1. După această invitaţie, toţi cei prezenţi s-au apropiat de Domnul, simţind încă de la prima atingere că afirmaţia vorbitorului de dinainte era adevărată.

2. Plini de iubire faţă de omul sărman, au căzut cu toţii la picioarele Lui, plângând cu lacrimi de căinţă şi de fericire; şi-au ridicat braţele către El şi i-au cerut iertare pentru păcatele şi pentru orbirea lor, care nu le-a permis să recunoască imensa graţie care s-a revărsat asupra lor.

3. Domnul i-a ridicat însă de jos şi le-a adresat următoarele cuvinte: „Copilaşii Mei, priviţi-Mă cu inimile voastre, iar sufletele voastre vor deveni iluminate şi vor înţelege că Cel care vă adresează aceste cuvinte sunt Eu, Tatăl vostru din eternitate!

4. Aţi venit cu toţii la Mine plini de iubire, cu excepţia unuia, şi M-aţi recunoscut ca Dumnezeu şi Părinte, dincolo de această ipostază sărmană.

5. Dar Eu vă spun următorul lucru: Eu apar ca un om sărac numai în faţa celor săraci; în faţa celor bogaţi le apar infinit de bogat.

6. Voi eraţi săraci în inimile voastre, aproape complet golite de iubire; de aceea, nu puteam să apar în faţa voastră într-o altă ipostază, căci aceasta este reflexia Mea în inimile voastre.

7. Cunoaşterea voastră era pe măsura iubirii pe care aţi avut-o - săracă. De aceea, nu puteam să Mă revelez vouă altfel decât aşa cum Mă percepeaţi în inimile voastre.

8. Adevăr vă spun: dacă aţi fi fost bogaţi, aş fi apărut în faţa voastră într-o altă ipostază! Căci Eu sunt sărac pentru cei săraci, bogat pentru cei bogaţi, plin de compasiune pentru cei plini de compasiune, blând pentru cei blânzi, bun pentru cei buni, drept pentru cei drepţi, plin de graţie pentru cei care tânjesc după lumină, ca un Tată plin de iubire pentru cei care Mă iubesc mai presus de orice, atotputernic pentru cei puternici, ca un Judecător pentru cei care au tendinţa să-i judece pe alţii, ca Viaţă pentru cei vii, ca moarte pentru cei morţi, ca un Foc pentru foc, ca o Furtună pentru furtună, ca Mânie divină pentru cei mânioşi, ca Judecată pentru judecată, ca un Cer pentru ceruri, ca un Creator pentru fiinţele create, ca un Părinte pentru copiii Săi, ca un Dumnezeu pentru cei înţelepţi, iar pentru fraţii Mei sunt Eu însumi un Frate adevărat!

9. Altfel spus, Eu sunt totul în toate! Omul Mă percepe în funcţie de natura inimii sale, iar Eu îi apar aşa cum M-a vizualizat el dintotdeauna în inima sa.

10. Căci nici un om nu are altă putere interioară decât aceea pe care i-am dăruit-o Eu. De dragul independenţei sale, i-am dăruit omului un liber arbitru, în faţa căruia se supun toate aceste forţe vitale. Ca un fel de al doilea Dumnezeu, acest liber arbitru este complet separat de voinţa Mea divină atotputernică. La fel sunt însă şi iubirea sa, precum şi cunoaşterea care derivă din ea.

11. De ce am creat omul în această manieră? - Pentru că am dorit să-l creez după chipul şi asemănarea Mea, ca o fiinţă perfectă, urmând ca apoi să se dezvolte independent de Mine, creându-şi o imagine asupra Mea în funcţie de măsura lui, la fel cum şi Eu l-am creat cândva pe el după măsura Mea.

12. În acest fel, omul Mă vede aşa cum este el, dar adeseori distorsionează atât de puternic măsura cu care l-am înzestrat încât ceea ce rezultă este o nouă creaţie, care nu mai seamănă deloc cu cea intenţionată de Mine.

13. Aşa se face că mulţi oameni M-au transformat pe Mine, Iubirea eternă, într-un judecător, într-un Dumnezeu al răzbunării, într-un capricios, într-un înţelept solitar, într-o forţă atotputernică şi implacabilă, în providenţă, într-un conducător al lumilor, într-un mare rege, deopotrivă sublim şi monstruos, într-un Domn al cerului şi al pământului, într-un foc al mâniei, într-o energie eternă şi nesfârşită... Unii M-au îngropat chiar în materie, sau M-au confundat chiar cu pântecul lor!

14. Fiecare a făcut din Mine ce a vrut. Din păcate, foarte puţini au fost cei care M-au privit în inimile lor ca un Părinte etern şi preaplin de iubire.

15. Iar acum ascultaţi, copilaşii Mei! Omul nu poate trăi de-a pururi pe acest pământ. După ce îl părăseşte, în spiritul lui devine evident ce imagine şi-a creat despre Mine în timpul vieţii sale fizice.

16. Nu vor putea veni însă la Tatăl decât cei care şi-au cultivat inimile, invocându-L continuu în această ipostază părintească, căci numai ei vor putea percepe adevărata faţă, cea primordială, a Tatălui etern.

17. Cât despre ceilalţi, care Mi-au deformat imaginea din inimile lor, aceştia vor găsi în lumea cealaltă exact ceea ce au căutat: iubirea va găsi iubire, compasiunea va găsi compasiune, înţelepciunea va găsi înţelepciune, mânia va găsi mânie, cei care i-au judecat pe alţii vor găsi un judecător, moartea va găsi moarte, focul va găsi foc, iadul va găsi iad, şi aşa mai departe.

18. Voi eraţi săraci; de aceea, am venit la voi sub forma unui om sărac. Deveniţi bogaţi în iubirea voastră faţă de Mine, dar şi faţă de fraţii şi surorile voastre, iar Eu voi deveni bogat în inimile voastre!

19. În acest fel, când veţi veni la Mine pe lumea cealaltă, Mă veţi găsi ca un Tată excesiv de bogat.

20. Enoh şi Lameh, învăţaţi-i şi voi pe copiii Mei această lecţie, căci ea reprezintă adevărata şcoală a vieţii eterne, învăţaţi-i pe oameni să-L cunoască pe Tatăl, nu pe Judecător, iar acest pământ va fi eliberat de povara Judecăţii care apasă asupra lui.

21. Cât despre voi, micuţii Mei copilaşi, faceţi acelaşi lucru, cu excepţia celui despre care am vorbit. Acesta să vină la Mine. Amin”.