1. După ce a ascultat cuvintele Domnului, Lameh şi-a izbit pieptul cu pumnii şi a strigat:

2. „O, Doamne, simt cum raţiunea mă părăseşte de tot, aşa că nu mai găsesc nimic de spus sau de întrebat; căci ai atins un subiect mult prea misterios şi prea profund pentru ca privirea mea să poată pătrunde în el.

3. Într-adevăr, înţelepciunea Ta infinită îmi dă fiori, aşa că nu mai am curajul să îţi pun întrebări! Mă tem că dacă Te-aş mai întreba ceva, mi-ai da un răspuns încă şi mai dificil de înţeles, aşa că nu m-aş mai descurca deloc în faţa Ta şi a poporului meu! De aceea, dacă este ca cineva să îţi pună întrebări, aş prefera să o facă altcineva, nu eu!

4. La drept vorbind, nimic nu mi se pare mai agreabil şi mai sublim decât să fiu învăţat chiar de Tine, Creatorul în persoană, despre marile minuni pe care le-ai creat; dar atunci când îţi pui subit sărmana creatură încă oarbă în faţa razelor orbitoare ale luminii Tale, o, Doamne, biata fiinţă nu poate decât să resimtă şi mai dureros întunericul în care mai sălăşluieşte încă.

5. Evidenţa nimicniciei mele în faţa Ta mi se pare în general suportabilă, dar dacă devin conştient de ea atunci când asupra mea se revarsă lumina Ta cea mai strălucitoare, dintr-o dată ea devine insuportabilă. De aceea, nu mai îndrăznesc să îţi pun întrebări, căci îmi dau perfect seama de nulitatea mea absolută în faţa Ta”.

6. Atunci, Domnul i-a spus lui Lameh: „Vezi tu, adevăratul motiv pentru care am dorit să îţi revelez astfel de lucruri ascunse a fost tocmai acela de te umili până în străfundurile fiinţei tale, astfel încât să te debarasezi de cunoaşterea şi de raţiunea ta, depunându-le la picioarele Mele!

7. Căci atât timp cât vei continua să te cramponezi chiar şi de cea mai mică scânteie din înţelepciunea ta limitată, nu o vei putea pătrunde niciodată pe a Mea, care este nelimitată. Iar dacă aş încerca să ţi-o impun cu forţa, ea te-ar distruge, la fel cum atunci când este aprinsă, sarea gemă explodează şi distruge totul în jurul ei.

8. Tu nu vei putea suporta întreaga Mea lumină decât după ce vei sta în faţa Mea complet purificat în esenţa ta eterică, printr-o smerire de sine cât mai deplină.

9. Iată: acest templu a fost consacrat înţelepciunii Mele, dar nu a putut fi ridicat pe această înălţime luminoasă decât după ce muntele a fost curăţat de şerpii veninoşi care colcăiau pe el.

10. În mod similar, templul viu al înţelepciunii Mele nu va putea fi construit în tine până când nu îţi vei fi curăţat în întregime muntele înţelepciunii tale umane.

11. De aceea, bucură-te de faptul că lumina Mea a început să coboare asupra ta, căci acest lucru înseamnă că eşti deja pregătit să renunţi la înţelepciunea ta şi să o primeşti în schimb pe a Mea.

12. Ascultă: realitatea spirituală evoluează la fel ca şi dinţii omului, care reprezin-tă de fapt simbolul înţelepciunii.

13. Pentru ca dinţii puternici ai adultului să poată începe să crească, este necesar mai întâi ca dinţii de lapte ai copilului să dispară, căci ei nu au făcut decât să pregătească terenul pentru creşterea noilor dinţi. Desigur, procesul este dureros pentru copil, la fel cum a fost şi atunci când i-au crescut pentru prima dată dinţii de lapte.

14. În mod similar, pentru a putea primi înţelepciunea Mea în toată perfecţiunea ei absolută, va trebui mai întâi să renunţi la toate cunoştinţele pe care le-ai acumulat până în prezent.

15. De aceea, haide, pune-Mi cu curaj întrebările pe care doreşti să Mi le pui şi nu te mai teme că vei fi umilit în faţa Mea, căci în acest fel vei putea să primeşti în fiinţa ta lumina Mea cea mai pură! Constat însă că M-ai înţeles perfect; de aceea, nu te mai sfii şi pune-Mi întrebările pe care doreşti să Mi le pui, iar Eu îţi voi răspunde! Amin”.