Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 8.7.2020, 03:20
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 26.6.2018, 14:45    Post subject: Capitolul 75 Reply with quote

Capitolul 75
Discursul lui Enoh referitor la viața spiritului și la lupta inevitabilă a acestuia cu forțele supuse dualității.
(11 iulie 1843)

1. Imediat ce a primit invitația Domnului, percepută nu doar de urechile sale, ci și de inima sa, Enoh s-a ridicat în picioare, s-a apropiat de Lameh și a spus:

2. „Frate Lameh, cuvintele pe care ți le-a adresat spiritul lui Zuriel, care s-a folosit de conceptele folosite de oameni, au o mare semnificație, și cu greu aș putea găsi altele mai potrivite în sfera noastră terestră.

3. Totuși, limbajul folosit de el a fost unul specific uman, special pentru ca tu să îl poți înțelege. Tu nu îți dai încă seama de aceste diferențe subtile, întrucât ești prea atașat de limbajul uman și cunoști prea puțin realitățile spirituale.

4. De aceea, pentru a putea asculta de voința sublimă și sfântă a Tatălui nostru multiubit, te voi scoate cu blândețe din starea ta actuală, în care limbajul prevalează asupra realității spirituale, permițându-ți astfel să vezi și să percepi tu însuți cum este alcătuită viața spirituală. Ascultă-mă așadar cu atenție în inima ta.

5. Iată: atunci când doi curenți de aer se confruntă unul cu celălalt cu o forță egală, aerul de la mijloc rămâne într-un echilibru perfect, iar la suprafața pământului domnește o stare de pace binefăcătoare. Atmosfera este senină și pură, iar razele soarelui pot străluci fără obstacole asupra planetei noastre, încălzind-o cu lumina lor limpede.

6. Dacă însă unul din cei doi curenți de aer devine pe neașteptate mai puternic decât celălalt, care devine în mod evident mai slab decât el, curentul mai puternic se va năpusti cu violență asupra celui mai slab, împingându-și și distrugându-și fără scrupule adversarul.

7. Atât timp cât curentul mai slab se străduiește să facă față situației, opunându-se curentului mai puternic, el va trebui să suporte presiunile acestuia, care continuă să îl împingă și să îl hărțuiască până când îl învinge complet. În schimb, dacă el se abandonează pe loc, lupta încetează la rândul ei, ce-i drept, cu prețul dispariției complete a curentului mai slab, care este înghițit de cel mai puternic.

8. Văd că îți spui în sinea ta: ‚Bine, dar de ce permite Domnul acest lucru? Fiind atotputernic, Lui i-ar fi atât de ușor să împiedice de la bun început această luptă!’

9. Ai perfectă dreptate, căci pentru Dumnezeu orice este posibil. Pe de altă parte, dacă nu le-ar permite forțelor polarității să se confrunte reciproc, mai devreme sau mai târziu ele și-ar pierde complet vigoarea și ar rămâne la fel de inerte ca stâncile munților, care de altfel nici nu reprezintă altceva decât astfel de forțe supuse judecății și încătușate în cel mai înalt grad, fiind în consecință complet lipsite de viață, și deci incapabile să resimtă vreo senzație.

10. Vezi tu, la fel se petrec lucrurile și cu viața ființei umane! Spiritul uman este ca un curent de aer care suflă asupra materiei, dorind să o ia cu el. Materia (sau lumea exterioară) reprezintă și ea un fel de curent de aer, curgând sub forma sângelui sau a altor sucuri mai subtile, care suflă asupra spiritului, dorind să îl ia cu ele.

11. Dacă spiritul este mai puternic decât materia, el o controlează și o asimilează în întregime, dar dacă materia triumfă asupra spiritului, aceasta îl încătușează în întregime. Fiind parte din Viața eternă, spiritul care își pierde astfel lumina interioară suferă cumplit sub greutatea zdrobitoare a materiei moarte, pe care este nevoit să o suporte în permanență, proces care definește moartea spirituală.

12. Dacă spiritul ar fi insensibil la o asemenea moarte, el ar fi iremediabil pierdut. Din fericire, suferința dureroasă și mereu în creștere a acestei constrângeri îl obligă să se apere și să se lupte cu materia. În acest fel, el își exersează forța spirituală și devine din ce în ce mai puternic.

13. În decursul timpului, spiritul ajunge astfel să prevaleze asupra materiei, pe care învață să o supună în întregime, eliberându-se de constrângerile ei și bucurându-se de Viața eternă, spre deosebire de materie, care continuă să fie strivită de propria ei greutate, și implicit să sufere, fapt care o constrânge în cele din urmă să se dezagrege din cauza acestei presiuni. Forța spirituală încătușată în ea redevine astfel liberă și se reunește cu forța universală, căreia întreaga materie trebuie să i se supună. În acest fel, chiar și elementele învinse ajung în final să prevaleze, devenind victorioase în fața vechiului lor adversar, vântul”.


7. Percepția durerii la nivelul corpului se datorează faptului că spiritul tău sălășluiește în toate părțile învelișului tău carnal, într-o corespondență perfectă cu funcțiile sale.

8. Dacă spiritul tău – adică adevăratul tău ‚eu’ - este deja iritat la nivelul corpului tău grosier și material datorită impresiilor exterioare primite prin intermediul simțurilor acestuia, deși este protejat și apărat din toate părțile de acest înveliș, cu atât mai excitabil va fi el în starea sa spirituală pură, atunci când nu va mai avea la dispoziție învelișul natural care l-a protejat până acum!

9. De ce se întâmplă acest lucru? – Deoarece în starea sa pură, spiritul intră într-o relație reciprocă cu forțele fundamentale, cărora le percepe puterea de la mare distanță (atât în timp, cât și în spațiu). Dacă nu ar dispune de această percepție, spiritul ar putea cădea foarte ușor victimă unei captivități fără drept de apel, fiind nevoit să suporte suferințe infinit mai rele decât cea pe care ai experimentat-o tu ceva mai devreme, sub presiunea mâinilor mele!

10. Dacă spiritul este imperfect, respectiv dacă realizarea sa nu este încă plenară, înseamnă că el nu și-a exersat suficient de mult simțurile percepției sale subtile, fiind orb și surd în fața vocii și a formei adevărului. De aceea, pentru astfel de spirite nerealizate starea de puritate absolută nu este încă de dorit, dat fiind că ele sunt incapabile să evite toate impresiile care le asaltează de pretutindeni, copleșindu-le.

11. Evident, altfel stau lucrurile cu spiritele plenar dezvoltate, care sunt unite de-a pururi cu Cel aflat acum lângă tine!

12. Căci Domnul controlează perfect forțele spiritului, astfel încât acestea să poată face față tuturor noilor impresii și impulsuri. De aceea, conform definiției pe care ți-am dat-o ceva mai devreme, aceste spirite realizate nu pot experimenta decât o stare de bunăstare interioară absolută și de fericire eternă, care exclude de bună seamă orice fel de durere.

13. Meditează asupra acestor cuvinte, căci ele te vor conduce până la misterul cel mai profund al vieții, pe aripile iubirii eterne și ale grației Domnului! –

14. O, Doamne, am îndeplinit astfel voia Ta, prin grația Ta! Îngăduie-mi acum să plec în pace!”

15. Domnul i-a îngăduit lui Zuriel să plece și l-a chemat la El pe Enoh, pentru ca acesta să continue discuția și să exprime și alte adevăruri, la fel de profunde, legate de subiectul discutat.[/align][/quote]
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !