Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.1.2020, 09:00
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 23.3.2018, 21:02    Post subject: Capitolul 279 Reply with quote

Capitolul 279
Răspunsul bine intenționat al lui Uranion adresat femeilor isterizate. Ghemela și străinul. Necunoscutul își revelează identitatea divină. Scena de iubire din vârful dealului stârnește țipetele femeilor. Enoh și Domnul.
(23 martie 1843)

1. Auzind țipetele isterice ale femeilor, Uranion a ieșit din coliba Puristei și le-a întrebat, oarecum nemulțumit, ce mare pericol le amenință de țipă atât de tare și dacă viața le este pusă în pericol.

2. Femeile și-au întins imediat mâinile către delușorul cu pricina, într-o manieră acuzatoare, și i-au răspuns: „Privește acolo, ce nerușinare! Și tocmai astăzi, când îl așteptăm cu toții pe Domnul! Un bărbat tânăr și viguros, care a venit dintr-o direcție necunoscută, le-a chemat la el pe cele mai tinere și mai frumoase femei și le-a dus pe dealul copulației, unde are cu siguranță o relație amoroasă cu ele!

3. Privește! Uite cum îl îmbrățișează cele trei și cum se cuibăresc la pieptul lui!

4. Și asta tocmai astăzi, când au venit sublimii mesageri ai Domnului, însoțiți de marele preot Enoh, și când îl așteptăm cu toții pe Domnul Însuși! Este imposibil de tolerat!

5. Du-te imediat și spune-le nerușinaților să plece din acel loc!”

6. Dar Uranion le-a răspuns: „Știți ce? Dacă această priveliște vă stârnește imaginația într-o măsură atât de mare, nu aveți decât să priviți în altă direcție, și astfel vă veți simți mai bine! De ce să-i tulbur pe distinșii noștri oaspeți, atâta vreme cât cei de pe delușor nu ne fac nici un rău?

7. De altfel, delușorul are acea importanță sacră numai pentru noi, cei din această regiune, care i-am atribuit în timp această menire, în ceea ce îi privește pe străini, pentru aceștia locul este un loc ca oricare altul, care nu diferă cu nimic de orice alt loc din natură.

8. De aceea, liniștiți-vă și nu mai tulburați apele, căci noi, cei din colibă, dorim să-L așteptăm în pace pe Domnul. Când va apărea Acesta, va ști mai bine decât noi cum să rezolve această încălcare a legii. Gata, liniștiți-vă! Amin”.

9. După aceste cuvinte, Uranion a închis ușa colibei și le-a lăsat în pace pe femei.

10. Văzând că nu au obținut nimic, femeile au început să le bârfească în șoaptă pe fetele din vârful dealului și pe bărbatul necunoscut, dar cu deosebire pe cele trei, față de care simțeau o mare furie.

11. Între timp, Ghemela l-a întrebat pe străin dacă a fost de față atunci când Domnul i-a învățat pe înălțimile sacre care sunt căile mântuirii.

12. Bărbatul i-a răspuns: „O, preaiubită fiică a Domnului, mă întrebi dacă am fost de față? - Te asigur că nu am ratat nimic. Știu chiar că Domnul te-a purtat pe brațele Sale, știu că a întărit-o și a mângâiat-o pe Naeme, și că a strâns-o la pieptul Său pe Pura, căreia i-a făcut o mare promisiune! Cred că v-am convins că am fost de față la toate acele întâlniri”.

13. Amintindu-și de sublimele momente, Ghemela a roșit și a oftat prelung, spunând: „O, cu siguranță, nu voi mai trăi vreodată pe pământ o fericire atât de mare ca cea de atunci”.

14. Dar străinul i-a spus: „Cine știe ce se poate petrece chiar astăzi, când va veni Domnul, - dacă nu cumva o fi și sosit?

15. Ghemela, privește-mă bine! Nu vrei să te așezi la pieptul meu?”

16. Cuprinsă de o iubire pe care nu și-o putea stăpâni, Ghemela l-a privit cu atenție pe necunoscut și a remarcat că acesta seamănă leit cu iubitul ei Abedam, Domnul și Părintele cerului și al pământului. De aceea, după câteva momente de tăcere, fata i-a răspuns:

17. „Ascultă, om înțelept și demn de toată iubirea! Felul în care ne-ai povestit ce s-a petrecut în ținuturile de jos, creând imagini atât de vii încât practic am asistat cu ochii minții la toate acele întâmplări, de parcă aș fi fost un martor personal, precum și felul în care Naeme și Pura se cuibăresc la pieptul tău, fericite, pare să aibă ceva suprauman!

18. Mai mult decât atât, dacă te privesc cu atenție, constat că semeni leit cu Abedam. În plus, vocea ta blândă mă emoționează profund; nimic nu mi-aș dori mai mult decât să mă arunc în brațele tale, dar toate acele femei care ne pândesc, bârfindu-ne pe la spate, mă fac să îmi înfrânez această pornire.

19. O, dacă ar fi depins numai de mine, de mult m-aș fi aruncat în brațele tale! Dar când văd toate acele femei furioase... Zău că nu îndrăznesc! Și dacă între timp mai apare și Domnul, ca să nu mai vorbim de Lameh... Mă tem că lucrurile ar putea lua o întorsătură foarte neplăcută pentru mine!

20. Pe de altă parte, te iubesc atât de mult, căci fața ta este aidoma cu cea a Domnului; la fel și vocea ta, ca să nu mai vorbim de cuvintele tale. Da, da, aceasta ar fi o scuză foarte bună!

21. Vai, mi-ar plăcea atât de mult să stau în brațele tale. Abia mă mai pot stăpâni să nu mă arunc în ele. Cu siguranță, dacă nu aș supăra pe nimeni, dar mai presus de orice pe Domnul, atunci nu aș mai ezita nici o clipă să te îmbrățișez”.

22. Bărbatul i-a răspuns: „Ascultă, fiica Mea, în ceea ce îl privește pe Domnul nu trebuie să-ți faci probleme, căci dacă Tatăl te primește în brațele Lui, Domnul nu se va supăra! De aceea, vino la Mine plină de încredere!”

23. Abia acum și-a dat seama Ghemela cine este Bărbatul din fața ei. Fericită la culme, ea scos un țipăt și s-a aruncat la pieptul Lui fără nici o reținere. Iar Tatăl a strâns-o la piept, după care s-a adresat celor trei:

24. „Iubitele Mele copile, iubiți-L pe Tatăl cu toată tăria inimilor voastre, căci ați rămas la urmă și ați fost izgonite din colibă! De aceea, la voi am venit prima oară. Haide, bucurați-vă de iubirea Mea în toată plenitudinea ei! - Dar nu îmi revelați încă identitatea, pentru că și ceilalți trebuie să Mă recunoască în mod spontan”.

25. Văzând această scenă amoroasă, grupul de femei care pândeau nu s-a mai putut stăpâni. Strigând furioase, femeile s-au repezit din nou la coliba sfântă, făcând o gălăgie atât de mare încât toți cei din interior au ieșit afară, aproape speriați.

26. Văzându-i că ies, femeile isterizate le-au arătat bărbaților scena de iubire din vârful dealului.

27. Enoh le-a cerut însă să păstreze tăcerea și le-a spus: „Dacă acesta este unicul motiv pentru care ați făcut o gălăgie atât de mare, vă asigur că nu era cazul. Oricum, de dragul vostru, mă voi duce pe deal și le voi cere celor patru să plece din acel loc, ca să terminăm odată cu această isterie”.

28. Ajuns la fața locului, Enoh L-a recunoscut însă imediat pe Domnul.

29. Acesta i-a spus: „Enoh, trimite-o la Mine pe Purista, căci trebuie să le vindecăm pe aceste femei de marea lor nebunie. Nu îmi revela încă identitatea. Spune-i numai lui Sehel că sunt aici și trimite-l la Mine, după o scurtă vreme. Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !