1. După discursul Tatălui s-au aşezat cu toţii la masă, plini de respect şi devoţiune. Au mâncat şi au băut, dar nimeni nu a îndrăznit să rostească vreun cuvânt, căci înţelepciunea infinită a Domnului, adresată exclusiv lui Enoh, i-a descurajat în această direcţie.

2. În schimb, la celelalte mese, conversaţia oaspeţilor era destul de animată. Erau destui cei care nu puteau înţelege schimbarea de comportament a lui Lameh şi care o comentau în fel şi chip, fără a ajunge însă la o concluzie satisfăcătoare, căci majoritatea nu ştiau ce se petrecuse cu Lameh în acel scurt interval de timp.

3. Pe de altă parte, cei de la mesele din apropierea celei principale se minunau de înţelepciunea omului sărman, neştiind ce să înţeleagă din ea.

4. Unii şopteau: „Trebuie să fie un clarvăzător”.

5. Alţii le răspundeau: „Cu siguranţă este un îmblânzitor de şerpi, căci aşa arată toţi cei din această categorie”.

6. Nu toată lumea era însă de acord: „Dacă ar fi un îmblânzitor de şerpi, ar trebui să aibă o baghetă magică şi să facă anumite semne secrete. Noi credem mai degrabă că este un astrolog înţelept. De regulă, aceştia sunt numiţi cu respect de cei din jur ,tată'„.

7. Altcineva a remarcat: „Nu sunt deloc de acord. I-am surprins privirea şi pot să afirm dincolo de orice tăgadă că acest sărman este chiar tânărul glorios care l-a însoţit pe Lameh şi pe bătrânul înţelept coborât din munţi atunci când au transportat tăbliţa sfântă cu numele Dumnezeului lui Farak la templu. Trăsăturile chipului sunt în mod evident aceleaşi, deşi par distorsionate de îmbrăcămintea extrem de săracă”.

8. O altă persoană a ajuns la aceeaşi concluzie, deşi nu putea să înţeleagă ce motive putea avea tânărul cel nobil să se deghizeze în această manieră bizară.

9. Vecinul său a adăugat: „Dacă este una şi aceeaşi persoană - lucru care mi se pare verosimil -, cu siguranţă s-a deghizat ca să-i facă o surpriză lui Lameh. Se spune că Lameh l-a iubit extraordinar de mult, dar a dispărut în interiorul templului, motiv pentru care s-a creat chiar o mică revoltă împotriva regelui, atunci când acesta a ieşit din templu. Eu cred că motivul deghizării lui constă tocmai în această surpriză”.

10. Un altul s-a dovedit a nu fi întru totul de acord: „Toate bune, dar tot nu pot pricepe de ce aceşti oameni, care sunt mult mai bătrâni decât el, îi spun într-una ,tată'. Nu cred că putem pune acest lucru pe seama înţelepciunii sale, căci şi ceilalţi mesageri veniţi din munţi sunt cotaţi drept mari înţelepţi, dar nimeni nu le spune ,tată'. Poate că acesta este numele lui, altminteri, nu ştiu ce aş putea înţelege”.

11. Vecinul din dreapta i-a răspuns: „Ţi-aş da dreptate, dar am observat un amănunt care mi se pare de o importanţă capitală. Nu aţi văzut cum s-au închinat cu toţii în faţa lui, plângând şi adorându-l în mod vizibil?

12. Dacă ar fi un simplu înţelept - să spunem, de talia marelui nostru învăţător Farak, sau a mesagerilor veniţi din munţi - nu cred că s-ar prosterna astfel în faţa lui, inclusiv Lameh.

13. Eu cred că se petrece ceva cu totul extraordinar, de care nu ne putem da seama noi, cei de aici.

14. De aceea, vă propun să păstrăm tăcerea şi să nu suflăm acolo unde nu arde focul. Cel mai bine este să aşteptăm fructele. - M-aţi înţeles?”