1. Când s-au convins cu tristeţe că Domnul a dispărut complet, oaspeţii s-au întors în sala tronului. Câţiva l-au rugat pe Enoh să le explice de ce a dispărut astfel de brusc Domnul, sau de ce S-a ascuns pe Sine.

2. Enoh le-a răspuns astfel: „Dragii mei prieteni şi fraţi, inimile voastre vă împing să îl căutaţi pe Tată preasfânt şi preaplin de iubire, lucru firesc şi normal, - dar oricine îl caută pe Dumnezeu fie îl va găsi în inima sa, fie nu-L va găsi deloc. De aceea, căutarea voastră actuală este puţin cam copilăroasă.

3. Ascultaţi-Mă: Dumnezeu-Tatăl, Cel pe care L-aţi văzut şi cu care aţi vorbit în persoană, este un Spirit pur, şi ca atare nu poate fi văzut cu ochii fizici! Dacă doreşte totuşi să fie perceput, El deschide ochiul interior al spiritului, astfel încât omul îl poate vedea ca şi cum L-ar privi cu ochii fizici, aşa cum s-a întâmplat în cazul vostru mai înainte.

4. Dacă în înţelepciunea Sa infinită, Domnul doreşte să redevină invizibil, El nu face altceva decât să închidă ochiul spiritual al omului. Orice ar face acesta, el nu îl va mai putea vedea în continuare pe Dumnezeu.

5. Doresc să vă mai spun însă ceva: viziunea asupra Domnului nu poate conferi nimănui viaţa eternă, ci numai ascultarea cuvintelor Sale şi respectarea lor în viaţa de zi cu zi!

6. Domnul a stins acum vederea voastră interioară, dar nu a blocat şi auzul inimilor voastre. De aceea, veţi putea auzi oricând veţi dori vocea Sa, întorcându-vă către iubirea Lui părintească atunci când aveţi nevoie de ceva, iar Tatăl vă va dărui tot ce este bun pentru voi, deşi nu va accepta acele cereri ale voastre care nu vă sunt benefice. Indiferent dacă ceea ce îi cereţi este bun sau nu, important este că îi puteţi cere oricând Tatălui orice doriţi, iar El vă va da sfatul cel bun şi vă va vorbi în inimile voastre, atât timp cât vă veţi ruga Lui cu toată sinceritatea.

7. Dacă le veţi vorbi vreodată fraţilor voştri, plini de iubire şi în numele Domnului, despre Dumnezeu şi despre creaţia Lui, despre sublima Lui glorie şi despre bunătatea, compasiunea, blândeţea şi graţia Lui nesfârşită, despre faptul că El este Tatăl nostru preasfânt şi preaplin de iubire, trezind astfel în semenii voştri o iubire vie faţă de Dumnezeu, - puteţi fi siguri că nici un cuvânt al vostru nu va fi rostit fără a fi fost rostit mai întâi de Domnul în inimile voastre!

8. Oricine vă va asculta în această stare de spirit, va auzi practic vocea lui Dumnezeu vorbindu-i direct, la fel cum voi o auziţi acum din gura mea.

9. În schimb, vai celui care, din egoism şi din dorinţa de a dobândi o reputaţie lumească, va pretinde în faţa semenilor săi că vorbeşte în numele lui Dumnezeu, fără să perceapă în inima sa nici un cuvânt viu rostit de Acesta! Adevăr vă spun: limba acestuia se va transforma într-o viperă plină de venin, iar cei care îl ascultă vor trăi o experienţă comparabilă cu muşcătura otrăvită a unei vipere!

10. De aceea, feriţi-vă mai presus de orice de iubirea de sine. Uitaţi complet de voi înşivă şi gândiţi-vă sincer numai la bunăstarea fraţilor voştri. În acest fel, vă veţi putea bucura continuu de tovărăşia Tatălui preasfânt şi preaplin de iubire, deopotrivă în acest plan temporal şi mai târziu, în împărăţia spiritelor, când tatăl va deveni vizibil de-a pururi!

11. De acum înainte aşa va trebui să-L căutaţi pe Domnul cerului şi al pământului, şi vă asigur că îl veţi găsi cu uşurinţă. Iar dacă îl veţi întreba, cu inimile pline de iubire: ,Tată, unde eşti?', El vă va răspunde: ,Copilaşii Mei, sunt aici, în mijlocul vostru! Nu vă temeţi de nimic, căci mâna Mea atotputernică vă protejează zi şi noapte!'

12. Aceasta este voinţa Domnului. De aceea, meditaţi asupra acestor cuvinte şi acţionaţi în consecinţă, şi în acest fel nu veţi mai fi nevoiţi să-L căutaţi pe Domnul prin toate colţurile, fără a-L găsi, căci El vă va întâmpina ori încotro v-aţi îndrepta. Reţineţi: Tatăl este întotdeauna infinit mai preocupat de bunăstarea noastră decât sunt toţi copiii Săi la un loc în ceea ce îl priveşte pe El.

13. Integraţi această învăţătură în inimile voastre, dacă nu doriţi să sărăciţi din nou şi dacă nu vreţi să vă chinuiţi iarăşi în lanţurile închisorii (spirituale, desigur)”.