1. Văzând că sunt prinse din urmă, şi încă la o distantă considerabilă de sat, unde s-ar fi putut adăposti în coliba lui Uranion, alături de celelalte femei, cele două au început să strige după ajutor.

2. Dar bărbatul le-a spus. „Ascultaţi-mă, Naeme şi Pura!

3. Vă spun cu toată sinceritatea că nu trebuie să vă temeţi de mine, căci nu am intenţii rele. Singura mea dorinţă este să vă fac bine, iar asta în cel mai înalt grad cu putinţă!

4. De aceea, însoţiţi-mă fără teamă către coliba Puristei. La 30 de paşi de aceasta se află acel cedru superb, la umbra căruia ne vom aşeza şi vom discuta despre anumite chestiuni extrem de importante”.

5. Auzind aceste cuvinte rostite cu mare blândeţe, cele două femei s-au simţit uşurate. Prinzând curaj, Pura l-a întrebat chiar pe necunoscut cine era şi de unde venea, de vreme ce le ştia numele şi dorea să le facă atâta bine, întrucât ele nu-şi aminteau să-l fi văzut vreodată, nici în ţinuturile de jos, nici pe înălţimile sacre.

6. Bărbatul le-a spus: „Iubitele mele fiice ale unui Tată atât de bun, ce vă uimeşte atât de tare? Pământul este deja foarte populat la ora actuală, aşa că nu este de mirare că nu mă cunoaşteţi.

7. Cât despre voi, trăiţi pe înălţimile sacre, alături de principalii patriarhi ai umanităţii, care le sunt foarte bine cunoscuţi tuturor locuitorilor din munţi, în acest fel, aţi ajuns să fiţi şi voi cunoscute. De aceea, nu trebuie să vă surprindă faptul că v-am recunoscut imediat.

8. Cât despre regiunea din care am venit, nici aceasta nu este greu de stabilit, căci aţi văzut că m-am apropiat dinspre regiunea de miazăzi, ceea ce răspunde automat la întrebarea voastră. Pe scurt, provin din regiunea din care am venit.

9. În ceea ce priveşte identitatea mea, aceasta este încă şi mai uşor de stabilit, căci aţi văzut cu propriii voştri ochi că sunt un bărbat, şi nu o pasăre sau vreun alt animal. Cel pe care îl vedeţi sunt cel care sunt, şi nimeni altcineva.

10. De aceea, nu mai puneţi întrebări la care răspunsul este evident, ci mai degrabă însoţiţi-mă în locul despre care am discutat! Acolo, vă voi povesti ce s-a petrecut în ţinuturile de jos, căci am asistat personal la fiecare întâmplare de acolo, de la început şi până la sfârşit. Mai mult decât atât, ştiu cu precizie ce se petrece chiar acum în aceste ţinuturi.

11. Haideţi, însoţiţi-mă, şi veţi afla ce s-a petrecut acolo chiar înaintea celor din coliba Puristei. Ştiu foarte bine că în toată această perioadă v-aţi rugat zi şi noapte lui Dumnezeu, pline de ardoare, pentru eliberarea de la pierzanie a ţinuturilor de jos. De aceea, este firesc ca voi să aflaţi primele ce s-a petrecut acolo. Aşadar, urmaţi-mă”.

12. Auzind aceste cuvinte, cele două l-au urmat fără ezitare pe necunoscut către locul indicat de acesta.

13. Ceea ce nu ştiau ele era că acest loc era considerat sacru şi că femeile nu aveau voie să stea sub acest cedru. De aceea, atunci când celelalte femei din coliba lui Uranion au observat că cele două se îndreptau către locul cel sfânt, şi încă alături de un necunoscut, ele s-au grăbit să le informeze - pline de teamă - că le este interzis să staţioneze acolo. Chiar şi Ghemela le-a implorat, cu timiditate, să se întoarcă.

14. Dar bărbatul necunoscut le-a întrebat pe femei, uitându-se cu insistenţă la Ghemela: „Ce are atât de deosebit acest loc? Oare nu a fost creat întregul pământ de Dumnezeu, ceea ce face ca fiecare loc să fie la fel de sfânt ca şi celelalte?

15. Dacă nu vi se permite să păşiţi sub acest cedru din cauza sfinţeniei locului, înseamnă că ar trebui să dispăreţi de pe întregul pământ, căci nu există vreun loc mai puţin sfânt decât acesta!

16. Motivul pentru care populaţia din această regiune consideră un păcat aşezarea sub acest copac este legat de copulaţie. Populaţia din regiunea dimineţii consideră - în mod prostesc, după părerea mea - că acesta este unicul loc în care copulaţia trebuie să aibă loc. Dacă ea se produce oriunde altundeva, oamenii săvârşesc un păcat.

17. Dacă nu aveţi nici o dorinţă carnală, locul nu are cum să fie pângărit, iar cele două femei preaiubite de mine, cu înalta lor aspiraţie spirituală, nu pot fi suspectate de aşa ceva.

18. De aceea, nu aveţi decât să vă retrageţi, căci eu şi invitatele mele vom rămâne aici! - Dacă doreşti, Ghemela, tu poţi rămâne alături de noi, căci te cunosc foarte bine, şi ştiu că eşti credincioasă în iubirea ta”.

19. Îngrozită, Ghemela i-a răspuns străinului: „Ce îmi ceri? Nu ştii că Domnul m-a consacrat lui Lameh, iar inima mea îi aparţine de-a pururi lui Dumnezeu?”

20. Necunoscutul i-a răspuns: „Ştiu foarte bine acest lucru! Tocmai de aceea îţi cer să rămâi! Nu depinde însă decât de tine dacă doreşti să accepţi chemarea mea, sau nu. Dacă doreşti să vii cu noi, vino; dacă nu, întoarce-te imediat în coliba lui Uranion, alături de celelalte femei”.

21. Ghemela i-a spus bărbatului: „Om bun şi înţelept, vocea ta mă atrage foarte tare. Dacă ai găsi o scuză în faţa lui Lameh, te-aş urma pe loc”.

22. Dar necunoscutul i-a răspuns: „Te asigur că nu eu, ci Lameh însuşi va trebui să găsească o scuză în faţa mea! De aceea, fă aşa cum crezi!”

23. De data aceasta, Ghemela nu s-a mai opus tentaţiei şi s-a despărţit de celelalte femei, căzând la picioarele bărbatului necunoscut.

24. Femeile din sat au rămas însă uimite şi revoltate de îndrăzneala bărbatului şi de necuviinţa celor trei.

25. În această stare de spirit, soţia lui Uranion a început să ţipe, spunând: „Ce nenorocire, ce ruşine! Tocmai astăzi, când Domnul este aşteptat în persoană în coliba sfântă trebuie să asistăm la această neruşinare! Ce vor spune patriarhii când vor auzi de acest comportament lipsit de bun simţ? Trei femei, şi încă dintre cele mai frumoase, însoţite de un bărbat atât de puternic - în locul copulaţiei?! O, ce ruşine, ce ruşine, ce ruşine!”

26. Necunoscutul i s-a adresat însă: „Da, ruşinea este foarte mare! Nu eu trebuie să mă ruşinez însă, ci tu, pentru marea ta prostie! Iar acum linişteşte-te şi pleacă, sau voi avea eu grijă să îţi sigilez gura!”

27. Auzind aceste cuvinte, femeia a tăcut, iar bărbatul a început să le povestească celor trei femei de la picioarele sale ce s-a petrecut în ţinuturile de jos.

28. Nevenindu-le să-şi creadă urechilor, acestea s-au bucurat peste măsură, slăvindu-L cu voce tare pe Dumnezeu pentru imensa Lui graţie.

29. Cât despre celelalte femei, acestea au rămas cu convingerea că bărbatul avea o relaţie amoroasă cu cele trei. De aceea, ele au alergat la coliba Puristei şi i-au avertizat pe bărbaţi ce se petrece.