1. Singur Lameh nu ştia cum să procedeze. De aceea, el s-a adresat lui Enoh, căruia i-a spus: „Ascultă, prieten drag şi frate sublim întru iubirea lui Dumnezeu, acest om vorbeşte de parcă ar fi fost ales de Domnul personal pentru a ne fi ghid!

2. Într-adevăr, tot ce a spus el ar fi putut ieşi la fel de bine de pe buzele tale, şi eu însumi m-aş simţi onorat să fiu inspirat cu asemenea cuvinte. Din nefericire, nu prea este cazul!

3. Spune-mi, aşadar, dragul meu Enoh, dacă împărtăşeşti această părere a mea: oare nu ar fi cazul să îl invităm pe acest orator înţelept la masa noastră?”

4. Enoh i-a răspuns: „Dragul meu frate, mă întreb dacă, acţionând în acest fel, nu vei acorda o mai mare importanţă mesei noastre decât mesei alăturate!

5. De aceea, eu cred că deocamdată ar fi bine să ne limităm să ascultăm cu atenţie ce are de spus străinul, meditând în tăcere asupra semnificaţiei profunde a cuvintelor sale!

6. Dacă vei cumpăni asupra acestui sfat, sunt convins că îmi vei da dreptate. Oricum, te afli la tine acasă şi eşti înzestrat cu propria ta voinţă, aşa că nu ai decât să procedezi aşa cum consideri că este mai bine!”

7. Într-adevăr, Lameh a început să reflecteze, iar în cele din urmă a spus: „O, dragul şi înţeleptul meu frate Enoh, ce rost ar avea să mă iau după propria mea voinţă în condiţiile în care mă aflu alături de tine? Ori de câte ori rosteşti un cuvânt, sunt copleşit de înţelepciunea care emană din el!

8. De aceea, voi face aşa cum m-ai învăţat: îl voi asculta cu cea mai mare atenţie pe oratorul de la masa alăturată şi nu îl voi ruga să vină la masa noastră decât după ce toată lumea a terminat de mâncat, astfel încât să ne cunoaştem mai bine. Sper că nu ai nimic de obiectat!”

9. Enoh: „Dragul meu frate, dacă vei acţiona în acord cu această intenţie a ta, vei proceda corect şi drept în faţa lui Dumnezeu şi a acestor oaspeţi ai noştri!”

10. Când Enoh a tăcut, oaspetele de la masa alăturată s-a ridicat din nou şi a luat din nou cuvântul, spunând:

11. „Prieteni, fraţi şi surori! Ne-am înfruptat cu toţii din aceste delicioase bucate. Corpurile noastre s-au îngreunat şi simt o stare de bunăstare interioară, în timp ce sufletele noastre nu-şi pot păstra decât cu mare greutate mobilitatea obişnuită. De aceea, vă propun să îi dăruim iubirea şi recunoştinţa noastră Celui care dăruieşte toate lucrurile!

12. Corpul nu este însă esenţa omului. El nu reprezintă decât un instrument care îi serveşte pentru a realiza marele scop sacru ce a existat dintotdeauna, şi anume integrarea în ordinea divină.

13. De vreme ce aşa stau lucrurile cu corpul nostru, şi este evident că ele nu pot sta altfel, rezultă că în interiorul fiinţei umane trebuie să existe un alt principiu, cu totul diferit, un alt fel de fiinţă, mai elevată, pentru care a fost creat acest corp pe care tocmai l-am hrănit atât de bine. Această fiinţă interioară este cea căreia trebuie să-i acordăm întreaga noastră atenţie, procurându-i hrana cea mai potrivită şi având grijă de ea, căci este extrem de delicată şi de sensibilă…

14. Constat că vă întrebaţi în inimile voastre: ‚Mda, bine ar fi să putem avea grijă de fiinţa noastră interioară, dar nu prea ştim cu ce anume trebuie să o hrănim!

15. Este uşor să creştem pe pământ diferiţi pomi pentru a obţine fructele necesare pentru a ne hrăni trupul fizic, dar încă nu am cunoscut vreun pom în care să crească acele fructe cu care se hrăneşte fiinţa interioară a omului!’

16. Aveţi întru totul dreptate, dragii mei prieteni, fraţi şi surori, dar eu vă spun altceva!

17. Ascultaţi-mă aşadar: Domnul a aranjat astfel lucrurile încât materia să se hrănească cu materie, sufletul cu suflet, iubirea cu iubire şi spiritul cu spirit!

18. Iubirea este temelia spiritului şi esenţa autentică a acestei fiinţe interioare a omului. De aceea, noi nu ne putem hrăni această fiinţă interioară cu o altă hrană mai bună decât cu iubirea noastră faţă de Dumnezeu. Această iubire întăreşte fiinţa interioară a omului, permiţându-i acestuia să fie un senior în propria sa casă, care nu este alta decât sufletul nemuritor şi corpul trecător.

19. Pentru a putea fi consumate, mâncărurile destinate trupului trebuie însă pregătite de natura exterioară, dar şi de arta culinară a oamenilor. Cu atât mai mult, hrana destinată spiritului trebuie bine pregătită înainte de a putea fi consumată!

20. Pregătirea acestei hrane spirituale se face cu ajutorul Cuvântului dinlăuntrul nostru. Numai consumând hrana spirituală astfel preparată ne vom putea fortifica noi spiritul!”

21. În acest moment, Lameh l-a tras de mânecă pe Enoh şi i-a spus: „Încă nu a terminat, aşa că îl vom asculta până la capăt, şi abia apoi vom schimba impresii pe marginea celor spuse de el! Iată, reîncepe să vorbească. Să-l ascultăm!”