1. În zorii zilei următoare, Enoh s-a trezit şi s-a închinat plin de iubire Tatălui ceresc, binecuvântându-şi apoi fraţii care erau încă adormiţi.

2. Abia după această activitate sublimă, care Mi-a făcut o mare plăcere, el şi-a trezit fraţii şi le-a spus:

3. „Fraţilor, haideţi să ne ridicăm plini de devoţiune faţă de iubirea, graţia şi compasiunea Domnului, şi să ne închinăm Numelui Său sfânt!

4. Iată, Tatăl preasfânt şi preaplin de iubire ne-a îngăduit să trăim o nouă zi sublimă!

5. Primele raze s-au născut deja iar noaptea se ascunde în faţa lor. Acţiunea lor, la început timidă, devine din ce în ce mai puternică, împingând noaptea în profunzimile pământului, pentru ca munţii şi câmpiile sale să poată fi purificate, primind lumina vie şi căldura dătătoare de viaţă a soarelui care se ridică din ce în ce mai glorios pe firmament.

6. De aceea, haideţi să ieşim repede şi, ca nişte adevăraţi copii ai Tatălui, care îl iubesc mai presus de orice, să îi oferim o rugăciune colectivă!

7. Haideţi să-i aducem în inimile noastre o ofrandă sublimă a dimineţii, pentru graţia, iubirea şi compasiunea Lui care face ca soarele să strălucească întreaga zi pentru noi, dăruindu-ne lumina şi căldura sa vie!

8. O, dragii mei fraţi, meditaţi în profunzimea inimilor voastre asupra acestei graţii eterne, iar iubirea voastră pentru Tatăl cel bun se va transforma într-un adevărat foc solar!

9. Iată, stelele strălucesc încă în toată splendoarea pe bolta cerească; priviţi sublima măreţie a pământului care ne adăposteşte. Admiraţi florile şi ascultaţi imnul de slavă al cântăreţilor înaripaţi; contemplaţi natura care se trezeşte la viaţă!

10. Apoi întoarceţi-vă privirea către splendoarea din ce în ce mai mare a răsăritului de soare şi aduceţi-vă aminte că, cu fiecare suflu, noi inspirăm practic lumina divină a graţiei, care ne umple pieptul cu energia vieţii şi ne transfigurează sângele, ce devine din ce în ce mai eterat pe măsură ce soarele glorios al Domnului se îndreaptă către zenit!

11. Priviţi toate acestea, fraţilor, şi urmăriţi să le înţelegeţi, căci voi sunteţi copiii sfinţi ai Tatălui: acest fenomen al răsăritului de soare nu reprezintă altceva decât o ofrandă vie adusă nouă de către Tatăl ceresc.

12. Aceasta este maniera în care ne slăveşte El. Cine poate ignora acest lucru, fără să-i ofere la rândul lui, în inima sa, o ofrandă de iubire, în semn de recunoştinţă, aţâţând apoi din ce în ce mai tare focul astfel aprins, până când acesta devine o flacără eternă a spiritului său?

13. O, fraţilor, haideţi să ne grăbim să ieşim pentru a aduce ofranda noastră în marea sală a tronului graţiei şi compasiunii divine, în marele sanctuar al spiritului nostru! Amin”.

14. După acest frumos discurs de dimineaţă, s-au trezit cu toţii şi s-au grăbit să iasă afară, cu inimile pline de smerenie şi de iubire, urcând pe muntele curăţat din apropiere.

15. Ajunşi pe culme, Enoh le-a arătat din nou splendorile lăsate de Dumnezeu pe pământ pentru ei şi a interpretat din nou fenomenul dimineţii din perspectiva iubirii.

16. Emoţionaţi la culme în faţa acestor splendori, a bunătăţii şi înţelepciunii infinite a Tatălui preasfânt, toţi cei prezenţi s-au închinat în faţa Domnului, copleşiţi de iubire.

17. Singur Lameh, cutremurat de căinţă, a exclamat: „O, Tată preasfânt şi preaplin de iubire! Cât de mare este graţia pe care o reverşi continuu asupra noastră! Vai, cum mai pot trăi eu ştiind cine am fost şi ce am făcut?

18. Enoh, Enoh, frate sublim! - Tu mi-ai deschis ochii şi abia acum realizez în toată plenitudinea lui păcatul meu în faţa lui Dumnezeu!

19. El a adus întotdeauna pentru noi acest sacrificiu al iubirii, graţiei şi compasiunii Sale, şi ce i-am dăruit noi în schimb? - Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la faptele mele, căci viaţa mea a fost prea odioasă!”

20. Enoh l-a consolat însă pe Lameh, spunându-i: „Linişteşte-te, dragă frate Lameh! Într-adevăr, păcatele tale au fost mai numeroase decât firele de nisip de pe fundul mării, dar ele ţi-au fost iertate odată cu activarea iubirii tale pentru Tatăl.

21. Cultivă această iubire şi vei trăi experienţe chiar mai sublime decât aceasta, îndeosebi atunci când soarele etern al lui Dumnezeu va răsări înlăuntrul tău.

22. Iar acum, să aşteptăm răsăritul blând al soarelui în această sublimă stare de iubire. Amin”.

23. Şi întregul grup şi-a petrecut dimineaţa pe vârful muntelui, slăvindu-L pe Dumnezeu în inimile lor, întru spirit şi adevăr.