1. Lameh şi-a dat seama că foştii lui duşmani, cei pe care îi eliberase din închisoare, doreau ceva de la el, dar nu îndrăzneau să îl abordeze. De aceea, le-a spus: „Ce anume căutaţi? Doriţi ceva anume? Sau poate aţi pierdut ceva?”

2. În cele din urmă, unul dintre ei şi-a făcut curaj şi i-a răspuns: „Ascultă-mă, rege sever! Suntem într-o dilemă: ne-am săturat trupurile, dar nu şi capacitatea de înţelegere.

3. Spuneai mai devreme că acel om sărman ar fi unicul şi adevăratul Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, cel despre care ne-a predicat cândva Farak şi despre care ne-au vorbit fraţii tăi.

4. Acest lucru ni se pare incredibil şi imposibil de înţeles, căci Farak ne-a vorbit de un Dumnezeu infinit, care ţine în palma Sa dreaptă cerul şi pământul, în timp ce mâna stângă se întinde în regiuni în care nimeni nu a pătruns vreodată.

5. Mai mult, ne-a învăţat că Dumnezeu este un Spirit, fiind practic omniprezent, la fel ca un gând infinit şi etern, pe care nici o fiinţă creată nu îl poate cuprinde, tocmai din cauza infinităţii sale.

6. Marele învăţător ne-a mai spus că din cauza acestei infinităţi, Dumnezeu este de o sfinţenie absolută, motiv pentru care nimeni şi nimic nu se poate apropia de El. De aceea, El sălăşluieşte într-o lumină inaccesibilă de-a pururi fiinţelor create.

7. Dacă ar fi să comparăm această învăţătură a lui Farak, care corespunde perfect imaginii unui Dumnezeu adevărat, cu acel biet om despre care tu susţii că este însăşi Divinitatea, cu ce ne-am alege?

8. Chiar şi noi, foştii tăi prizonieri, am arăta mai bine în calitate de Dumnezei decât acel om sărman, care altminteri pare cât se poate de cinstit şi de înţelept, lucru pe care noi nu-l contestăm.

9. Pe de altă parte, el este demn de milă dacă se crede Dumnezeu cel atotputernic. La fel şi tu, rege sever, precum şi orice alt om care poate crede aşa ceva.

10. De aceea, dacă îţi este pe plac, aş dori să-ţi cer să ne oferi mai multe explicaţii în această privinţă”.

11. Lameh a coborât de pe tron, l-a luat pe vorbitor de mână, l-a privit cu prietenie şi i-a spus:

12. „Ascultă, dragă frate şi prietene, viziunea ta asupra lui Dumnezeu corespunde întru totul învăţăturii lui Farak, pe care o cunosc foarte bine, şi este într-adevăr demnă de sublima Divinitate. Ea este însă o viziune pur spirituală.

13. La rândul meu, te-aş putea însă întreba: dacă Dumnezeu este aşa cum l-a descris Farak, cum a putut apărea această creaţie alcătuită din fiinţe limitate şi insignifiante? Cum a fost posibil să apară ţânţarii, muştele şi viermii?

14. Cum s-a putut preocupa Dumnezeu cel infinit de asemenea vietăţi limitate şi oribile?

15. Dacă ne limităm la viziunea ta, pare şocant să presupunem că sublimul Dumnezeu al lui Farak ne-a creat pe noi, oamenii, cu toate lipsurile noastre. Cum ar fi putut Creatorul infinit să dea naştere unor asemenea monştri, populându-şi creaţia cu ei?

16. De ce este urmată întotdeauna ziua de noapte? Oare nu este noaptea incompatibilă cu lumina eternă a lui Dumnezeu? I-ar fi fost greu Creatorului să mai creeze un al doilea soare, care să lumineze acest pământ şi noaptea?

17. Între pământul nostru şi bolta cerească există un întreg spaţiu gol. De ce a lăsat atotputernicul Dumnezeu acest vid imens?

18. Cum este compatibil acest spaţiu gol cu omniprezenţa sublimă a lui Dumnezeu? Ca să nu mai vorbim de excrementele noastre şi de tot felul de lucruri mizerabile a căror existenţă nu o putem nega.

19. Iată câteva întrebări la care aş dori să-mi răspunzi înainte de a continua.

20. Văd că păstrezi tăcerea, incapabil să găseşti vreun răspuns. Dar omul sărman de colo mi-a dat puterea de a-ţi citi în inimă. Văd că aceasta îţi spune: dacă aşa stau lucrurile, lucru imposibil de contestat, căci este confirmat de întreaga creaţie, rezultă fie că nu există Dumnezeu, creaţia apărând într-un mod arbitrar prin cine ştie ce joc al energiei, fie există un Dumnezeu detaşat, care nu face decât să contemple jocul întâmplător al acestor forţe.

21. Iată, deci, la ce concluzii aberante te-a condus această viziune unilaterală asupra lui Dumnezeu! Adevăr îţi spun: prosternează-te în faţa acelui om sărman şi imploră-i graţia, iar El îţi va revela cine este de fapt Dumnezeu.

22. Deocamdată, mă voi opri aici, limitându-mă la acest sfat. Te avertizez însă că dacă nu îl vei asculta, vei pieri! Haide, acceptă şi devino un om liber, întru Dumnezeu! Amin”.