doresc să mai fiu pentru poporul meu un rege nemilos şi un stăpân pe viaţa şi pe moartea sa, ci un frate înţelept care îşi ajută semenii să înţeleagă şi să acţioneze în conformitate cu ordinea lui Dumnezeu.

11. Iată, dragul meu frate Brudal, aceasta este diferenţa între regele Lameh şi liderul spiritual Lameh! Iar acum, grăbeşte-te să îndeplineşti ce ţi-a cerut fratele tău, Lameh!”

12. Fericit la culme, Brudal a început să sară în sus de bucurie, spunând: „O, Dumnezeule atotputernic! Numai Tu ai fi putut transforma inima de fier a lui Lameh în inima caldă a unui frate!

13. O, Doamne, o, Doamne, cât de fericit m-ai făcut! Chiar astăzi îmi voi vedea soţia credincioasă, cei doi fraţi şi cei şapte copii ai mei - trei băieţi şi patru fete -, condamnaţi cu toţii la moarte şi închişi pentru că nu au acceptat să îl adore pe Lameh ca pe un zeu!”

14. După care s-a grăbit şi a aranjat tot ce trebuia, în mai puţin de o oră, toţi deţinuţii, alături de foarte mulţi săraci din oraş, au invadat sala tronului.

15. Brudal i-a pus imediat la treabă pe toţi servitorii din subordinea sa, ocupându-se personal de oaspeţi. Şi cu toţii L-au slăvit pe marele Dumnezeu al lui Farak, care i-a eliberat într-o manieră atât de miraculoasă, după care au mâncat şi s-au veselit.

16. Singură familia lui Brudal nu a acceptat să mănânce şi să bea până când nu s-a convins personal că Lameh s-a convertit cu adevărat. Iniţial, ei au crezut că nu este altceva decât o simplă toană din partea capriciosului rege.

17. După o vreme, Lameh a venit din nou la Brudal şi l-a întrebat: „Brudal, de ce nu ne-ai servit încă? Ascultă, slăviţii oaspeţi coborâţi din munţi se află în mijlocul nostru, trimişi de Dumnezeu. Ce vor crede ei dacă vor vedea atâta indiferenţă? Haide, ai grijă să fim serviţi aşa cum se cuvine!”

18. Brudal i-a prezentat însă lui Lameh pe membrii familiei sale, care tremurau, şi i-a spus: „O, frate Lameh, te implor, ai milă şi de aceşti sărmani, care nu vor să creadă în graţia revărsată asupra ta de către bunul Dumnezeu”.

19. Văzându-i pe sărmanii oameni, Lameh s-a simţit emoţionat până la lacrimi, s-a aplecat şi i-a ajutat personal pe fiecare dintre ei să se ridice, după care le-a spus: „Veniţi la mine! Ştiu că v-am chinuit şi că am păcătuit îngrozitor împotriva voastră, dar doresc să vă recompensez pentru toate greşelile mele.

20. De aceea, urmaţi-mă în marea sală de mese şi mâncaţi alături de mine. De acum înainte, vom respecta întotdeauna această ordine”.

21. Auzind aceste cuvinte, sărmanii aproape că au leşinat de bucurie. Ei s-au închinat lui Dumnezeu pentru imensa graţie revărsată asupra lor, după care l-au urmat pe Lameh.