(18 iulie 1843)

1. Dând ascultare cuvintelor sacre ale Domnului, Enoh şi cei doi Lameh L-au urmat fără ezitare pe Acesta pe pragul de intrare în templu.

2. Când micul grup a ieşit în faţa poporului, hainele Domnului au devenit mai albe decât zăpada proaspăt căzută pe munţii înalţi, iar faţa, mâinile şi picioarele Sale au început să strălucească într-o lumină mai intensă decât cea emisă de o mie de sori.

3. Văzând măreţia şi slava acestui Înţelept care li se prezentase ceva mai devreme sub înfăţişarea unui om dintre cei mai modeşti, oamenii au căzut cu faţa la pământ, strigând: „O, Iehova Savaot, ai milă de noi, nu ne judeca şi nu ne pedepsi, aşa cum merităm de multă vreme din cauza gândurilor noastre rele, dar mai ales a faptelor noastre greşite! După ce Te-am recunoscut în splendoarea Ta infinită şi în toată măreţia Ta, strigăm către Tine, o, Iehova Savaot, rugându-Te să ne acorzi graţia şi compasiunea Ta!”

4. Auzind aceste cuvinte, Domnul şi-a retras lumina luminilor în inima Sa şi s-a adresat astfel mulţimii speriate: „Micuţii Mei, ridicaţi-vă! Căci Eu, Dumnezeul, Creatorul şi Părintele vostru, nu am venit ca să vă judec şi să vă pedepsesc, ci pentru a vă dărui acei ghizi capabili să vă conducă mai presus de slăbiciunile voastre, pe cărările care duc către împărăţia veritabilă a Vieţii eterne! De aceea, ridicaţi-vă şi nu vă temeţi de Mine, Părintele vostru preabun, care vă iubesc mai presus de orice!”

5. Acum, oamenii s-au ridicat de la pământ, uşuraţi, şi au privit cu uimire faţa Domnului, care îşi pierduse strălucirea supraomenească, dar care avea în schimb trăsături pline de blândeţe. I-au privit de asemenea hainele, care nu mai străluceau mai puternic decât soarele, căpătând o nuanţă de un albastru deschis, la fel ca şi cerul. Toţi cei de faţă s-au întrebat atunci în tăcere: „Eşti Tu într-adevăr Acela a cărui lumină ne-a aruncat pe acest pământ prin puterea ei, sau ai pus un arhanghel în locul Tău?”

6. Domnul a luat din nou cuvântul şi s-a adresat astfel oamenilor: „O, micuţii mei copilaşi, de ce nu doriţi să Mă recunoaşteţi pe Mine, Părintele vostru, după iubirea Mea, şi nu după lumina Mea? – Nu credeţi că iubirea este mai presus decât lumina?

7. Atunci când M-am arătat vouă în chipul Meu de lumină, aţi căzut imediat la pământ, ca şi cum aţi fi fost supuşi judecăţii. În schimb, acum, când Mi-am ascuns această lumină şi M-am întors către voi cu toată iubirea Mea, aţi ajuns deja să vă puneţi întrebări dacă Eu am fost Acela care v-am apărut acum câteva clipe în toată măreţia Mea divină!

8. Eu, Domnul, Dumnezeul şi Părintele vostru, al tuturor, vă spun acum vouă, copilaşilor Mei, că nu sunt un simplu reprezentant al Domnului, ci Domnul Însuşi. Dorinţa Mea este să vă arăt ce v-am pregătit în împărăţia spirituală pentru a vă face fericiţi!

9. Iată ce v-am pregătit: v-am trimis învăţători foarte înţelepţi, din rândul vostru, pe care i-am trezit din punct de vedere spiritual. Ascultaţi-i întotdeauna şi urmaţi-le sfaturile în toate privinţele, indiferent dacă este vorba de lucruri serioase sau de altele, mai frivole, pe care vi le rezervă viaţa. În acest fel, veţi acţiona în acord cu voinţa Mea, iar Eu Mă voi afla în mijlocul vostru în persoană, şi în spirit alături de cei pe care i-am trezit cu scopul de a vă sluji.

10. Aceia dintre voi care vor ţine cont de ce le vor spune aceşti ghizi spirituali aleşi de Mine şi care vor acţiona la unison cu sfaturile lor vor vedea adevărul, căci Eu le voi ilumina ochii cu lumina Mea, şi Mă vor vedea pe Mine în carne şi oase, putându-Mă auzi şi vedea în persoană. Căci toţi cei treziţi primesc trupul Meu şi spiritul Meu, devenind una cu Mine.

11. De aceea, vă binecuvântez acum pe toţi, căci de acum înainte, nu Mă veţi mai putea vedea şi nu Mă veţi mai putea auzi decât prin intermediul celor pe care i-am trezit de dragul vostru!

12. Tu, Enoh, şi tu, Lameh de la şes, la fel ca şi tine, Lameh din înălţimile sacre, sunteţi primii oameni cu care Mă unesc aici şi acum, pentru a depune întotdeauna mărturie în faţa oamenilor care este voinţa Mea! Vă înzestrez acum cu toată forţa şi cu toată puterea iubirii Mele. De acum înainte, acţionaţi ţinând cont exclusiv de această forţă, până în momentul în care veţi fi eliberaţi de această funcţie sau în care vei trece din această lume în cea în care locuiesc Eu dintotdeauna. Amin”.

13. După ce a rostit aceste cuvinte, Domnul a dispărut, iar mulţimea a început să plângă şi să se bată cu pumnii în piept, preamărindu-L pe Dumnezeu.