1. Contestatarul de dinainte a reflectat timp de câteva momente, complet consternat de discursul auzit şi întrebându-se ce anume i-ar putea răspunde sau ce l-ar putea întreba pe Orator.

2. După un scurt moment de cumpănire, şi-a amintit subit că Lameh avea intenţia să inaugureze templul de pe colină. De aceea, i-a spus Oratorului:

3. „Ascultă, prietene şi frate pe care te stimez enorm! Sunt profund zguduit de adevărurile profunde conţinute în discursul pe care mi l-ai adresat. Claritatea argumentelor tale m-a convins definitiv şi mi-aş dori să îţi pun o mie de întrebări! Pe de altă parte, regele Lameh şi-a propus să inaugureze noul templu de pe colină şi dă semne că ar dori să începem. De aceea, nu cred că mai avem timp să discutăm înainte de această ceremonie sacră. Mai târziu, voi avea însă grijă să mă ocup numai de tine!”

4. Oratorul: „Ascultă, prietene şi frate, în ce fel îl împiedică discuţia noastră pe Lameh să îşi ducă la bun sfârşit ceremonia?”

5. Interlocutorul său: „Ei bine, prin faptul că discuţia noastră i-a captat întreaga atenţie, aşa cum s-a întâmplat şi cu Enoh şi cu tovarăşii acestuia!

6. Acesta este motivul pentru care cred că ar fi cazul să punem deocamdată punct discuţiei noastre, şi implicit acesta este răspunsul la întrebarea pe care mi-ai pus-o. Pe de altă parte, nu doresc în nici un fel să mă opun marii tale înţelepciuni şi sunt absolut convins că îmi vei lămuri şi această dilemă, dat fiind că eşti cu mult mai înţelept decât mine. Spune-mi aşadar ce crezi că trebuie să facem, iar eu mă voi înclina în faţa hotărârii tale”.

7. Oratorul: „Iată ce cred Eu: Lameh ne-a invitat să participăm la acest festin, iar noi am dat curs invitaţiei sale. În schimb, nimeni nu ne-a invitat la ceremonia de pe colină şi nimeni nu ne-a spus ce urmează să se întâmple după acest festin. În consecinţă, inaugurarea templului de pe colină nu ne priveşte în nici un fel.

8. Lameh şi Enoh ştiu foarte bine ce au de făcut sau ce doresc să facă, şi cu siguranţă nu îşi vor schimba proiectele din cauza discuţiei noastre! Dacă doresc să îi însoţim, cu siguranţă ne vor spune acest lucru, iar noi îi vom urma, continuând să schimbăm între noi opinii. În cazul în care nu doresc să îi însoţim, nu văd cine ne-ar putea împiedica să facem ce dorim!

9. Spune-Mi, nu crezi că am dreptate? Ce părere ai?”

10. Din nou, contestatarul a rămas fără răspuns, aşa că a început să reflecteze intens; căci îi plăceau la nebunie spectacolele lumii exterioare şi îşi dorea din suflet să participe la inaugurarea templului.

11. Interlocutorul său a remarcat acest lucru şi i-a spus: „Ascultă, prietene şi frate! De ce ţi se pare atât de dificil să fii sincer în toate circumstanţele vieţii?

12. În ceea ce te priveşte, este absolut limpede cum foloseşti tu cuvântul rostit, căci ai o tendinţă evidentă către minciună!

13. Mi-ai adus până acum tot felul de argumente pentru care ar trebui să punem capăt conversaţiei noastre, dar toate au fost simple invenţii ale tale! Căci ceea ce te interesează pe tine nu este inaugurarea templului, nici momentul fixat de Lameh pentru acest eveniment sau atenţia pe care o acordă el cuvintelor Mele, ci dorinţa ta nemărginită de a observa tot ce se întâmplă în jur!

14. Practic, îţi doreşti atât de mult să asişti la ceremonia de inaugurare încât ţi-ai dori ca Eu să tac! Spune-Mi: nu am dreptate?

15. Cum poate un bărbat să cultive în inima sa astfel de dorinţe efemere, specifice femeilor? Această viclenie ascunsă nu-Mi poate provoca decât dezgust, Mie şi oricărui alt bărbat înzestrat cu înţelepciune!

16. Adevăr îţi spun: fă un efort şi purifică-ţi inima, ca să îţi pot vorbi şi despre alte lucruri infinit mai importante decât această ceremonie de inaugurare absolut insignifiantă!”

17. Aceste cuvinte i-au dat lovitura de graţie contestatarului nostru. Roşu la faţă de ruşine, acestuia îi venea să o ia la fugă, dar interlocutorul său l-a împiedicat să facă acest lucru.