1. După ce toată lumea şi-a potolit foamea, s-au ridicat cu toţii şi i-au mulţumit Domnului pentru masa gustoasă de care au avut parte.

2. Au participat la această rugăciune de mulţumire toţi oaspeţii, inclusiv sărmanii şi foştii deţinuţi.

3. Ei i-au mulţumit într-un glas Dumnezeului lui Farak, căci nu ştiau că Acesta se află în mijlocul lor.

4. Abia după această rugăciune de recunoştinţă adresată Dumnezeului lui Farak, oaspeţii s-au aliniat în faţa lui Lameh, cu mâinile încrucişate pe piept, în semn de mulţumire pentru marea lui bunătate.

5. Dar Lameh a refuzat să accepte recunoştinţa lor, cerându-le să îi mulţumească omului sărman din dreapta lui: „Nu eu, ci Acesta este adevăratul Dăruitor al tuturor bunătăţilor de care aţi avut parte, precum şi al multor altora”.

6. Oaspeţii lui Lameh s-au privit cu neîncredere şi s-au întrebat în secret: „Oare ce vrea să spună prin aceste cuvinte marele rege Lameh? Cum să-i mulţumim acestui sărac, care, la fel ca şi noi, a venit aici fără să aibă nimic? - Regele a avut întotdeauna tot felul de ciudăţenii, şi aceasta este cu siguranţă una din ele. Cine ştie dacă în continuare nu ne aşteaptă o moarte prin tortură? Cel mai bine ar fi să ne grăbim să ieşim din acest loc blestemat!”

7. Auzind aceste şoapte, Lameh l-a prins de mână pe unul dintre oaspeţii suspicioşi şi l-a întrebat abrupt, după vechiul său obicei: „Prieten nefericit, de ce mă suspectezi de tot ce poate fi mai rău?”

8. Tonul întrebării l-a speriat atât de tare pe bietul om încât acesta a căzut aproape leşinat la picioarele lui Lameh.

9. Văzând această reacţie, Lameh însuşi s-a îngrozit, nemaiştiind ce să facă. De aceea, el s-a întors imediat către Tatăl, întrebându-L cum să procedeze.

10. Tatăl i-a spus: „De acum înainte, dacă doreşti să faci bine lumii, va trebui să nu mai acţionezi fără aprobarea Mea.

11. Aceşti oameni nu au aflat încă de faptul că tu nu mai eşti regele lor, ci un mare preot numit de Mine ca să-i ghideze. De aceea, oamenii nu au încă încredere în tine, considerându-te acelaşi tiran nemilos de mai înainte.

12. De aceea, urcă-te pe tron şi anunţă oamenii, în numele Meu, ce ai devenit şi care sunt planurile tale în ceea ce îi priveşte. În acest fel, totul va reintra în normal. Haide, du-te şi fă aşa cum te-am învăţat, fără să te pierzi în prea multe cuvinte”.

13. Lameh L-a întrebat pe Tatăl dacă este potrivit să se urce pe tronul pe care până atunci stătuse Numele sfânt.

14. Tatăl i-a răspuns: „Of, Lameh, cum poţi fi atât de nerod? Văd că nu te sfieşti să vorbeşti cu Mine, dar te temi de tronul pe care s-a odihnit o vreme Numele Meu, acolo unde l-ai aşezat tu însuţi! Spune-Mi, cine este mai important: Eu sau Numele Meu?

15. Dacă, din atâta respect, nu doreşti să te urci pe tron şi să le spui oamenilor ceea ce ţi-am indicat, urcă-te cel puţin pe acest scaun şi fă acest lucru; Eu unul nu te voi obliga în nici un fel”.

16. Lameh nu a mai aşteptat să i se spună a doua oară. S-a urcat imediat pe scaun şi s-a adresat oamenilor într-o manieră prietenoasă şi plină de iubire, povestindu-le ce i s-a întâmplat, cum s-a transformat şi faptul că intenţionează să nu se mai schimbe niciodată.

17. Auzind cuvintele sale, săracii oraşului s-au bucurat peste măsură, slăvindu-L din inimă pe Dumnezeul lui Farak.

18. Când Lameh s-a dat jos de pe scaun, Tatăl i-a indicat faptul că s-a urcat chiar pe scaunul pe care stătuse El - Dumnezeu cel atotputernic - mai înainte.

19. Atunci, Lameh s-a prăbuşit la picioarele Sale şi i-a cerut iertare.

20. Dar Tatăl l-a ridicat şi i-a spus: „Iubitul Meu Lameh! Nu ţi-am indicat acest lucru pentru a-ţi spune că ai păcătuit în faţa Mea, ci doar pentru a-ţi demonstra că poţi folosi fără probleme tronul pe care a stat cândva tăbliţa, îndeosebi în asemenea momente instructive.

21. Adevăr îţi spun: ochiul Meu nu se uită decât în inima omului. Nimic altceva nu are valoare pentru Mine, căci Eu sunt Iubirea personificată şi nu aştept altceva de la nimeni decât iubirea sa.

22. Iar acum, urcă-te pe tron şi adresează-te aşa cum se cuvine oamenilor. Fă-le cunoştinţă cu Mine, ca să nu mai şuşotească pe la spate, întrebându-se cine sunt, şi ca să afle Cine este Acela care se află în mijlocul lor. Amin”.