1. Fără să mai ezite, Lameh s-a urcat pe tron şi a anunţat prezenţa în mijlocul lor a Tatălui preasfânt şi preaplin de iubire, în persoana omului sărman.

2. Auzind direct din gura lui Lameh ce s-a întâmplat în realitate, inclusiv maniera miraculoasă în care a fost construit templul de acelaşi Tată preasfânt, săracii oraşului şi foştii deţinuţi au căzut la pământ şi s-au închinat în faţa Acestuia.

3. Câţiva dintre foştii deţinuţi au început însă să murmure, spunând în sinea lor: „Îmi este imposibil să înţeleg cum poate fi atotputernicul Dumnezeu, de care ascultă până şi soarele, luna, stelele, vânturile, norii, fulgerele şi marile ape, una cu acest om amărât.

4. Cu siguranţă, totul este doar o altă farsă a lui Lameh. Regele şi-a dat seama că nu li se poate împotrivi prin forţă locuitorilor uriaşi din munţi, aşa că şi-a înghiţit orgoliul şi a acceptat condiţiile lor.

5. De aceea, şi-a renegat divinitatea proprie, apoi a renunţat în aparenţă chiar şi la regalitatea lui, dar ca să nu-şi piardă puterea asupra noastră, a inventat - cu concursul muntenilor - această poveste a unei divinităţi vizibile, care să-i dea puteri depline şi legitime asupra noastră.

6. O, Lameh, te-ai crezut mai deştept decât noi! Dacă vrei să ne amăgeşti cu orice preţ, va trebui să găseşti altă cale, căci povestea pe care ai inventat-o nu ţine!

7. Cel mai bine este să mergem la omul sărman şi să-l întrebăm direct în ce constă divinitatea lui. În acest fel, vom vedea ce se ascunde în toată această istorie.

8. Dar vai ţie, Lameh, dacă sărmanul tău nu se va dovedi cine pretinzi că este! În acest caz, te vom sfâşia de viu!”

9. Cei mai curajoşi dintre aceşti increduli au păşit în faţă, iar unul dintre ei i-a pus omului sărman următoarea întrebare:

10. „Ascultă, om sărman, altminteri cu o înfăţişare cinstită! Eşti tu cu adevărat cel care pretinde Lameh că eşti?

11. Gândeşte-te bine înainte de a ne răspunde, căci dacă vom constata că ai conspirat împreună cu Lameh împotriva noastră, o vei sfârşi rău!

12. Farak ne-a vorbit de adevăratul Dumnezeu. Învăţătura lui sfântă i-a convins chiar şi pe fraţii lui Lameh, pe care acesta i-a ucis fără milă în mlaştinile din afara oraşului, întrucât dorea să fie el însuşi un zeu şi un stăpân absolut. Cine ştie ce mai complotează acum ticălosul.

13. De aceea, rosteşte adevărul în faţa noastră, căci altfel vei avea mult de suferit, la fel ca şi Lameh!”

14. Auzind această cerere, Domnul s-a ridicat şi s-a adresat astfel celor furioşi: „De ce Mă întrebaţi pe Mine? Nu v-a explicat Lameh? Dacă aveţi îndoieli în ceea ce Mă priveşte, de ce nu mergeţi la cel care v-a spus acest lucru despre Mine, pentru a-l întreba pe el?

15. Cum se face că săracii oraşului cred în spusele sale, iar voi nu? Dacă Eu v-aş confirma acum afirmaţia lui Lameh, M-aţi crede mai mult decât pe el?

16. Din câte constat, sunteţi încă sub influenţa spiritului malefic, motiv pentru care nu M-aţi crede, orice v-aş spune.

17. Când M-a recunoscut, Lameh a renunţat pentru totdeauna la sceptrul lui de rege, acceptând bastonul păstorului oferit de Mine. După câte îmi dau seama, voi v-aţi dori acum fostul lui sceptru, arzându-l de viu pe Lameh ca să-i luaţi locul!

18. Aşa se explică de ce nu Mă puteţi recunoaşte, spirite malefice!

19. De aceea, Eu unul nu vă voi spune cine sunt. Mergeţi la Lameh şi certaţi-vă cu el.

20. Adevăr vă spun: Tatăl îşi aşteaptă întotdeauna timpul şi nu vă va lăsa să-L recunoaşteţi până când nu va sosi acest timp. Iar acum, pieriţi din faţa Mea, dacă nu doriţi să vă găsiţi sfârşitul etern! Amin”.

21. De data aceasta, cei mânioşi au început să se scarpine după urechi, îndreptându-se unul câte unul, cu timiditate, către tronul lui Lameh. Ajunşi în faţa acestuia, confuzia care domnea printre ei a devenit atât de mare, încât nimeni nu ştia ce să spună; căci cuvintele omului sărman le tăiaseră pofta de revoltă.