1. După aceste importante declaraţii ale Domnului, Kisehel L-a întrebat: „O, Tată preasfânt şi preaplin de iubire, şi eu, ca şi Enoh şi Lameh aici de faţă, îţi recunoaştem bunătatea şi compasiunea infinită, dar când mă gândesc la puterea teribilă pe care i-ai acordat-o duşmanei Tale asupra restului creaţiei, inclusiv asupra noastră, nu mă pot împiedica să nu mă cutremur cu privire la soarta umanităţii.

2. Dacă ne-a chinuit într-o asemenea măsură, încă de la bun început, pe Tine, acest pământ şi pe noi toţi, mă întreb ce se va întâmpla cu noi dacă se va putea bucura de această putere nelimitată pe care i-o acorzi acum?

3. De aceea, aş dori să Te implor să Te gândeşti la viitorul nostru şi să nu îi acorzi puteri nelimitate duşmanei Tale. În caz contrar, nu cred că învăţăturile sfinte pe care ni le-ai împărtăşit, o, Părinte preaplin de iubire, ne vor fi de prea mare folos!

4. Mă tem că înainte chiar ca Tu să fii pus în gardă, ea îţi va face mari stricăciuni în casa Ta! Nici noi nu vom fi feriţi de atacurile sale, chiar dacă ai fi tot timpul de partea noastră în această formă vizibilă! De aceea, Te implor, Doamne, gândeşte-Te la ceea ce faci!”

5. Domnul i-a răspuns atunci lui Kisehel, pe un ton foarte serios: „Adevăr îţi spun, dacă nu ai ceva mai înţelept de spus, sileşteţi limba să tacă. În caz contrar, Mă vei enerva chiar mai mult decât Satana!

6. Eu ştiu foarte bine ce fac, în timp ce tu nu ştii deloc ce vorbeşti! Eu Mă ocup cu menţinerea ordinii eterne a lucrurilor şi a fiinţelor din această creaţie, născute direct din ea, în timp ce tu nu eşti preocupat decât de menţinerea acestei lumi exterioare.

7. Chiar crezi că îi voi acorda vreodată duşmanei Mele întreaga putere şi libertate pe care v-o acord vouă?

8. Adevăr îţi spun: întreaga putere pe care i-o acord duşmanei Mele asupra stelelor, asupra acestei planete şi asupra voastră, luată la un loc, nu este mai mare decât puterea pe care i-o acord fiecăruia dintre voi, în măsura în care Mă veţi iubi pe Mine!

9. Ţi-am demonstrat deja acest lucru atunci când ţi-am permis să o loveşti pe Satana cu bastonul. Acest baston va rămâne la voi până când va sosi marele moment, când voi alege o altă bucată de lemn, cu ajutorul căreia îi voi răpi duşmanei Mele întreaga putere asupra stelelor şi asupra unei jumătăţi din acest pământ. Iar ea va fi judecată după faptele sale.

10. În acest fel, ea trebuie să înveţe că toţi copiii pe care i-a ţinut prizonieri nu îi vor servi la nimic, căci această nouă bucată de lemn (n.n. Crucea de pe Golgota) îi va mântui pe aceştia, smulgându-i din puterea ei. În final, tot ce îi va mai rămâne va fi propria ei neputinţă şi judecata care va decurge din ea.

11. Voi sunteţi în întregime liberi, iar duşmana Mea nu vă va putea răpi această libertate. La fel ca şi ea, puteţi acţiona aşa cum doriţi.

12. Nu va depinde decât de voi dacă vă veţi învinge duşmanul, sau dacă vă veţi lăsa învinşi de el, căci puterea voastră este mai mare decât a lui.

13. Ce bărbat se dovedeşte mai slab decât soţia lui, dacă doreşte să fie un soţ înţelept şi drept?

14. Aşa cum sunteţi stăpânii soţiilor voastre, care vă urmează în toate, la fel de bine puteţi fi stăpânii acestei femei, care este mai slabă decât cele mai slabe dintre soţiile voastre.

15. Dacă ai dori să îţi pedepseşti propria nevastă, ai putea face cu uşurinţă acest lucru. În schimb, ea nu te-ar putea pedepsi pe tine, nici chiar dacă ar dori să o facă!

16. La fel se vor petrece lucrurile şi în viitor, iar puterea Mea nu vă va părăsi niciodată, atât timp cât veţi rămâne ferm ancoraţi în iubirea Mea.

17. Am încheiat cu voi o alianţă şi nici o femeie sau putere duşmană nu va putea vreodată să rupă în întregime această alianţă!

18. Încercaţi să înţelegeţi aceste cuvinte şi nu mai rostiţi cuvinte lipsite de înţelepciune în faţa Mea! Amin”.

19. După acest discurs, Kisehel s-a liniştit de tot şi i-a cerut iertare Domnului pentru imensa lui nebunie.

20. Domnul l-a binecuvântat şi i-a spus: „De acum înainte, fiţi nişte bărbaţi adevăraţi, care nu se lasă învinşi de trupul feminin. În acest fel, actele voastre de procreaţie nu se vor mai petrece pe pământ, ci în cer, iar fructele lor vor aparţine graţiei şi forţei, şi vor fi plăcute la vedere! Amin”.

21. Auzind aceste cuvinte, Satana a suspinat şi a spus: „Dar eu, la ce fructe voi putea da naştere, o, Doamne? Trebuie oare să tânjesc de-a pururi, rămânând la fel de stearpă ca o tufă uscată de spini?”

22. Domnul i-a răspuns: „Întoarce-te către Mine în inima ta şi vei putea prinde rod, dând acele fructe care îmi sunt destinate, de o splendoare pe care eternitatea nu a văzut-o încă până acum. În caz contrar, vei purta în pântec numai fructele morţii eterne, care te vor face să pari cea mai mare dintre prostituate!

23. Încearcă să înţelegi aceste cuvinte, căci începând din acest moment nu voi mai lua în seamă decât simplitatea lipsită de strălucire şi tot ce este mai mic în creaţie.

24. De aceea, acţionează în consecinţă, şi vei scăpa astfel de judecata Mea! Amin”.