1. Trecând pe lângă Enoh, Domnul i-a zis în şoaptă: „Enoh, pregăteşte-i şi pe ceilalţi, iar apoi adu-i la Mine, în colibă. Femeile nu trebuie să treacă însă pragul colibei cât timp Mă voi afla Eu în interior, cu excepţia Evei şi a celor patru de faţă! Amin”.

2. După care Domnul şi-a continuat drumul către coliba Puristei, însoţit de cele patru fiice mult iubite ale Sale. Până la sosirea celorlalţi, El le-a dezvăluit acestora o sumedenie de revelaţii divine, ca semn al graţiei Sale, ilustrându-le marele plan divin prin care dirijează viaţa copiilor Săi şi a celorlalte creaturi ale Sale. Le-a destăinuit de asemenea înaltul destin care îi este rezervat fiinţei umane, dar şi intervenţiile malefice ale lui Satan, spiritul care încearcă în permanenţă să se opună acestui plan divin.

3. Cam aşa au evoluat lucrurile în coliba Puristei. Ce s-a întâmplat însă cu Enoh, care se afla încă afară, în mijlocul celorlalţi?

4. Acesta era asaltat de pretutindeni cu întrebări. Primii care s-au năpustit asupra lui au fost Hored şi Lameh: „Părinte Enoh, spune-ne: cine este acel bărbat care s-a îndreptat cu atâta voioşie către coliba Puristei, unde a rămas singur cu acele patru femei, dintre care două sunt soţiile noastre, iar celelalte sunt Purista şi preafrumoasa Pura, contrar regulii instituite de Însuşi Domnul? Bănuiala noastră este că în spatele acelui om se ascunde ceva cu totul ieşit din comun! Am văzut că ţi s-a adresat ca unei vechi cunoştinţe, aşa că bănuim că nu este un necunoscut pentru tine!

5. Dacă transfigurarea lui Sehel nu a fost o iluzie, cu siguranţă acesta se află acum într-o lume superioară. Am dori să ştim mai multe inclusiv despre acest subiect!

6. Ne-a trecut prin minte faptul că acel om ar putea fi Domnul Însuşi, dar acest lucru nu ar concorda deloc cu spusele Puristei, căreia Domnul i-a mărturisit că va reveni printre noi într-o formă vizibilă atunci când ne vom afla cu toţii în interiorul colibei, într-o stare de smerenie şi receptivitate, şi că ne va revela atunci tot ce s-a întâmplat în profunzimile creaţiei.

7. Acest om nu a venit însă conform anunţului profetic, ci a apărut parcă de nicăieri. Şi în timp ce noi ne pregăteam în interiorul colibei, smerindu-ne într-o stare de reculegere în aşteptarea venirii Domnului, acest om se dădea în spectacol cu patru dintre cele mai frumoase femei ale noastre, fapt care i-a făcut o plăcere cât se poate de evidentă!

8. Desigur, cele patru femei cu suflete celeste sunt de o puritate absolută, comparabilă cu cea a Luceafărului de dimineaţă. De aceea, oricât de ciudat ar părea, ne este imposibil să fim supăraţi pe ele pentru comportamentul lor, deşi toate patru par îndrăgostite lulea de acel bărbat. Şi totuşi, nu considerăm că aceasta ar fi o dovadă suficient de explicită că am avea de-a face cu Domnul!

9. Căci noi ştim foarte bine că Domnul îşi respectă întru totul promisiunile! De aceea, este imposibil să vină la noi într-o altă formă decât cea anunţată profetic Puristei! - Aşadar, spune-ne, părinte Enoh, cine este acel bărbat şi de unde vine el?”

10. Ceilalţi s-au apropiat şi ei de Enoh, curioşi să afle la rândul lor răspunsul la aceste întrebări.

11. Singur Adam era de altă părere, aşa că i-a spus lui Enoh cu o privire gânditoare: „Enoh! Acest bărbat mi se pare foarte suspect! Spectacolul pe care ni l-au oferit cele patru femei, de regulă atât de virtuoase şi de smerite, mi s-a părut cam de prost gust!

12. La fel de îngrijorat sunt şi de dispariţia în neant a fiului lui Seth. Cum a fost posibil să fi fost anihilat astfel dintr-o dată? Mă gândesc chiar că Domnul i-a permis duşmanului luminii să acţioneze în acest fel, pentru a ne pune la încercare credinţa.

13. Am văzut că tu pari să îl cunoşti pe acel bărbat, dar acest lucru nu mă linişteşte suficient, căci eu nu îl recunosc deloc. Ştiind de câte ori m-am înşelat până acum, mă simt mai degrabă neîncrezător, până la proba contrarie!

14. De aceea, spune-ne tot ce ştii în legătură cu el, după care haideţi să ne îndreptăm cu toţii spre colibă; în caz contrar, s-ar putea ca Domnul să se mai lase încă foarte mult timp aşteptat!

15. Ţinând cont de tot ce au spus ceilalţi, acest om ar putea fi Domnul la fel de mult cum am putea fi noi înşine! Cât despre Purista, cred că aceasta s-ar putea înşela! Tu trebuie însă să ştii care este adevărul!

16. Faptul că cele patru femei se agaţă atât de strâns de el nu înseamnă mare lucru, căci este ştiut că femeile sunt oarbe şi lipsite de creier, fără nici o excepţie. Chiar dacă o femeie se roagă timp de zece ani, este suficientă o singură tentaţie mai mare pentru ca ea să cadă în braţele primului seducător! Căci ea se bucură de o libertate ieşită din comun şi poate face orice doreşte.

17. Spune-ne aşadar tot ce ştii, dar nu ne ţine un discurs excesiv de lung, ca să ne putem întoarce în colibă, aşteptându-L acolo pe Domnul. În plus, doresc să-l supraveghez puţin pe acel bărbat, astfel încât să nu facă cine ştie ce cu cele patru porumbiţe! În privinţa problemelor divine nu trebuie să dăm niciodată dovadă de indolenţă, căci în caz contrar lumea nu va mai rezista încă o mie de ani, aşa cum s-a întâmplat până acum, datorită credinţei mele neobosite faţă de Dumnezeu!”

18. Abia acum a reuşit Enoh să ia cuvântul, spunând: „Ascultaţi-mă, dragii mei părinţi, fraţi şi copii! Constat că pe cât sunt de active mintea şi limba voastră, pe atât de tăcute au rămas inimile voastre!

19. Se pare că aţi uitat cu desăvârşire discursul pe care mi l-a inspirat Domnul în ziua de Sabat, de vreme ce sunteţi complet incapabili să înţelegeţi promisiunea făcută de El Puristei!

20. Ce simbolizează coliba Puristei, cea în care ni s-a spus că trebuie să îl aşteptăm pe Domnul? Ascultaţi-mă: aceasta este însăşi inima noastră, iar focul care arde în ea este iubirea noastră plină de ardoare faţă de El!

21. Spuneţi-mi: care dintre voi a intrat până acum în această colibă, primindu-i acolo pe fraţii săi? Cine a fost de acord să le slujească cu cea mai mare umilinţă, considerându-se ultimul şi cel mai mic dintre ei?

22. Nici o femeie, cu excepţia Evei şi a Puristei, nu trebuie să pătrundă vreodată în interiorul acestei colibe! Altfel spus, atât timp cât ne aflăm în iubirea lui Dumnezeu şi în starea de pace a inimii, noi nu trebuie să ne gândim niciodată la alte femei, căci aceste gânduri ar tulbura iubirea ce i-o purtăm Domnului. Singurele excepţii sunt iubirea maternă şi cea filială, care nu tulbură cu nimic iubirea pe care i-o datorăm lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, servesc drept criteriu pentru această iubire rezervată Tatălui ceresc! M-aţi înţeles?

23. Noi L-am aşteptat pe Domnul în coliba Puristei în trupurile noastre muritoare, dar gândurile noastre erau îndreptate numai către femeile noastre, întrebându-se: ‚Oare de ce nu le este permis tuturor femeilor să intre în această colibă, alături de noi?’ În aceste condiţii, nu este deloc de mirare că femeile au făcut un scandal atât de mare, silindu-ne în cele din urmă să ieşim afară ca să vedem ce se întâmplă! - Ei, acum aţi înţeles ce s-a întâmplat?

24. Mila Domnului este însă infinită, aşa că El a venit la noi, în conformitate cu promisiunea pe care ne-a făcut-o. Ce-i drept, a venit ţinând cont de ceea ce a găsit în inimile noastre, în care se aflau numai gândurile noastre referitoare la femei. De aceea, El s-a dus mai întâi la ele şi le-a primit la pieptul Său, constatând că noi nu suntem de fapt prezenţi în interiorul colibei Puristei! M-aţi înţeles?

25. Spre marea noastră ruşine, cele patru femei au fost singurele care L-au aşteptat pe Domnul în adevărata colibă a Puristei. De aceea, El a venit mai întâi la ele. Nu-i de mirare că în timp ce noi ne pierdeam timpul cu discuţiile noastre deşarte, ele savurau deja fericirea supremă a graţiei divine, a compasiunii şi a iubirii supreme a Tatălui ceresc! M-aţi înţeles?

26. Voi nu cunoaşteţi încă nimic despre marile profunzimi divine, deşi Domnul ne-a revelat deja în maniera cea mai luminoasă şi mai explicită cu putinţă care sunt căile Sale şi felul în care ne ghidează pe ele! M-aţi înţeles?

27. Voi mă întrebaţi pe mine: ‚Cine este acel bărbat?’, în timp ce cele patru femei extrem de pure se bucură deja de mult timp în braţele Tatălui preasfânt şi preaplin de iubire! - Înţelegeţi ce vă spun?

28. Eu nu afirm că acel bărbat este Tatăl ceresc, ci vă cer să îl primiţi în inimile voastre. Numai atunci îl veţi recunoaşte! – Am reuşit să mă fac bine înţeles?

29. Dacă spiritul vostru nu este mai orb decât cel care se află în centrul acestui pământ, ar trebui să îl recunoaşteţi astfel! – Eu unul am spus ce am avut de spus. Acum acţionaţi şi recunoaşteţi-vă marea orbire, în numele Domnului! Amin”.

30. În sfârşit, ochii celor de faţă s-au deschis, iar ei şi-au dat seama de imensa lor orbire, bătându-se cu pumnii în piept.