1. Aceste cuvinte l-au ajutat pe Adam să-şi revină. Plin de smerenie, el i s-a adresat astfel Domnului: „O, Tată preasfânt şi preaplin de iubire! Cuvintele Tale au trezit în mine o lumină nouă, care m-a făcut să înţeleg că am păcătuit grav în faţa Ta! De aceea, Te implor, Părinte preasfânt, să nu-mi treci în cont această greşeală, care va fi cu siguranţă ultima din toate nebuniile mele, şi să îl ierţi pe acest bătrân slab de înger!”

2. Domnul s-a întors atunci către Adam şi i-a spus, adresându-se totodată inclusiv celorlalţi patriarhi care fuseseră ceva mai devreme de acord cu el: „Ascultaţi-Mă cu toţii, şi mai ales tu, fiul Meu Adam. Ceea ce vă voi spune în continuare are o mare importanţă pentru voi şi reprezintă totodată un fel de justificare pentru Mine. Aflaţi aşadar că, în cazul în care veţi uita mai târziu sfaturile Mele, nu Eu Mă voi face vinovat de judecata voastră, inclusiv de depravarea şi de moartea voastră, în măsura în care nu veţi urma calea recomandată de Mine, Creatorul vostru plin de înţelepciune, de iubire şi de sfinţenie – ci voi înşivă, sărmane creaturi oarbe şi lipsite de bun simţ! Ascultaţi-Mă cu atenţie:

3. Voi (oamenii) sunteţi o culme a creaţiei infinite în ansamblul ei, fiind alcătuiţi după chipul şi asemănarea Mea. De aceea, voi reprezentaţi însăşi cheia de boltă absolută a lumilor vizibile şi a celor invizibile. Din această afirmaţie rezultă că tot ceea ce există în creaţie corespunde întru totul fiinţei voastre, de la cele mai mici detalii şi până la marele ansamblu.

4. Acest lucru fiind indiscutabil, nu putem trage decât o singură concluzie: de vreme ce fiinţa umană reprezintă scopul final şi apogeul creaţiei (care se află într-o concordanţă perfectă cu omul), rezultă că rolul fiinţei umane este acela de domn care guvernează asupra restului creaţiei. Datorită rezonanţei care există între microcosmosul uman şi macrocosmosul creaţiei, este evident că tot ce face omul influenţează creaţia în ansamblul ei, la fel cum ceea ce se petrece în creaţie îl influenţează pe om.

5. Prin comparaţie cu voi, creaţia nu dispune de un liber arbitru, căci tot ce există în ea este astfel alcătuit încât să vă servească pe voi, reprezentând implicit o necesitate absolută.

6. Fiind cel care a construit acest mare angrenaj, Eu sunt singurul care îi cunoaşte toate rotiţele şi felul în care se îmbină între ele diferitele subansamble. De aceea, tot ce pot face Eu este să vă semnalez care sunt instrumentele cele mai potrivite pe care trebuie să le folosiţi, indicându-vă astfel ce comportament trebuie să adoptaţi pentru a deveni absolut liberi şi pentru a atinge scopul suprem pentru care v-am creat şi care este deopotrivă valabil pentru întreaga Mea creaţie.

7. Dacă veţi respecta ordinea pe care v-am indicat-o Eu, Creatorul vostru, întreaga creaţie care v-a precedat va rămâne într-o armonie perfectă. Dacă nu veţi respecta însă această ordine divină şi vă veţi crea propria voastră ordine, în funcţie de interesele voastre egoiste, nu Eu Mă voi face vinovat dacă întreaga creaţie care v-a precedat se va coaliza împotriva voastră, torturându-vă şi chiar omorându-vă în cele din urmă, căci ea nu dispune de un liber arbitru, iar esenţa ei este însăşi judecata.

8. Ca să poată rămâne stabilă la sol, o piatră trebuie neapărat să fie grea. Aceasta este judecata materiei din care este alcătuită ea!

9. Atât timp cât veţi merge pe pietre, aflându-vă deasupra lor, conform ordinii prestabilite, nu veţi avea nici o problemă din partea lor. Altfel spus, le veţi putea controla aşa cum veţi dori. Dacă însă vă veţi lăsa striviţi de un bolovan uriaş, din propria voastră greşeală, veţi ajunge astfel sub controlul lui, iar el vă va judeca transferând asupra voastră greutatea lui, ba chiar şi moartea.

10. Exact la fel se petrec lucrurile cu întreaga creaţie vizibilă şi invizibilă.

11. Voi o puteţi binecuvânta, respectând ordinea Mea, sau dimpotrivă, o puteţi corupe prin încălcarea acestei ordini, caz în care va trebui să suportaţi consecinţele propriilor voastre acţiuni.

12. Iubirea faţă de Mine nu este altceva decât simbolul ordinii Mele. De aceea, agăţaţi-vă în permanenţă de această iubire, şi în acest fel nu veţi cădea vreodată sub incidenţa judecăţii. Dacă veţi încălca însă această ordine, veţi deschide astfel ecluzele judecăţii, care va năvăli asupra voastră la fel ca o viitură imposibil de controlat, sau ca şi piatra de care v-am vorbit mai devreme, care vă va strivi prin puterea ei.

13. Meditaţi la aceste cuvinte, căci sunt de o importanţă vitală pentru voi. Cât despre Mine, Părintele vostru, aflaţi că Eu nu judec niciodată pe nimeni! Încercaţi să înţelegeţi acest lucru! Amin”.