1. După această încurajare din partea Domnului, Lameh şi-a recăpătat încrederea în sine şi a spus:

2. „Da, aşa este şi aşa va rămâne de-a pururi: creatura nu va putea fi niciodată un Dumnezeu necreat, la fel cum Dumnezeu nu va putea fi niciodată o fiinţă creată!

3. La drept vorbind, Dumnezeu trăieşte întotdeauna liber în sine, în timp ce creatura este condiţionată de Dumnezeu. Pe de altă parte, de vreme ce a fost creată de Dumnezeu, creatura trăieşte o viaţă divină, căci nu există nici un fel de viaţă în afara lui Dumnezeu.

4. De vreme ce această viaţă provine din viaţa eternă a lui Dumnezeu, este imposibil ca ea să nu fie la rândul ei eternă.

5. În consecinţă, viaţa mea nu poate fi altfel decât o părticică minusculă din această viaţă infinită şi imuabilă a lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi aşa, nu am putea vorbi deloc de o viaţă. De vreme ce face parte integrantă din viaţa divină, ea trebuie să fie identică cu aceasta, şi deci eternă. Nu-mi pot imagina să existe vieţi mai vechi sau mai noi în acest ocean plenar al vieţii divine.

6. Nu pot decât să trag concluzia că viaţa mea s-a aflat întotdeauna în Tine, o, Doamne, fiind în permanenţă conectată la abundenţa vieţii Tale infinite. La un moment dat, a fost plăcerea Ta să diferenţiezi această picătură de viaţă din marele ocean, şi astfel am apărut eu. La ora actuală, sunt o picătură de viaţă plasată în mod liber în afara Ta, pentru eternitate, la fel cum altădată reprezentam aceeaşi picătură de viaţă, dar nu eram liber, ci făceam parte integrantă din Tine, fiind în întregime unit cu viaţa Ta fără limite şi cu libertatea Ta perfectă!

7. Doamne şi Tată, am raţionat corect, sau m-am rătăcit?”

8. Domnul i-a răspuns: „Lameh, de data aceasta raţionamentul tău a fost impecabil şi cât se poate de corect. Eu Însumi afirm acest lucru!

9. Lucrurile stau exact aşa cum le-ai descris tu: tu şi cu Mine existăm dintotdeauna, singura diferenţă fiind aceea că Eu sunt Totalitatea eternă şi infinită, în timp ce tu nu eşti decât o părticică din această Totalitate, aflându-te deopotrivă în interiorul Meu şi în afara Mea.

10. Este firesc ca gândurile unei fiinţe umane să aibă aceeaşi vârstă ca şi aceasta, dar ele depind totuşi de momentul în care ea le-a conceput sau le-a eliberat din sufletul său.

11. Atunci când emite un gând, putem spune că omul îl creează din sine, dându-i o formă activă şi proiectându-l în afara sa. Gândurile sale rămân apoi libere, deşi sunt încă legate de creatorul lor, adică de cel care le-a conceput.

12. La fel stau lucrurile şi în cazul nostru. Eu sunt Omul Cosmic, iar voi sunteţi gândurile Mele, şi deci viaţa Mea, căci gândurile libere reprezintă adevărata viaţă care se găseşte în Mine, la fel cum gândurile voastre reprezintă adevărata voastră viaţă interioară, căci voi aţi fost creaţi după chipul şi asemănarea Mea.

13. Fiind gânduri imuabile ale Mele, voi nu puteţi fi mai tineri decât Mine. De aceea, aşa cum îţi spuneam mai devreme, raţionamentul tău a fost cât se poate de corect de data aceasta, Lameh!

14. Până aici, lucrurile par lămurite. În realitate, asupra lor planează încă un mare mister, pe care ţi-l supun atenţiei punându-ţi următoarea întrebare: în ce fel îşi poate proiecta Creatorul gândurile – respectiv acele particule de viaţă desprinse din viaţa Sa eternă – în afara Lui, sub forma unor creaturi vii, perfecte, libere şi conştiente de sine, aşa cum eşti tu, cel care te afli în faţa Mea, vorbindu-Mi ca şi cum ai fi un al doilea Dumnezeu alături de Mine?

15. Iată, Lameh: până acum tu ai fost cel care Mi-a pus întrebări! Acum ai însă datoria să-mi răspunzi. Caută acest răspuns în tine, căci şi tu dispui, la fel ca şi Mine, de facultatea de a crea. Meditează asupra întrebării Mele şi răspunde-Mi atunci când ai găsit răspunsul!”