1. După o vreme destul de îndelungată, Adam şi-a mai revenit puţin şi s-a îndreptat către Domnul, căruia i-a spus cu un profund respect: „O, Doamne, Tată preasfânt şi preaplin de iubire, dacă îmi este permis să vorbesc în numele tuturor celor de faţă: noi Te-am iubit întotdeauna, Te-am adorat şi Te-am slăvit. Nimeni nu poate contesta acest lucru.

2. Este adevărat că noi nu am alergat către Tine aşa cum a procedat Ghemela, într-un elan de recunoştinţă, dar unicul motiv care ne-a împiedicat să facem acest lucru – cel puţin, aceasta este părerea mea – nu a fost în nici un caz lipsa de consideraţie faţă de Tine, ci dimpotrivă, veneraţia deosebită pe care Ţi-o purtăm, respectul profund şi iubirea extremă pentru fiinţa Ta.

3. Fiind bărbaţi, şi deci înzestraţi cu înţelepciune, noi percepem plenar natura Ta sfântă, în timp ce aceste femei tinere nu au o astfel de putere, din cauza naturii lor. De aceea, ele sunt nevoite să Te abordeze într-o manieră mai exterioară, fiind infinit mai puţin capabile decât bărbaţii să înţeleagă natura Ta pur spirituală.

4. Privind lucrurile din această perspectivă, condamnarea infinit de severă pe care ne-ai adresat-o tuturor, cu excepţia lui Enoh, mi se pare puţin excesivă. Sunt nevoit să îţi spun acest lucru.

5. Spun aceste cuvinte pornind de la ceea ce simt în inima mea, şi nimeni nu mă va putea convinge de contrariul până când nu voi ajunge să simt altceva, care să-mi demonstreze că m-am înşelat.

6. Tu eşti în sine Dumnezeu cel atotputernic, încă de la începuturile eternităţii, dar eu nu sunt decât o creatură limitată şi lipsită de lumină, născută din voinţa Ta sfântă şi omnipotentă. Dacă Tu, Creatorul meu, doreşti să-mi vorbeşti, înseamnă că mă pot adresa Ţie deschis, căci Tu eşti Cel care m-a creat. De aceea, îţi spun cât se poate de sincer: ‚De data aceasta, cuvintele Tale adresate nouă, copiilor Tăi, au fost mult prea aspre şi ne-au învinovăţit în bloc. Chiar dacă ai fi rostit doar jumătate dintre ele, ar fi fost prea suficiente pentru a ne da o lovitură de moarte!

7. De aceea, Te implor: ridică de la noi această condamnare, ca să Te putem iubi din nou fără nici o rezervă, ca pe un Părinte preaplin de iubire; căci nimeni nu Te poate iubi atunci când Te manifeşti cu atâta severitate, aşa cum ne-ai învăţat Tu Însuţi pe înălţimile sacre.

8. Dacă eu i-aş spune unui copil al meu: ‚Ascultă, nu eşti bun de nimic! Dacă nu mă vei iubi mai presus de orice şi dacă voi descoperi la tine chiar şi cea mai mică slăbiciune a iubirii tale faţă de mine, te voi condamna la moarte!’ – cred că mi-ar pune exact aceeaşi întrebare pe care Ţi-am pus-o eu: cum ar putea să mă iubească acest copil pe mine, părintele său, dacă eu îl ameninţ atât de crunt?

9. De aceea, o, Doamne, Creator şi Părinte al nostru, Te implor, retrage-Ţi ameninţările, pentru ca să Te putem iubi liber, din toată inima, fără a fi obligaţi să o facem din teamă, datorită avertismentelor Tale excesiv de severe!

10. Nu ne mai ameninţa şi nu mai face profeţii atât de sinistre. Limitează-Te să fii Părintele nostru şi dăruieşte-ne nouă Viaţa care vine de la Tine, astfel încât să Te putem iubi cu toţii ca pe un Părinte preasfânt şi etern, ceea ce şi eşti pentru noi!

11. Este evident pentru noi că Tu poţi face orice doreşti, căci numai Tu eşti unicul Dumnezeu şi Domnul Savaot, care nu are nevoie de părerea altcuiva.

12. Tu eşti însăşi Viaţa eternă. În Tine moartea nu există deloc, şi nimeni nu îţi poate răpi această Viaţă absolut liberă, atotputernică şi miraculoasă.

13. Tu nu ai o Sursă care să Te binecuvânteze, spre deosebire de noi, creaturile Tale, care depindem întru totul de Tine. Până şi respiraţia noastră depinde de Tine, iar slăbiciunea noastră pare infinită prin comparaţie cu forţa Ta, astfel încât o simplă privire lipsită de blândeţe venită de la Tine ne-ar putea distruge pe loc.

14. Tu nu poţi cunoaşte durerea, dar pe noi ne-ai creat într-un corp supus celor mai teribile suferinţe, care culminează cu moartea şi cu distrugerea fizică! Cu toate acestea, noi avem datoria să Te iubim mai presus de orice, chiar şi în mijlocul celor mai cumplite chinuri!

15. Dacă doreşti însă să ne omori (sau poate chiar ai început să o faci), ne va fi imposibil să Te mai iubim, căci cine Te poate iubi pe Tine atunci când eşti mânios, sau când reverşi asupra noastră moartea?”

16. După acest discurs patetic, Domnul s-a întors către Adam şi i-a spus: „Tu Mi-ai vorbit aşa cum trebuie să se adreseze o fiinţă umană Creatorului ei, şi ai făcut foarte bine. Ai reflectat astfel perfecţiunea nelimitată a operei Mele, care ţi-a permis să te exprimi absolut liber în faţa Mea.

17. Pe de altă parte, un copil autentic, care îşi cunoaşte bine Părintele şi bunătatea Lui infinită, ar fi vorbit cu totul altfel decât tine, căci el L-ar iubi şi nu s-ar teme deloc de El. Pe scurt, ar acţiona aşa cum au făcut-o aceste tinere fete!

18. Dacă un părinte şi-ar ameninţa copiii pentru ca aceştia să-l iubească, el ar fi orice, numai un părinte adevărat nu!

19. Şi totuşi, constat că pe toţi vă macină o teamă ridicolă şi complet nejustificată în ceea ce Mă priveşte, deşi Eu sunt unicul vostru Părinte. Din fericire, Eu ştiu ce trebuie să fac pentru a vă scăpa de acest element care corespunde statutului de creatură şi pentru a face din voi copiii Mei autentici.

20. Dacă vei ţine cont de aceste considerente, îţi vei da seama că Eu, Creatorul şi Părintele vostru, ştiu cel mai bine cât de mari sunt suferinţele voastre – chiar dacă ‚Eu nu pot cunoaşte durerea’! – şi cu atât mai mult cum să vă ajut să scăpaţi de ele, folosind instrumentele cele mai potrivite în acest scop.

21. De aceea, sfatul Meu este să îţi mai reduci din pretenţii şi să Mă iubeşti aşa cum sunt. Abia atunci vei constata dacă Eu le-am cerut vreodată copiilor Mei să Mă iubească sub ameninţarea cu moartea!

22. După cum poţi constata, cererea ta nu are nimic de-a face cu ceea ce v-am cerut Eu! De aceea, înainte de a mai vorbi, gândeşte-te bine!

23. Dincolo de toate, află că Eu, în calitatea Mea de Creator şi Părinte al vostru, ştiu întotdeauna foarte precis ce spun şi ce am de făcut! Gândeşte-te inclusiv la acest lucru. Amin”.