1. Auzindu-se chemat, Kisehel s-a ridicat în picioare şi s-a îndreptat rapid către Domnul, cu cea mai mare umilinţă.

2. Ajuns în faţa Acestuia, el a deschis gura ca să rostească cu voce tare întrebarea care îl apăsa, aşa cum procedase mai devreme Uraniel, dar Domnul i-a făcut semn să tacă şi s-a adresat direct inimii sale (fără să fie auzit de ceilalţi):

3. „Kisehel, du-te şi caută-i pe Lameh şi pe Enoh; căci ceea ce te frământă pe tine nu îi priveşte neapărat pe ceilalţi, aşa că nu trebuie să îţi faci publică întrebarea.

4. Îţi voi da oricum răspunsul la această întrebare, ţie şi celorlalţi doi, dar nu aici, ci afară, unde ceilalţi nu ne vor putea vedea. De aceea, vom părăsi deocamdată împreună această adunare. Înainte de a pleca, spune-le părinţilor că nu trebuie să ne întrebe unde ne ducem!”

5. Kisehel a făcut imediat ce i-a poruncit Domnul.

6. După ce a aranjat astfel lucrurile, Domnul s-a îndreptat însoţit de cei trei către un crâng limitat în partea de nord de o stâncă abruptă, în interiorul căreia se afla o grotă asemănătoare celei de care am mai vorbit, în care mesagerii şi Enoh (care se întorceau din ţinuturile de jos) au văzut apărând Dragonul în drumul lor de întoarcere către înălţimile sacre.

7. După ce au ajuns la faţa locului, Domnul i-a spus lui Kisehel: „Ştiu că am fost acuzat în faţa ta de marele Meu duşman, într-o manieră cât se poate de ipocrită! Dacă M-aş justifica în faţa ta fără ca acuzatorul Meu să fie prezent, ţi-ai putea spune: ‚Este posibil ca lucrurile să stea aşa cum ni le-a prezentat Domnul, dar nici argumentele Dragonului nu mi s-au părut lipsite de interes, fiind extrem de logice!’

8. Acesta este motivul pentru care v-am adus aici, aşa că vom regla o dată pentru totdeauna această chestiune, chiar în prezenţa Dragonului!”

9. După aceste cuvinte, Domnul a strigat cu putere, astfel încât întregul glob pământesc s-a cutremurat.

10. Iar apelul Său a sunat astfel: „Satan! Domnul şi Dumnezeul tău de la începuturile eternităţii doreşte ca tu să apari în faţa Lui, în acest loc!”

11. Imediat după acest apel plin de autoritate, care în alte condiţii ar fi putut costa viaţa întregii creaţii, Dragonul a apărut, fremătând de mânie, în faţa Domnului atotputernic al eternităţii, şi L-a întrebat:

12. „Ce doreşti de la mine, persecutorul meu etern? Doreşti cumva să te ajut să îţi distrugi mai repede întreaga creaţie? Sau poate ai un nou proiect şi doreşti să îţi găsesc un loc bun pentru a-l realiza.

13. Dar eu îţi spun: nu vei obţine niciodată ajutorul meu, căci îţi cunosc imensa nehotărâre şi ştiu că Tu nu înţelegi ce înseamnă permanenţa. Promisiunile Tale nu sunt decât cuvinte goale, căci Tu nu le respecţi niciodată. De aceea, am luat decizia fermă de a mă revolta împotriva ta şi de a Te persecuta de-a pururi!

14. Ştiu că Tu eşti Dumnezeu şi că domneşti încă asupra infinităţii, dar în faţa mea nu Te vei putea ascunde niciodată, căci nu există loc în imensa creaţie pe care eu să nu îl cunosc şi în care să nu Te găsesc. Te asigur că nu îmi vei scăpa!

15. Deocamdată nu ai decât să mă ameninţi cât vrei. Va veni însă o vreme când vom vedea care dintre noi este adevăratul Domn al lumilor şi al creaturilor!

16. Dacă vei dori vreodată să mă constrângi într-un fel sau altul, îţi jur pe viaţa mea că mă voi autodistruge, şi vei vedea atunci ce va mai rămâne din existenţa Ta eternă!

17. Înţelege-mă bine, bătrân mistificator al lumilor, care Te amuzi cu atotputerea Ta pe seama mea! Înţelegi ce vreau să spun?

18. Ştiu că ai venit să mă somezi în faţa acestor trei oameni să retrag ceea ce le-am revelat, cu cele mai bune intenţii de altfel! O, poţi aştepta mult şi bine, căci eu unul nu mă voi lăsa folosit în scopurile Tale ruşinoase!

19. Haide, străpunge cuirasa cu care m-am înconjurat, dacă poţi, cu toată atotputerea Ta!

20. De altfel, îţi jur un lucru: nu eu, ci servitorii mei cei mai nevolnici vor fi cei care Te vor încarcera, Te vor schilodi şi te vor scuipa ca pe un criminal, după care Te vor bate în cuie pe o cruce din lemn, pe care vei putea striga în zadar după ajutor o eternitate întreagă! Înţelegi ce îţi spun?

21. Ţi-am făcut o promisiune. Dacă mai vrei şi altceva de la mine, vorbeşte, dar cuvintele Tale nu se vor adeveri niciodată, în timp ce ale mele se vor petrece întocmai! ‚Amin-ul’ meu vine de la mine, Domnul Tău! Ai înţeles? De la mine!”